210 matches
-
literare”, „Steagul”, „Sburătorul”, „România nouă” (Cluj). Titlul Zări senine circumscrie un spațiu liric dominat de dorința de înălțare „din lumea veșnicelor patimi”, de aspirația spre edenul florilor și al luminii. Starea poetică este aproape echivalentă cu o baie de imagini campestre și celeste, debordând de încântare vizuală și auditivă, e o comuniune cu natura. Beatitudinea trăirilor senzoriale face ca lucrurile să își piardă corporalitatea și să fie percepute ca niște emanații de energie care se pot contopi cu lumina divinității. Totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
omului contemporan, relevând dramatismul impactului cu o realitate degradată, pentru care toposul semnificativ este metropola generică. Sentimentului de dezolare („neantul se aude în lucruri”), omniprezent, poetul nu îi poate opune decât forța logosului(„numai cuvântul poate învia lucrurile”). Revin nostalgiile campestre, amplificate și prin contrastul dintre limbajul științific prezent în versuri și melancolia celui care vede „dincolo de marile ziduri/ caii despletind verdele insolit al câmpiei”. Continuând mesajul cărților anterioare, Improvizații pe cifraj armonic (1998) stăruie asupra forței de comunicare și asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
Pietrăriei, Dealul Cetate, etc., situate pe versanții superiori însoriți. Pădurile de stejar (Quercus robur) se asociază adesea cu carpenul (Carpinus betulus), teiul pucios (Tilia cordata), gorunul (Quercus petraea), frasinul (Fraxinus excelsior), cireșul sălbatic (Cerasus avium), arțarul (Acer platanoides), jugastrul (Acer compestre), etc. Pădurile fiind mai luminoase permit o frecvență mai mare a arbuștilor: alun (Corylus avellana), sânger (Cornus sanguinea), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), porumbar (Prunus spinosa), măcieș (Rosa canina), ș.a. precum și dezvoltarea unei bogate flore de mull în stratul ierbos. Pajiștile
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
de obsigă (Bromus tectorum), peliniță (Artemisia austriaca), laptele câinelui (Euphorbia stepposa) și multe alte plante ruderale (nefurajere) urzica (Urtica urens), urzica moartă (Urtica dioica), sărăcica (Salsoa ruthenica), laptele câinelui (Euforbia cyparissis), traista ciobanului Capsella bursapastoris), nalba (Nalva pusilla), scaiul (Eryngium campestre), brusturul (Arctium lappa), spinul (Carduus acanthoides), pălămida (Cirsium arvense),etc. 2.VEGETAȚIA INTRAZONALĂ. 2.1. Vegetația luncii Bahluiului; în amonte de Cotnari prezintă specii mezofile și hidrofile, dezvoltate pe soluri aluviale în diferite stadii de humificare și gleizare și pe
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
o parte a interfuviului Dealului Dumbrava-Cotnari c0u altitudinea de 240 m. Este formată din specii de stejar brumăriu (Quercus peduncaliflora), alături de care întâlnim carpen (Carpenus betulus), cireș (Cerasius ovium), paltin (Acer platanoides), ulm (Ulmus campestris), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer Campestre) etc. Arborii, cu înălțimi de 10 m și tulpini 14 cm grosime, provin din lăstari și au vârste de peste 50 ani. Amintită într-un document din 1613, Dumbrava Roșie a fost plantată, potrivit legendei consemnate de Ion Neculce și preluată
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
acelasi personaj ambivalent, împărțit acum între cele două planuri. Este motivul pentru care incearca, disperat, o nouă, la fel de inutilă tentativă de evadare din această realitate alterată, constituită din aliajul extrem de puternic de real și oniric, de fapt. Fugă de pe moșia campestra și revenirea în spațiul citadin, regăsit la fel de sumbru că odinioară, nu face altceva decât să-i ofere o iluzorie senzație că a scăpat de obsesie. Mai mult, se readâncește în viciul pe care îl vede, iarăși, ca pe o metodă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
subțiri, elastici. Salix babylonica lujeri foarte subțiri, flexibili, gălbui, complet glabri, lucitori, pendenți. Sophora japonica scoarța netedă, verde închis-măslinie, cu un ritidom subțire, lujeri rotunzi, verzi, glabri. Există și specii considerate cu textură medie cum ar fi: Fraxinus excelsior, Acer campestre, Carpinus orientalis, Pinus nigra, Hibiscus syriacus, ș.a. Arborii și arbuștii cu frunze mari, ramuri groase, eventual cu ritidom gros, adânc brăzdat sunt apreciate ca specii cu textură grosieră (Catalpa bignonioides, Platanus sp., Quercus sp., Viburnum rhitidophylum ș.a.). Însușirile peisagistice prezentate
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
partea de sud-est se încadrează în peisajul de silvostepă cu unele elemente de stepă. Vegetația forestieră este reprezentată de pădurea de foioase: stejar (Quercus robur), în amestec cu specii de carpen (Carpinus betulus), tei (Tiliaplantiphilus), ulm (Ulmus campestris), jugastru (Acer campestre), arțar (Acer platanoides), frasin (Fraxinus excelsior), cireș sălbatic (Cerasus avium), măr pădureț (Malus silvestris) și păr pădureț (Pyrus pyraster). Dintre arbuști întâlnim: alunul (Carylus avellana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinsa) și măceșul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
