232 matches
-
subiectelor" abordate de proza scurtă lovinesciană, cu atât mai mult cu cât autorul, insistând mereu asupra semnificației psiho-morale a anecdotei, și-a construit majoritatea cărților (memorii, critică, literatură de ficțiune) după principiul adițiunii de "fragmente" eterogene (ca în jurnal), pe canavaua unei scheme epice minimale. În fond, romanele lui Lovinescu sunt tot niște volume de "scenete și fantezii", unde "realitatea", în loc să fie investigată cu ochi de prozator, devine un repertoriu de teme, personaje și situații-tip pentru uzul autorilor dramatici. Ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
personalități de excepție și care transgresează viața cotidiană. În mod obișnuit însă, idealurile de viață ni se înfățișează ca o țesătură a năzuințelor și aspirațiilor indivizilor cu estimarea posibilităților proprii și a tendințelor dezvoltării sociale, țesătură ce se brodează pe canavaua axiologică a persoanei în cauză. Idealurile apar mai concrete decât valorile și nu au funcții de criterii în evaluarea acțiunilor noastre sau ale altora: idealul de a deveni medic implică anumite valori (solidaritate umană, confort material etc.), dar nu operează
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice (diagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student în anul I la Psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și de cuvinte în care să legăm ceea ce se vede. Literatura ne oferă tot instrumentarul cunoașterii de sine. Ca scriitorul să exagereze creând deseori monștrii, stă la îndemâna lui, hiperbola face mult mai vizibilă procesualitatea psihismului omenesc. Scrisul descâlcește foarte complicata canava a vieții sufletești care se împletește cu a celorlalți. Amos Oz reușește, așa cum doar scriitorii geniali reușesc, să surprindă și unicitatea dar și universalitatea construcției psihicului uman. Suntem unici pentru că experiențele noastre își lasă în mod unic amprentele asupra aparatului
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de a-și asuma faptele. Cărțile pentru copii („povești pentru adulți și alți copii”) urmează aceeași schemă, fiind niște basme moderne, cu aspect de film de desene animate science-fiction, caligrafiate într-un limbaj uneori urmuzian; brodate năstrușnic, cu umor, pe canavaua basmelor populare, ele au ca element de originalitate întrepătrunderea lumii (reale) a împăraților și zmeilor cu „tărâmul celălalt”, fabulos, al calculatoarelor și pagerelor. SCRIERI: Iubire, sunt un obiect nezburător, Baia Mare, 1992; Aventurile lui Nu-Motanul la curtea zmeului Ca-Fe-Mini, București, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
ne Îndreptățește să spunem că tema poemului este pînza uitării. Portretul este zugrăvit pe o pînză, de unde și denumirea prin metonimie a tabloului drept pînză. Simbolic, portretul tatei este și el o țesătură de reprezentări, imagini mentale brodate pe o canava de emoții. Este vorba, și Într-un caz, și În altul, de o pînză a neuitării. Un portret este o stavilă În calea uitării. Indiferent că este pictat pe pînză sau zugrăvit În sufletele urmașilor, tatăl Își păstrează prin el
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
alb trece pe lîngă tine... Lăsînd la o parte faptul că intenția „absconsității” e străină autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării cît mai multor raporturi și analogii posibile Între evenimente, stări și obiecte, rămîne evidentă reminiscența „canavalei” pe care se țese discursul liric și pe care o „traduce” imagistic. Comoditatea relativei linearități a cadrului ideatic-descriptiv e Însă larg compensată de performanțele metaforice ce tind spre o anume independență față de acesta, cerînd considerare În sine și un statut
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Streinu se stinsese de un an. N-a avut prilejul să-și contemple chipul în oglinda impetuosului exeget, care scria rânduri juste precum următoarele: „Actele sale de critică sau de istorie literară sunt situate deopotrivă sub zodia eseismului brodat pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară „concretul necategorial”, „realitatea monadică”, pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Un labirint fără ieșire, prin care suflete cuprinse de patimi rătăcesc amăgite de părelnicia vieții, iată universul pe care ar vrea să-l sugereze tripticul Labirinte: Ariadna fără fir, Vapoare în ceață, „tragi-comedie”, Satele lui Potemkin, dramă psihologică pe o canava istorică (inclusă în 1929, sub pseudonimul Andrei Dănescu, în repertoriul Teatrului Național din București). O intenție de complicare a trăirilor sufletești există și în piesa, cu subiect preluat din cronici, Iarna lui Hangerli. Publicat în „Viața românească” (1939), fragmentul - un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
