274 matches
-
Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista cu greu sprijinit Într-un cot. Dar trebuia să termine ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În canatul geamului, ca să-l miște, apoi prinse din nou cu dinții de mâner și trase cât putu de tare. Cu un scârțâit lugubru, geamul se deschise și o pală de vânt rece cu fulgi de zăpadă pătrunse În cameră. Aer... Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să sfideze decât să ceară. Fără a slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
somnul ei infinit, pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
abandonate după moartea capului familiei și după exilarea lui Guido. Dante se apropie de portal, Împingând ca să Îi Încerce rezistența. Suprafața din stejar solid nu cedă nici cât negrul sub unghie. Încercă din nou, de data asta rezemându-se În canat cu toată greutatea. Poarta abia vibră. Probabil că de partea cealaltă să găsea un drug de fier. Se dojeni pentru propria-i nerăbdare. Ar fi trebuit să Își imagineze că miracolul era apărat de ceva mai zdravăn decât un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înainte ca, Într-o epocă mai târzie, dorința de fast să Îi fi Împins să Își realizeze noua fațadă. Obstacolul acesta părea la fel de solid, Însă lemnul era În condiții mai proaste decât celălalt. Dante introduse vârful țărușului Între cele două canaturi, făcând pârghie cu putere. Auzi cum zăvorul se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se uite la femeie. Exista, Într-adevăr, o asemănare Între cele două chipuri, aceeași aparentă cufundare În gânduri, ca și când Între bronz și carne ar fi existat o misterioasă corespondență. Cu luare aminte, acționă peste Închiderile de pe piept, rotind cele două canaturi. Era ceva scris Înăuntru, invizibil din perspectiva celor ce ar fi privit din față. Bigarelli Încrustase cu dăltița două cuvinte: Sacellum Federici. Mormântul lui Frederic. Sau altarul. Dante ridică din nou lampa spre chipul acela din bronz, studiindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Între cele două coloane centrale, se deschidea o ușă joasă și largă, Întărită cu piroane și benzi de fier. Prin crăpăturile largi, jos și sus, transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost aprinse mai multe focuri. Dante Împinse canatul ușii și intră. Se așeză pe un loc liber de la masa cea lungă. Cu un gest, atrase atenția unui băiat care se Învârtea printre mușterii cu un ulcior de vin pe umăr și Îi făcu semn să Îi umple o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o taie Bursucul. Să nu mai pierdem vremea. Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră loc, pe rând, nerăbdători, cu toții, mai puțin Iepurele și cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
urmeze. Brandy se împiedică în pragul ușii de la baie, acolo unde dalele de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au frecat de canatul ușii. S-a apucat de stativul pentru prosoape ca să-și recapete echilibrul și și-a ciobit lacul de pe unghii. Strălucitoare regină anală a perfecțiunii zice: — Futu-i să-i fut. Prințesa Prințesă țipă după mine: — Nu că mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
socială”. Iată ziarele de Capitală, gândea, „două la număr, numai două, atât, amândouă la fel, ar fi fost suficient unul singur, sau mai precis nici unul”, și adormi de-a binelea. După nu mult timp, ușa camerei se deschise, și în canatul ei, odată cu zgomotul adus de râsetele femeilor de alături ce pătrunde acum aici, se ivi profesoara Marga Popescu, care tocmai venise cu vreo zece minute înainte în vizită „din întâmplare” - după cum spunea, întorcându-se de la o colegă care locuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
