182 matches
-
negru de Șerban Tomșa; Mihai Barbu face o prezentare a Balcicului, în această vară când s-au împlinit 100 de ani de când acest teritoriu „a fost declarat pământ românesc”; cronica literară e semnată de Ștefan Ion Ghilimescu, versuri publică Radu Cange și Daniela Păun (cu prezentarea lui Mircea Bârsilă), iar Leo Butnaru ne face cunoscute noi pagini din jurnalul călătoriei sale în Armenia. Ecouri la un festival În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 432, 12-18 septembrie) poate fi citit, în traducerea lui Marius
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
grunjos e uns cu slănină apa și uleiul nu se amestecă/ tu te umfli ca o meduză printre porozitățile mărului meu coajă tare gust/ dulce-acrișor infinitele tale membre îmi caută inima pe dinăuntru/ o inimă plată farfurie zburătoare/ îmi ascut căngile". În contextul mandalei totul dobîndește însă o altă semnificație. Visceralitatea devine revelație, trăirea pură este trecută prin filtrele lucidității, totul se transformă într-o viziune poetică și are prea puțină importanță dacă în realitate Oana Cătălina Ninu este bîntuită sau
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
s-a nascut Gellu Naum (m. 2001) 1.08.1933 - s-a nascut Constantin Turturica 1.08.1936 - s-a nascut Szilágyi Júlia 1.08.1939 - s-a nascut Gheorghe Suciu (m. 1995) 1.08.1943 - s-a nascut Radu Cange 1.08.1947 - s-a nascut Valeriu Pricina 1.08.1948 - s-a nascut Titus Vâjeu 1.08.1948 - s-a nascut Horia Ursu 1.08.1949 - s-a nascut Ymeri Baki 2.08.1928 - s-a nascut Szöcs Istvan
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4447_a_5772]
-
Geo Vasile Dintre cărțile de poezie ale lui Radu Cange (n.1943) amintim " Sufletul în palmă" (Editura Eminescu, 1995), " Un poem pentru cel care vine" (Editura MLR, 2003), "Lebăda și magnolia" (Editura MLR, 2006). Despre "Râsete în infern" (Editura Eminescu, 1998) scriam la timpul cuvenit că poetul face doar aparent
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
duh sumbru , orfic, poate cel al lui Rimbaud sau Lautréamont:" Ca și cum mi-ași aduna/oasele cu mâna/mâna adunându-se pe sine, ce să mai spun în cuvinte,/când tu nu mai încapi/ în imaginea lor". Spectacolul oferit de Radu Cange este o explorare a vieții interioare sub semnul unei tulburări endemice, al singurătății, al trecerii prin vămi dureroase, al unui soi de doliu anunțat în absența zeului și a referinței, epilogul fiind codificat prin sintagma "sunt prizonierul surdei mandragore". Nu
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
care/ o vei sparge." Pentru poet moartea a devenit o adevărată obsesie agonistică: Numai moartea o aud/ în spatele meu/ cum își tocește tălpile/ în disperarea/ de a mă ajunge". Asimilând atent lecția lui Ungaretti și a unor minimaliști români, Radu Cange se află în pragul cuceririi marii simplități expresive, a se vedea textele de la paginile 52, 55, 68, 10l. Regretăm sincer că nu putem reproduce decât trei exemple în acest sens: "Păsări ciugulesc/ din valuri/ propria lor imagine"; "De vreme îndelungată
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
libertate.// Morții mele cel mai rău îi pare/ că și-a pierdut mințile pentru poezie./ De aceea, eternitatea mea o puteți/ vinde în târg pentru o pâine.// Sper să nu vă săturați niciodată". Nu ne vom sătura, îți promitem, Radu Cange, important este însă ca poeziile pe care le vei mai scrie să apară la edituri mai cunoscute și eventual cu difuzare națională, altfel cititorul și istoria literară n-are cum să vă cunoască jertfa...