spune la noi - cu spinii ca niște sfere de sârmă rostogolite de vânturi, lumânărica (Verbescum thapsus) cea mândră, înaltă și încinsă cu o flacără galbenă, laptele câinelui (Euphorbia), linarița (Linaria vulgaris), coada- șoricelului (Achillea setacea), pelinărița (Artemisia vulgaris), scaiul-dracului (Eripium campestre) ș.a. Pe margini de drum, condițiile de viață ale plantelor sunt mai grele și traiul lor este mai aspru. Oamenii și vitele le calcă, praful le înăbușă și, totuși, pe marginea drumurilor din câmp, unde condițiile sunt ceva mai bune
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în 7 părți Nr 3 (1986) Mâche, François-Bernard (n. 1935) Compozitor și pedagog francez - Autonomie (1981) Malipiero, Gianfrancesco (1882 -1973) Compozitor și pedagog italian - 3 Impressioni dai vero (1924) - 1. Colloquio di campana 2. I cipressi in vento 3. Baldoria campestre Margola, Franco (1908 -1992) Compozitor și pedagog italian. - 3 Pezzi Marschner, Heinrich August (1795 -1861) Pedagog și compozitor german - 3 marșuri op. 16 - Piese fugitive op. 62 Martins, Maria de Lourdes (n. 1926 ) Compozitoare și profesoară portugheză - 3 Peças (1960
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
o succesiune fin articulată de forme de bază relativ scurte (dialogul, relatarea scenică, reprezentarea personală a conștiinței) și prezentarea lumii exterioare ca anticameră a celei interioare, unde converg toate experiențele eroului. Chiar și descrierea serii tăcute de toamnă în spațiul campestru (care este în întregime atribuită conștiinței lui Stephen prin situația narativă în mod distinct personală) este interiorizată prin intermediul metonimiei. Blîndețea plăcută a aerului, mirosul care promite o recoltă rodnică, amurgul care se apropie, toate aceste elemente ale descrierii spațiului rural
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ocupă o suprafață redusă, de cca. 0,33% din suprafața totală a comunei și se întâlnește pe D. Mitoc. În componența acesteia deosebim : (arțarul (Acer platanoides), stejarul (Quercus robur), frasinul (Fraximus excelsior), plopul (Populus alba), teiul (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestra), carpenul (Carpinus betulus), salcâmul cultivat (Robinia pseudacacia). Pe terenurile recent împădurite cel mai răspândit arbore este salcâmul. Pentru locurile uscate pe versanții torenților, salcâmul este folosit pentru a fixa terenurile. El este folosit și în perdele de protecție împotriva vântului
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
grupare se găsesc numeroase specii cu o valoare furajeră slabă ca.: Achillea setacea (coada șoricelului ),, Plantago lanceolata (pătlagina îngustă), Thymus globreocenus (cimbrul), Prunella vulgaris ( busuiocul sălbatic),Plantago media (pătlagina moale), precum și numeroase buruieni care scad valoarea furajeră ca : Erynguim campestre (scaiul dracului), Carduus acanthoides (spinul), Sambucus enulus (bozul) ș.a. Producția acestor pajiști este în general mică și variabilă în funcție de densitatea covorului vegetal și nu depășește 3000- 4000 kg la ha masă verde. Din cauza folosirii acestor pajiști numai ca pășune, a
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
pare să preia coordonatele spațiale principale, redate de verbele care transmit impresia de verticalitate a mișcării: a urca și a răsari. Conform lui Francesco Floră poezia recanatezului se structurează pornind de la un prim timp introductiv: zorii zilei într-un peisaj campestru, fundal pe care se profilează motivul vieții nefericite. Urmează miezul zilei, căruia îi este asociată meditația despre iubire. Ultimul timp este cel al nopții cu luna, cănd singurătatea și înstrăinarea devin tot mai acute pe firul opoziției dintre tăcutul astru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
satirice, în cadru doi parteneri gâlcevitori, scoși ca din teatrul naiv, rudimentar, cu Măriuca și cu Vasilache, dialog ce se consumă fad, interminabil, în avalanșa replicilor moralizatoare. Înrâurit de Hesiod și de Georgicele lui Vergiliu, poetul celebrează, la maturitate, muncile campestre, curgerea ciclică a anotimpurilor, într-un poem didactic și bucolic ca Anul cel mănos, bucuria lumei (1820). Aurorală, „drăgălașa primăvară” „desfată”, ca într-un pastel, ce se presimte, al unui mai stângaci Alecsandri; A. inventariază, nu fără anume grație, păsări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
bagaje ce le aveam, le-am transportat În subsolul casei familiei lui Carolică, promițându-i o porție de pilaf și orez cu lapte românesc dacă va fi cuminte. Vom economisi chiria. Ne-am aprovizionat cu cele necesare pentru un menaj campestru. Din Chicago ne-am procurat delicioasele conserve de la abatorul de acolo, bacon și altele. Sucul de roșii, pe atunci puțin cunoscut la noi, aici e În mare căutare. Chiar berea se găsește În cutii pe care la locul potrivit le