liceul la București), stare ce nu îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, întârziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele câteva cuvinte de întâmpinare, că domnul Pavel apăru în canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, înalt, scorțos prin solemnitatea studiată ce o dădea prezenței sale, păru chiar mai înalt ca în realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dereticasem în amândouă încăperile, deschisesem ferestrele), o auzii pe treptele de la intrare (fiica ei rămăsese la vorbe cu doamna Pavel) bătând apoi la ușa masivă ce era întredeschisă: - Bună dimineața, îmi spuse râzând, în momentul în care mă ivii în canatul ușii deschise a camerei de la față. Ne dădurăm mâinile, veseli amândoi, apoi ea, în hol fiind, se îndreptă spre biblioteca ce se afla în fața ei, unde se opri câteva secunde, dar nu pentru curiozitatea ce se naște în asemenea situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gândea era de mult terminată), Ana, aflată în cerdacul casei sale, privea în aerul înviorător al dimineții zăpada câmpiei în fâșia văzută departe între casele din canatul drumului și liziera păduricii de iarnă. „S-ar putea ca el să vină aici, să facem Crăciunul împreună”, gândi. Crezu și nu crezu gândului, o scrisoare trimisă pentru asta își tot aștepta - acum inutil, își spunea - răspunsul, pentru că era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
peste două zile avea să aibă loc înmormântarea. A doua zi, spre ceasurile prânzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse în comună și mă lăsă în fața casei învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum îl numisem cândva și în canatul ușii deschise de la antreu mă întâmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea îmbătrânită, era îmbrăcată într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare îi ținea părul în coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acoperișul acoperit cu ardezie, iar pe una dintre părțile cele mai înalte ale zidului se rotește o giruetă nouă. O giruetă modernă, care înfățișează un vânător luând la ochi un iepure. Trei trepte de piatră duc spre poarta cu două canaturi. De o parte a ei, pe gura unei țevi de plumb, se scurg lăturile deasupra unei mici rigole, semn că acolo e bucătăria; de partea cealaltă, două ferestre, cu grijă închise cu obloane cenușii, prin ale căror deschizături, decupate în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care-n casă a pătruns mereu rămîne-n întuneric. Se ospătează cu țărînă și glodul este hrana sa; Acolo nu mai e lumină și toți sălășluiesc în beznă; Ca păsările se-nveșmîntă, avînd, în loc de straie, aripi Și huzurește pe zăvoare și pe canatul ușii, colbul.... Zeița Iștar, orgolioasă și neînfricată, ca orice divinitate stăpînitoare care vine „de sus”, amenință că distruge porțile dacă nu i se deschide. Conflictul între zei (plan manifest „vizibil”), tărîmuri și principii (planuri derivate, de profunzime) ia forme violente
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
își are explicațiile ei. Experiența Infernului a schimbat-o total. Orgolioasă peste măsură la începutul călătoriei („Portarule, deschide-mi poarta,/ Deschide-mi poarta, vreau să intru!/ De nu-mi deschizi tu poarta și nu mă lași să intru,/Îți sparg canatul ușii, zăvorul ți-l sfărîm”), devine calmă și înțeleaptă, cele două atribute esențiale dobîndite la sfîrșitul călătoriei. Moartea nu fusese decît experimentată cu titlu de exemplaritate. Aventura zeiței, proiectată a fi „eroică” la început, după cum arată versurile citate anterior, s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
murale pe tot întinsul câmpului, ci numai icoane pictate în ulei, pe zid. Catapeteasma este înaltă, ornamentată cu sculpturi cu motive florale. Ușa exterioară, care dă în pridvor este din lemn masiv, sculptată, având chipurile sculptate ale Muceniței Ecaterina (pe canatul din stânga) și al Sfântului Gheorghe (pe canatul din dreapta). Fațada este tencuită și împărțită în două câmpuri printrun brâu simplu, dispus orizontal. Fiecare absidă are ferestre mari, cea dinspre apus av�nd o fereastră mai mică la cafas și trei ferestre
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