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
fost și el cît cuprinde, alături de A.C. Cuza" - p. 56) a produs mari remușcări printre "inocenții" mișcării. Mai mult, Theodor Cazaban neagă - e drept fără a oferi prea multe argumente că evreii uciși în timpul rebeliunii legionare și agățați, ulterior, în căngi la abator ar fi fost, de fapt, victimele unor echipe formate din scursorile Bucureștiului, aflate sub comanda celebrului comisar Eugen Cristescu (vezi p. 66). Chiar dacă Theodor Cazaban își asumă cu plăcere identitatea de "legionar cochet" aprecierile făcute la adresa mișcării legionare
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Radu Cange stau sub semnul nobil al singurătății. Aceasta e resimțită ca un blestem cu alibi mitologic, poetul declarînd cu tristă superbie: "Ca Midas.../ pe tot ce pun mîna/ devine Singurătate" (Haiku). întreg scenariul vieții intră în cadrul stării în cauză, care este
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea./ Păgîn, uneori/ o pun icoană/ alături de Preacurata" (împăcare). Dar e cu adevărat singur Radu Cange, e cu adevărat despărțit de lumea exterioară așa cum ține a ne asigura mereu? Ca poet, se cuvine a respecta regimul similimonahal al izolării (Gotfried Benn scria că "lirica e o artă anahoretă"). Din această observare a prescripțiilor solitudinii provine însuși
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
fi mai bine prizat printr-o economicoasă folosire a cuvîntului. Imaginea unicității e favorizată de turnura parcimonioasă a discursului liric, sub pavăza ilustrelor exemple, de la maeștii haiku-ului pînă la hermetici. Precum relativ puțini poeți ai noștri de azi, Radu Cange se arată înclinat spre enunțul epigramatic: "Atunci cînd/ nu voi mai fi.../ decît o moarte/ jefuită de amintiri" (Vers). Sau: "în balansoarul/ lacrimei/ păsările înstrăinate" (Haiku). Sau: " Nu moartea te lovește/ pe tine,/ ci exercițiul săgeții" (Predicție). Peisajele ce ies
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
a părut/ că ai urcat pe umbră/ și ai dispărut./ Lebădă erai,/ făcîndu-mi semne/ disperate cu aripile./ Cerul se cojise/ și zborul tău - ce jalnic era -/ săpa imensitatea" (Semne, semne). A doua direcție pe care o reflectă versurile lui Radu Cange este una "naivă", capabilă de perspective infantil-mirifice. De data aceasta, unicitatea (solitudinea funcțională) a tuturor celor ce ființează nu mai e căutată prin confruntarea cu obscuritatea (procedeu ținînd în esență de intelectul contrariat ce ricoșează), ci prin asumarea contactului primar
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
și lebădă, mergînd, plutind,/ schimbîndu-mi, cameleonic, culoarea/ de la alb la negru și de la negru la alb" (Lebăda albastră). în fond, singurătatea conștient cultivată, aidoma produselor unei ferme, și grijuliu captată de creație nu constituie decît, după cum ne încredințează poetul Radu Cange, o strategică formă de împotrivire la moarte: Pe urmele morții,/ tîrîș aerul/ evadînd din căderea/ clătinată a toamnei;// Și tu, tu, tu,/ niciodată ajungînd/ la locul pieirii./ Doar singurătatea/ care nu te mai încape" (Nicăieri, niciodată).
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
se face două... trei... patru... Stau în fotoliu și mă gândesc. Stau, și, de atât trecut, rămân cu ochii deschiși. Somnul. * La plecare, CEI NOUĂ ZECI ȘI PATRU DE ANI îmi scutură viguros mâna, cu amândouă mâinile având aspectul unor căngi cărora nu le scapă nimic. În timp ce pletele albe îi cad în părți peste fața cu ochi încă poznași, ca ai unui student, la conservator, într-un rol de compoziție.