întocmai ca în Cartea lui Iov. Aceeași viziune a cosmosului în decădere și descompunere, în volumele Cele ce sunt (1974) și Versuri (1982). O atmosferă similară domină romanele Martorii (1968) și Cartea fiilor (1970), în care narațiunea se țese pe canavaua unei simbolistici biblice foarte dense. La fel în Epistole (1969) sau Tăietorul de lemne (1974), unde normele confesiunii, predica și eseul coexistă cu exemplificarea parabolică. S-ar părea că face excepție de la această viziune masivul roman Istorii (I-V, 1977-1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
constituie tot atâtea motive de meditație, de regret, dar și de împăcare, de acceptare a fatalității morții (Peste un veac sau zece). Versurile din volumele Țării mele, Săracă țară bogată și Două fete dintr-un neam sunt compuse pe o canava patriotică. Se dă glas, cu un retorism viguros, protestului social, dar apar și incitări naționaliste, șovine, fiorul liric se pierde, făcând loc unor adevărate pagini-manifest, aglomerate de imprecații lipsite de suport estetic. SCRIERI: Poezii, București, 1921; Țării mele, București, 1925
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
și realitatea, interesează istoria literaturii române tot atât cât istoria politică a României. Citind conjunctura contemporană, raportând-o la un etalon de verosimil și de firesc, articolele politice lasă să se întrevadă în ele o analogie cu discursul critic. Pe canavaua bogată în nuanțe (uneori derutante) a scrierilor lui M., se poate desluși cu ușurință „desenul din covor”. Comentatorul de literatură se remarcă prin agilitatea cu care se mișcă între puncte cardinale, ordonându-și decis opțiunile într-un itinerar și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
generalizarea statistică”, întemeiată pe modele din statistica matematică (cum este curba lui Gauss). Cazurile nu sunt unitați de eșantionare, colecția lor nu constituie un eșantion. Pornind de aici, vorbim de o “generalizare analitică”, în care o teorie anterior schițată oferă canavaua pe care datele obținute sunt proiectate, suprapuse. După cum se vede, la baza metodei studiului de caz se află logica “replicării”, a repetării analizei de caz individuale și nu logica eșantionării. De pildă, 6 - 10 cazuri nu înseamnă un eșantion, ci
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
franceză de istorie al cărei adept rămâne, Emanuel A. s-a apucat să demonteze câteva dintre miturile noastre istorice. Mărturisesc că am fost și eu șocat de felul acesta de a prezenta evenimente care au o natură bine precizată în canavaua istoriei noastre naționale. Încă de la cronicari, nouă ne-a fost transmisă ideea unei Historia magistra vitae ce trebuie să prezinte faptele străbune ca model pentru generațiile de azi. În sensul acesta s-a instituit o mitologie istorică, pe care o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
suprapun". Așa o fi (în textul său), numai că unde începe ficțiunea, se sfârșește istoria. La ce bun meticulozitatea și exactitatea lui Sebastian (Călinescu îl considera "un adept al lui Descartes, ținând la lucrurile clare și distincte") dacă de o canava indubitabilă se agață trăsnăi de genul Sebastian "se îndrepta spre aeroport să ia avionul către New York" atunci când l-a zdrobit un camion (?!). De ce nu spre Ungheni, urbea dlui Crudu? D in nou, răsfoiesc culegeri de documente. În 1931, scriitorii ieșeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
policrom, creind senzația mișcării, curgerii, devenirii. În urmă cu câțiva ani, Darie, împreună cu compozitorul Juan Blanco, a creat un "act politic direct" (toate, în Cuba, sunt politizate și potențate apăsat cu energie "revoluționară"!) proiectând texte, forme și culori într-o canava patetico-eroică evocând marile conflagrații ale veacului XX. Zece mii de spectatori și-au ținut respirația de la începutul și până la sfârșitul originalei reprezentații!... Din vorbă în vorbă, nici n-am simțit când s-a înserat. Departe, foarte departe de România, pe malul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu cumva aceste treceri succesive nu au loc după un anumit program, după un Regulator Suprem, ce ar pune În evidență nu numai pluralitatea de evenimente, ci și momentele sau duratele acestora pe scara evoluției lumii. Poate că timpul este canavaua pe care Raționalitatea supremă - Dumnezeu - Își țese Planul său și În care noi, ființe candide, firave, poate naive, cădem din când În când pe gânduri, inclusiv În legătură cu... ce este timpul! 