icoane pictate în ulei, pe zid. Catapeteasma este înaltă, ornamentată cu sculpturi cu motive florale. Ușa exterioară, care dă în pridvor este din lemn masiv, sculptată, având chipurile sculptate ale Muceniței Ecaterina (pe canatul din stânga) și al Sfântului Gheorghe (pe canatul din dreapta). Fațada este tencuită și împărțită în două câmpuri printrun brâu simplu, dispus orizontal. Fiecare absidă are ferestre mari, cea dinspre apus av�nd o fereastră mai mică la cafas și trei ferestre de dimensiuni obișnuite la încăperea cu clopote
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
medie ce datează din prima jumătate a secolului al XX-lea este cel cu două camere și tindă centrală. Aceste case au prispă pe trei laturi, cerdac în fața tindei și un chiler lateral. Ferestrele sunt mari, în două sau trei canaturi, iar ușile sunt duble. Acoperișul, în patru ape, era din tablă muchită sau reacoperit cu eternită. Tot acum apar casele-prăvălii, având una dintre încăperi mai mare, în partea din față. Construcțiile ridicate de la jumătatea secolului al XX-lea și până
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Casa Buddenbrook al lui Thomas Mann susține această opinie: Prin ușa cu geamuri, aflată față-n față cu ferestrele, se zărea o galerie cu coloane, cufundată în penumbră, iar la stînga intrării se deschidea, spre sufragerie, o ușă înaltă, cu canaturi. Lîngă peretele celălalt într-o firidă semicirculară [...] focul pîlpîia în sobă284. În ciuda situației narative auctoriale, poate fi observată aici o anumită tendință către perspectivizare: se pare că naratorul se transpune în cadrul descris. Astfel cititorul poate, la rîndul său, să se
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vaccino- "vaccin" (cf. lat. vaccinus,-a,-um adj. "de la vacă"): med. ro. vaccină s.f. (cf. fr. vaccine, s.f.; en. vaccinia); vagin(o)-/vagini- "vagina" (cf. lat. vagina, ae s.f "teacă"); valv(i)-,-val "valvă" (cf. lat. valva, ae s.f. "canat, ușă dublă"): med. ro. valvă, s.f. (cf. fr. valve, s.f; en. valve. NA); vasi-/vaso- "vas sanguin" (cf. lat. vas, vasis, s.n. "vas"): med. ro. vascular adj. (cf. fr. vasculaire, adj.; en. vascular); vector-,,vector, linie de forță" (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
inutil, nici măcar moartea nu mai capătă vreo semnificație în această lume a absurdului acceptat ca făcând parte din banalul cotidian. Ultima strofă alterează sensul textului, ducând totul spre burlesc, spre parodie, "Apele purtau alge cu miros de iod/ și din canaturi Luna s-a desprins ca un gong/ când suia olandezul de la tropice/ profilul orizontului cât o minge de ping-pong". Se întrevăd și aici contururile unui posibil tablou, redimensionarea se realizează prin prisma unui posibil colaj. Peisajul interior ridicat la rang
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Spaniei, știind că Europa nu poate accepta ca dinastia Bourbonilor să domine Europa occidentlă de la Marea Nordului la Mediterana? Interesul dinastiei învinge pînă la urmă simțul realităților politice. La 16 noiembrie 1700, Ludovic al XlV-lea deschide larg ușile cu două canaturi din Galeria Oglinzilor și prezintă pe nepotul său curtenilor și ambasadorilor adunați acolo: "Domnilor, iată-1 pe regele Spaniei... ". Acceptarea testamentului nu ar fi fost de ajuns să arunce Europa într-un nou război dacă Ludovic al XIV-lea ar fi
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
care au persitat îndelung, din partea dreaptă. Imaginea este impresionantă, căpătând proporțiile hiperbolice ale unui fenomen cosmic: "Lui îi trimise un vultur, pe cel mai de seamă-ntre paseri,/ Întunecat vânător, cel căruia-i spun și "zăganul"./ Cât de înalt e canatul la ușa iatacului falnic/ Al unui om înstărit, bine-nchis ei fiindu-i zăvorul,/ Tot pe atâta de largi îi erau a lui aripi: se-arată/ Drept avântat înspre dreapta cetate iar ei, cum văzură,/ Se bucurară, iar sufletu-n
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]