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
senzației de brânză, nu înghițeam decât jumătate din compoziția pregătită și tot așa, până terminam pâinea împreună cu brânza, pentru a-i simți efectul aromatic, energizant și binefăcător. Păstrez și astăzi în râșnița dinților mei, undeva, în niște celule decrepite, senzația campestră a melanjului dintre cele două alimente, ca o reminiscență aluvionară a unor clipe din viața mea păcătoasă, trecătoare și inutilă. Și mă întreb acum, la apusul existenței mele ticăloase, nedumerit și înfricoșat: Unde am greșit, Doamne? Și cu ce? Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sălbatice, lișițe, găinușe de baltă, cucove și unde înoată lebede. Drumul străbătut într-o dimineață estivală de familiile Murguleț și Comăneșteanu în întâmpinarea lui Matei Damian, nepotul boierului Dinu, înapoiat din străinătate, îi prilejuiește naratorului o memorabilă descriere a întinderilor campestre traversate de Ialomița. Reușită este și secvența în care, la miez de noapte, Matei Damian contemplă cerul înstelat împreună cu baciul Micu, întrupare simbolică a omului de la țară simplu și integru, știutor al mersului lumii și al constelațiilor. De un lirism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
aparține unui prezent, unui spațiu, unor ființe dragi, iar viața ei este și se dorește să rămână precum „apa care curge între două maluri... un fel de a admite veșnicia...” Autoarea acestei delicate povești de iubire, țesute într-un peisaj campestru, se dovedește un fin cunoscător al sufletului uman care dirijează în așa fel orchestrația naratologicului, pentru a fi copleșLți și învăluiți de farmecul iubirii, deopotrivă, a naturii. Nu de puține ori, cititorul intuiește că se dorește să se implanteze moralul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lebedei (1969), de Ion Grecea (1924 1999). „Fiică a luminii”, Lebăda albă rămâne „fecioara cerească”, imaculata făptură întru jertfelnicie, întru slava „luminii, adevărului și armoniei” între cele două planuri care se impun a rămâne mereu în divină armonie: celestul și campestrul. Așa se explică „îmbrățLșarea de ierburi”, „întâlnirea” sub „vălul nopții” divine. Ea, imaculata lebăGă, reprezintă însăși jertfa, jertfa cea primară - „la Marele-nceput”, „tribut al durerii”, contopire „de-a pururi...” (o gulieta și-un Romeo?; o eeloïse și-un Abelard
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cuvântului și totuși mai are ceva de spus. Poemul Adiere de vânt de Friedrich Michael 83 pune în scenă o astfel de posibilitate a manifestării absenței, elocventă abia în retragere: În vasul gol/ îndelungata tânguire/ a lipsei aromelor/ de flori campestre/ ce l-au umplut altădată/ se face simțită/ prin tăcerea sa". Ceea ce lipsește își arată lipsa, se manifestă în urma ce ia forma golului. Golul acesta însă nu e simpla absență a ceva ce nu mai este; prezența defunctă nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zonele joase, dar și în sudul și sud-estul Europei în zonele mai înalte. Stratul arbustiv este de regulă bine dezvoltat și diversificat, fiind alcătuit din arbuști și subarbuști de câțiva metri înălțime: păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), jugastrul (Acer campestre), gladișul (Acer tataricum), mărul pădureț (Malus silvestris), părul pădureț (Pyrus pyraster), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), alunul (Coryllus avellana), caprifoiul (Lonicera xylosteum), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), măcieșul (Rosa canina) etc. Stratul ierbos se dezvoltă în raport de gradul de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Leu, care, intuind importanța de care se bucura în această acțiune îndrăzneață, se proțăpise în fața lui Mircea, lăsând astfel să se înțeleagă importanța și locul ce i se cuveneau fiecărui membru component al acestei echipe înjghebate ad-hoc, de niște "salvamontiști" campeștri amatori. În felul acesta, mergând încet, cu opinteli și opriri, biciuiți năprasnic de rafalele de vânt cu măzăriche, afundându-ne la fiecare pas în stratul de omăt, înaintam pe câmpia potopită de zăpadă și viscol. Acum, stratul de ninsoare depus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cimitirul care se tot afundă în nisip și în apă mi se pare a fi unul dintre cele mai triste, duioase, frumoase locuri de pe pământ. Aș spune, deci, că sunt atât de îndrăgostit de natură încât îmi place oricum, montană, campestră, lacustră, maritimă fluvială. Nu înțeleg mofturile în această privință, ca și în ce privește timpul, pe care îl binecuvântez, fie el oricum, ploios sau primăvăratec, torid sau geros. Nu îmi permit mofturi, nu mai am timp de capricii. Sigur că această atitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spun/ totul“. Adică eram revoltat, scîrbit și superior. Disprețuiam tot ce era 43 omenesc, considerînd că aparține anima lității. Desigur, cele mai înfierate erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]