8.7. Primăvara, simbolul Începutului și al revigorării... Primăvara asta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Fiind extrase textuale remodelate sonor prin rostire, aș observa că dintre epitetele asociate textului, în formulările nuanțate ale Autoarei "omul evocărilor lui Ureche trece fulgerător pe ecranul textului" "istorisirile de evenimente de pe tabla textului", "zeci de chipuri se desenează pe canavaua textului" de evidențiat mi s-ar părea, drept emblematică prin rezonanța fluid-denominativă, "unda textului". Pe această "undă" intră lectura Profesoarei, în situare infailibilă, cu intenția declarată a "luării notei" diapazonale utilizate de scriitorii vechimii. Inefabila "undă" înscrie mișcarea vibratilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scrieri (Madeleine de Scudéry, Philippe von Zesen, Gauthier de la Calprenéde, Thomas Leland, Horace Walpole, Ann Radcliffe etc.) istoria este un pretext al aventurii exotice, de senzație, lugubre, moralizatoare sau fantastice, lipsind cu desăvârșire interesul pentru redarea veridicului întrețesut argumentat pe canavaua istoriei. Se poate afirma că, până la începutul secolului al XIX-lea, prelucrarea stilistică a expresiei supuse diferenței temporale dintre universul redat și cel contemporan autorului era un fapt încă nedecelat poietic. Rămâne perfect valabilă identificarea momentului Walter Scott ca marcator
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în mai multe ediții, tradusă pe toate meridianele și, în cele din urmă, adaptată cinematografic (1962). Un al doilea roman, La Seconde chance (1952), având ca temă instaurarea regimului comunist în România, este, după G. Uscătescu, „o slabă, deși complicată canava de aventuri”. Și următoarele romane, vehiculând - multe dintre ele - subiecte și personaje românești (La Cravache, 1960, La Maison de Petrodava, 1961, Les Immortels d’Agapia, 1964 ș. a., apărute inițial la editurile Plon și Du Rocher din Paris), au fost denunțate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
ale obârșiei, O.-A. alege trăsături care să le confere personajelor nu numai originalitate, ci și dramatism (Fata spânzuratului, Fecior de bani gata, Burdumba). Ca poet, a debutat cu un ciclu de Doine, în care brodează motive culte pe o canava populară. Versurile de mai târziu se disting prin aceeași acuratețe a limbii ca și scrierile în proză. Imaginile sunt simple și limpezi, iar coloritul poeziilor luminos, cu tonalități calme, aproape idilice. Atitudinea față de viață e, în esență, horațiană. Realizate sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
O dinamică subordonată necesității păstrării echilibrului raporturilor organismului cu mediul. În acest context s-a ajuns să se schimbe decisiv accepțiunea dată categoriei înseși de organism, considerat de astă dată nu doar ca o noțiune fixă și eternă, ca o canava în care să fie introduse caracterele proprii fiecărei specii, ci ca un sistem mereu transformabil pe linia dezvoltării sale filogenetice și ontogenetice. Teoria darwinistă extrage orice proces sau funcție organică din acțiunile necesare adaptării la mediu. Este o viziune care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Anadam, a avut o mare circulație, intrând și în manuale. Atractive, alte povestiri dezvoltă legende populare, cumva în spiritul lui Ion Neculce din O samă de cuvinte, ori își au izvorul în documente istorice puțin cunoscute. Mai cu seamă pe canavaua epocii fanariote naratorul imaginează în câteva stampe, cu umor sau în manieră romanțioasă, întâmplări și personaje dintr-un București al începutului de veac XIX (Scandalul din 1800, Jupân Vântură-vești, Acum 74 de ani, Prima baie în București, Primul „haine vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Dan Silviu Boerescu. Înainte de a fi situat în etichetări de tipul „neoavangardist”, „postmodernist de nuanță ironică”, V. interpretează epigonic rolul lui Virgil Mazilescu. Frecventarea boemei asigură clișeul, băutura spirtoasă dă revelatorul, iar versurile confirmă poza. Manieriste, poemele se construiesc pe canavaua acelorași teme (iubire, alcool, prieteni) și linii stilistice (metaforizare onirică, discursivitate, tehnică de elasticitate controlată a textului), asumate de ucenicul devotat. În Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, lungimea titlurilor o concurează pe cea a textului propriu-zis, care face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
spiritului" reunindu-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei critici violente. Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra cantitate; individ (sau elite) contra colectivitate, civilizație contra barbarie, contemplație contra activitate; nobil și om de rînd, eteric și greu, curat și murdar, unul și multiplul, artificial și natural, oraș și sat, negru și verde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]