236,711 matches
-
noștri, Agneta (Pleijel) și Maciej (Zaremba). Este o casă veche, aparținând bunicului Agnetei, al cărui jurnal există încă, având un sfat pentru viață: de a păstra secretul altora. Peste tot obiecte vechi și haine ale celor care au dispărut demult. Camera care ni s-a dat e plăcută, cu un pat mic și oglinzi pictate cu flori, totul făcut de oameni care parcă n-au părăsit lumea, ci numai au dispărut un timp. Nu dormim deloc, stând plăcut pe verandă și
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
fără pretenții literare declarate, propunându-și ca principal scop să conserve amintirea în și prin cuvânt, cartea Marinei Tarkovskaia se citește pe nerăsuflate, cu emoție și cu bucurie, urmărind cum "cu mare băgare de seamă, pana scriitoarei, sensibilă precum o cameră de luat vederi, suspendă clipe prețioase, schițează portrete vii și expresive, peisaje de o tulburătoare frumusețe[...]"6 " Sfârșit-am cartea și i-am pus punct", scrisese cândva Arseni Tarkovski. Fiica lui, însă, nu pune punct, ci puncte de suspensie, cu
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
florinei manșetele brodate pe care le porți într-o poză în clasa a doua lângă harta politică a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noastre multicolore gata să se aprindă și să-și schimbe brusc masa camerele obscure sunetul fulgerător al blitzului" (În lumina păsărilor urbane). Din această perspectivă, Răzvan Țupa e poet tocmai în versurile "sincere" care scapă vanității auctoriale și elaborării programatice: "5. Drumul care mă ține pe genunchi și călătoria păstrându-mă-ntre brațe
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
de corectură. Și întotdeauna îi e oarecum jenă de procedeul literar, de tot ce ar însemna punere în literatură: "Rîndurile acestea care par a curge acum de la sine trebuiau să fie inițial romanul unei femei în vîrstă, moartă într-o cameră de hotel, sub ochii colegelor venite la tratament. Am scris cîteva capitole (pe care ar trebui poate să le anexez aici, dacă nu m-aș teme că fac o figură de intertextualitate) dintr-o carte care mă obsedează încă." Cînd
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
m a material girl" nu este numai o melodie a Madonnei (cu haz citată în film); o lumea a aparenței în care sentimentele se află întotdeauna în spatele cortinei (aici atît la propriu cît și la figurat) ori într-o ieftină cameră de hotel cinic intitulat "L'amour". Leit-motivul filmului, al vieții înseși este "The show must go on" ceea ce ne amintește de un alt music-hall tragic: All that Jazz al lui Bob Fosse cu al său "Show time". Baz Luhrmann demonstrează
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
acolo vine veselia pedepsei cu moartea, aprobată de președinte, popularizată de reprezentantul legii și explicată în spiritul moralei creștine de reprezentantul clerului, acceptată - în așteptarea îngerului - de criminalul condamnat. Indiferența și golul născut de ea provoacă o nouă dinamică în camera de hotel: tentația sinuciderii este echivalentă cu o condamnare la moarte, singura rezolvare a problemei de care societatea e capabilă este înlăturarea problemei. E o lume rece, fără iubire, fără morală și fără viitor. Pedeapsa cu moartea se va întoarce
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
încep să se poarte intelectualii. Și tocmai aici e buba: intelectualii. Și nu oricare, ci matematicienii și literații, cei mai cu capul în nori, inutilii, nebunii, sau cum zice cineva în film, "sonații". * John Nash e matematician. Colegul lui de cameră, ireal sau real, n-are importanță, e literat. Citește Lawrence. Va preda literatură engleză la Harvard. Filmul începe cu un discurs ținut de un profesor la Princeton despre utilizarea matematicii în domenii concrete, militare, economice, diplomatice. Nash e obsedat pe
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
Cristian Teodorescu Mari discuții în presă, fiindcă un neisprăvit a spionat-o, cu o cameră video, pe o prezentatoare de televiziune. Să-ți vină să crezi că a început sfîrșitul lumii cu aceste imagini difuzate de un post de televiziune deocheat. Prezentatoarea se poate duce frumușel la tribunal să-l dea în judecată pe cel
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