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
dovedit slabi chiar de la primul atac. În schimb, cei din ceata celor dintâi au suportat fiecare alte și alte chinuri: unul era bătut și biciuit fără milă, altuia i se jupuia ori i se despuia trupul în chinuri înspăimântătoare, cu căngi de fier, sub durerea cărora unii și-au aflat sfârșitul în chip îngrozitor. În același timp, alții au dus lupta în chipurile cele mai diferite. Astfel, unul din ei după ce a fost împins cu putere și târât până la locul jertfelor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
neîntrecută a acestor eroi față de oricare dintre fiare?” (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, VII, 1, în PSB, vol. 13, p. 320-321) „Căci în timp ce unii au fost aruncați în foc după ce au fost sfâșiați cu gheare și cu căngi de fier și au fost biciuiți în chip înfiorător, alții au fost înecați în mare, pe când alții își întindeau curajos capul celor care ar fi vrut să li-l taie, unii au murit în timpul torturilor, alții au pierit de foame
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
vulgaritate fără limită. Prin nu știu ce miracol, aceleași și aceleași personaje agramate, aceiași și aceiași mardeiași, aceiași și aceiași infractori convertiți la business de înalt nivel monopolizează emisiunile care ar trebui să ne relaxeze, și nu să ne bage pe gât cangea vulgarității fără perdea și a prostiei ieșite din țâțâni. Era să spun că de asediul vulgarității au scăpat doar buletinele meteo, dar și acelea au sucombat sub mărimea sânilor și scurtimea fustei inevitabilelor prezentatoare. Cât despre cultură, ea a fost
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
Radu Cange Apariția " cântec " Trece o blondă, taie aerul, Nurlia blondă taie aerul. Cu gândul la ea, Nu pot să dorm, Dar și așa, nu am somn, nu am somn. Blonda-și clădește pașii prin plete, Eu o gândesc mai pe-ndelete, Eu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
zări preț de câteva secunde. Îmbătrânise. Părul lui în culori schimbătoare era acum alb, barba neagră și deasă avea fire de zăpadă. Nu-l văzuse niciodată cu barbă. Se împuținase la trup, iar hainele îi erau zdrențe; degetele ca niște căngi subțiri, ascuțite. Nimic din ceea ce era în fața ei nu aducea cu sângele care îi curgea prin vene și pe care îl știa. Au mâncat fără să își spună o vorbă, împărțind aceeași bucată, sorbind aceeași zeamă. Se furau din priviri
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Botticelli al meu când mă privește așa nemișcat se gândește la misterul revoluțiunilor plantelor!" Hagienuș părea interesat și de filologia clasică, într-o secțiune a rafturilor se zăreau Magnum totius latinitatis Lexicon Facciolati, Thesaurus Linguae Graecae de Henri Etienne, Du Cange. Însă pe muchia dulapului inferior din fața doctelor opuri lexicografice era ținut deschis cu ajutorul unei medalii un mic volum vechi. Un semn de carte, pe deasupra, dovedea că pagina era în consultație. Aruncîndu-și ochii, Ioanide citi aceste rînduri: "Ad excitandam venerem. Nimm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete ca de femeie ce naște și ca de bărbat cu boașele smulse. Alergau tot mai repede, se apucau ca păduchii, cu căngi și ventuze, de șuvițele de lumină, zvâcneau în sus din șoldurile solzoase, hohoteau din gurile încolțate așezate pe pântece, râgâiau cu fețele deșucheate, sașii, de pe bucile șezuturilor. Erau demonii, care începură să izvorască din cercul fermecat ca o încolăcire fabuloasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Urmau statuile de ilegaliști care luptaseră împotriva regimului burghezo-moșieresc, care lipiseră manifeste pe pereții luminați palid de vreun bec bacovian, pe când o fată gingașă, în bluză albă, ținea de șase, care aruncau în aer o mină germană lovind-o cu cangea, salvând cu sacrificiul vieții podul din aval, care trăgeau sirena fabricii ca să se adune muncitorii la grevă, care erau torturați în celulele H dm Doftana și niciodată nu-și trădau tovarășii, așa cum se vedea în toate filmele romînești: Olga Bancic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el în război. Cui îi mai pasă? Cât despre mine, am rămas în cabină timp de doisprezece ani, îmbătrînind și crescîndu-mi copilul. L-am simțit chiar de la-nceput în uterul meu, mai întîi ca pe-o larvă oribilă, oarbă, cu căngi bucale din fericire moi, dar înfricoșătoare la vedere. Căci îl vedeam de parcă burta mi-ar fi devenit de cristal. Îmi rodea placenta ca o omidă de pe-o frunză de varză. Apoi i-au dat piciorușe și i-au înmugurit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
forează osul țestei și sfredelește foile de pergament gros și boțit care înfașă creierul. Se-afundă apoi în măduva complicată și analgică, tatonează circuite și structuri, favorizează emisii de neurotransmițători, stimulează nevro-glnle, trezește prințesele adormite în alcovuri de taină, proliferează căngile de crabi și sarcopți fojgăind prin pivnițe, face să vibreze globuri de cuarț din săli de caolin, mai vaste ca mintea. Violat, umilit, dar în același timp uns cu un mir straniu, creierul meu își desfăcea încetișor labiile întortocheate, irigate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nisip, cel mai mare păianjen pe care Herman îl văzuse vreodată. Pântecele lui sferic era cât un cap de copil și era complet îmblănit, negru strălucitor, ca și labele scurte și puternice, ca și cefalotoracele musculos de sub care ieșeau două căngi veninoase, singurele diferit colorate, căci erau de culoarea sângelui. Herman și Soile se așezară la masă, pe când femeia mai în vârstă scotea din bufet farfurioare de cristal și lingurițe minuscule de argint patinat, apoi, de undeva, de dedesubt, vasul în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]