presă. O întîmplare cum e asta, cu un nimeni care a spionat o vedetă de televiziune, cu cît i se dă mai multă atenție, cu atît va deveni mai periculoasă. Fiindcă va da idei și altor băieți care au o cameră video și nimic de pierdut. Acesta e marele eveniment care s-a petrecut în Capitală în timp ce două cartiere ale orașului, fiecare din ele mare cît o capitală de județ sînt sugrumate de nesăbuința edililor și de disprețul constructorilor liniei unui
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
mai puțin dramatice din punct de vedere psihologic. Mai reușite? Ce m-a izbit anul trecut a fost numărul mare de coincidențe prin care revedeam prieteni sau cunoscuți de pe alte meridiane ale lumii: așa, bunăoară, m-am trezit vecin de cameră, la așa-numitul "hotel al universității" din Cluj, cu vechiul meu prieten, clasicistul Mihail Nasta, venit de la Bruxelles, pe care nu-l mai văzusem de mulți-mulți ani; de și mai multă vreme nu mă mai întîlnisem cu Profesorul Lorenzo Renzi
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
citirea cu voce tare a textelor, scriitorii le-au supus pe acestea unei probe a lizibilității. Gustave Flaubert vorbea de "l'épreuve du gueuloir", de "proba gurii" la care își supunea textele proaspăt scrise recitându-le cu voce tare în camera sa de lucru. Într-adevăr, nu există un mijloc mai de încredere de a testa limba scrisă în privința ritmului, sunetului și a tensiunii interioare decât lectura cu voce tare. Autori ca Goethe sau H. von Kleist și-au compus și
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
În acest sens s-a dezvoltat o estetică proprie a discursului care nu era nici expresia tradiționalei arte declamative, nici cea a lecturii cu voce tare din saloanele publice, ci era mai degrabă tributară vorbitului la microfon: o muzică de cameră a rostirii, care nu ar fi fost posibilă în nici un alt mediu. Nu poate fi negat însă faptul că formele discursului oral, fie că acesta se desfășura în saloane de lectură, fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
vizual, sensibil. Pentru poet, "dintr-o cutie veche de Coca-Cola / se poate plăsmui o candelă / sau chiar câteva grămăjoare de fosfor / și nu te mai uita la mine / prin ochii aceluiași pește zburător / ajuns deasupra nisipului." Puține obiecte concrete, geografia camerei de subsol, sunt toatedisparate, însingurate și metafizice, ele au un echilibru static ce se perpetuează, generând stări de anxietate și obsesii (de unde motivele recurente ale poetului, privirea, sângele) și trimit mai mereu către stări, evocă, să zicem, pictura metafizică: " dacă
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
locuințe din vecini/ prin deșertul cu mumii din Peru/ și fără umbră/ ca o sită ce adună totul/ risipindu-se." Sunt metafore și imagini aproape inanalizabile și nedecodabile, greu de adus aproape de un grad zero al comunicării. Valeriu Mircea Popa Camera de Subsol sau Răscumpărarea Ed. Vinea, 2001
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
face decît să omoare o idee veche, valabilă și importantă, ideea de spectacol. Filmul este, în oricare dintre accepțiile lui, de la început pînă la sfîrșit, un spectacol. Filmul fără public este film de familie. Se face, în general, cu o cameră video sau cu un aparat de filmat de opt milimetri și se proiectează pentru amici și rude. Eu încerc să fac spectacol de bună calitate, fiind convins că spectacolul de bună calitate are o oarecare tangență, mai mică sau mai
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
fost înfierat la gazeta de perete Care a fost cea mai spectaculoasă dintre călătoriile dv.? Drumurile în Cuba. Spre Havana am zburat via Moscova-Alger. La Moscova, la hotelul aeroportului - eram imediat după evenimentele din 1968 - recepționera m-a pus în cameră cu un cehoslovac și a comentat acru: Tot sunteți prieteni cu ei...". Iar la Alger am dormit pe o masă, că n-aveau hotel de tranzit în aeroport. Am traversat la viața mea de șase ori Triunghiul Bermudelor, de două
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
civile în valoare de un leu, cu adaosul publicării sentinței în cel puțin două ziare de tiraj. A te gospodări pe seama necuviinței, ba chiar a ticăloșiei altuia mi s-a părut prea în ordinea lucrurilor de astăzi. Când, deplasându-se camera, a apărut pe întreg ecranul figura resipiscentă a dlui Ion Cristoiu, potențialul plătitor în cauză, ca prin farmec mânia mi s-a stins, o stare de vie mulțumire, altoită pe veselie și confort sufletesc luându-i locul, în acord cu
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
loc ciorapii săi și a pornit spre casă. Ajungînd, îl vede pe tatăl său care se joacă singur cu biluțele de fier la măsuța de biliard. Natașa s-a mirat, dar n-a zis nimic și s-a dus în camera ei să crească. A crescut, a crescut și peste patru ani a devenit domnișoară. Iar tatăl Natașei a îmbătrînit și s-a gheboșat. însă, cînd își amintesc cum s-au luat unul pe altul de morți, se tăvălesc pe jos
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
și se întîmpla că n-aveam liniște nici ziua nici noaptea. Uneori oboseam în așa hal că adormeam direct pe podea. Stam pe podea pînă mi-era rece, iar cînd mi se făcea frig săream și începeam să fug prin cameră, ca să mă încălzesc. Apoi din nou mă așezam pe scaun și dam sfaturi celor care aveau nevoie. Ei intrau la mine unul după altul, uneori fără a deschide sau închide ușa. Mă amuza să privesc fețele lor chinuite. Vorbeam cu
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
uită ca un iepure. S-a băgat soția profesorului sub divan după iepure și s-a trezit. S-a trezit și vede că, într-adevăr, stă întinsă sub divan. Iese soția profesorului de sub divan și vede că e propria ei cameră. Iată și masa cu cafeaua neterminată. Pe masă stă o scrisorică: "Asta e tot ce-a rămas din soțul Dumneavoastră". Soția profesorului a mai plîns încă o dată și s-a așezat să termine cafeaua, rece. Deodată sună. Ce-i? Intră
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
nivele noi în patru teme diferite; noi monștri; mai multă grafică"). Uzurile specializate apar la fel de des cu desinența -uri și -e: în arhitectură și construcții ("case cu mai multe niveluri"; "locatarii blocurilor de 8-10 niveluri..." - dar și "6 nivele, 125 camere cu baie proprie, telefon"; "parking suprateran pe 5 nivele"); în medicină ("niveluri semnificative de imunoglobuline"; "creierul uman are 3 nivele de operare"), în arheologie ("trei niveluri de depuneri arheologice" - și "cele două nivele de locuire, datate în a doua jumătate
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
Eugenia Vodă Amen, de Costa-Gavras, e o "adaptare liberă" după "Vicarul", de Rolf Hochhuth. Faptul istoric central: în timpul celui de-al doilea război mondial, cînd camerele de gazare au început să funcționeze, Papa, din rațiuni diplomatice, a tăcut. Îmi aduc aminte cum, la începutul anilor '70, am văzut Vicarul, într-o seară, la Grădina Icoanei, în regia lui Radu Penciulescu; între timp, "am uitat tot" din
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
Iar tema dată este Melancolie de Eminescu. Părerea Inei este: "Eu am spus și spui: cap de operele trebuiesc lăsate singure în pustiul lor, până unde nu poate ajunge nimeni... Nu trebuie preluate, parafrazate..." Furioasă, Ina, care se află în "camera de muzică", silită să compună: "Vreau să citesc! decide, dar știe că minte că își minte ei însăși(!). Pe pian e o carte, aceeași, Versurile lui Eminescu. O găsești în toată casa în diverse ediții și legături. În fiece an
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
vor dansa? Un joc care nu se termină nicăieri, o polcă pe furate, după titlul admirabilului roman al pe nedrept uitatului Mihai Celarianu. Jenați de puținătatea opoziției parlamentare, șefii Puterii se lamentau de a nu avea mai mulți adversari în Camere - și uite că acum, în buza lunii martie, un singur vot mai lipsește P.S.D.-ului spre a deține o majoritate. Un singur vot. Campion al voturilor norocoase, al năucitoarelor surprize, al fulgerătoarelor decizii, Dl. Corneliu Vadim Tudor ar putea fi
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
încarce, superficial sau comercial, fără să sșeculeze și să inventeze alte nuanțe decît cele, multe, existente în text. A construit, însă, atmosfera în care situația, replica, relațiile să fie puse în valoare cu adevărat. A orchestrat extraordinar acest concert de cameră, un concert în care vocea morții are reprezentări și solo-uri variate. Și-a condus bine actorii, tineri, pe drumul complex al acestui tip de teatru. A dirijat impecabil schimbul de energii între protagoniști, între aceștia și spectatori, într-un
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]