538 matches
-
aș fi cel mai fericit om din lume, membru al Sfântului Sinod, cu atât mai mult că l-am cunoscut pe părintele, să pot să semnez și eu pe actul de canonizare", a declarat înaltul ierarh. "Biserica nu se opune (canonizării n.r.). Noi respectăm slujirea pe care a avut-o el. Noi îl cinstim și la Sâmbăta o să facem un parc în fața altarului făcut de dânsul, acolo cine vrea poate să stea. Deja am pus piatra de temelie și pentru o
Arsenie Boca ar putea fi canonizat. Ce spune Mitropolitul Ardealului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36726_a_38051]
-
la curent cu tot ce era modern și valabil estetic în literatura franceză, de la Flaubert și Baudelaire la Proust, la Gide și Valéry. Problema lui Zarifopol era snobismul, care însă este uneori pozitiv. Îngustimea viziunii este, ea, contraperformantă în cazul canonizării. Un canon sărac nu trăiește mult. Mai ales că el se bazează pe prejudecata, întâlnită, nu o dată, la tinerii critici și chiar la unii din generațiile vechi, că literatura română este săracă și victimă a unor „iluzii”. Selectiv, canonul trebuie
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
evoluând încet înspre respingerea ultimului și rămânându-i fidel toată viața primului, membru „de frunte” al lotului Noica - Pillat în perioada marilor arestări de la sfârșitul anilor ’50, convertit și botezat ortodox, apoi trecut în tagma monahilor de mănăstire, propus spre canonizare nu numai de către temperamentalul Cristian Bădiliță, Steinhardt nu seamănă suficient de convingător nici cu Claudel, nici cu Simone Weil. Știm, așadar, că există un „prim“ Steinhardt” și un „ultim“ Steinhardt, între ei existând, însă, un echilibru, în opinia lui G.
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
deci de ieșire din perimetrul canonic) sau poate să intre, dacă ideea de experiment estetic primează asupra criteriului continuității, într-un canon al experimentelor, în categoria alunecoasă a textelor bizare, neclasificabile. În ambele cazuri însă, e vorba tot de procesul canonizării. Chiar dacă autorul unui text experimental polemizează, cel mai adesea, cu ideea de canon literar, textul său, dacă trece cu brio prin filtrele axiologiei literare, tot în canon ajunge. Spre exemplu, scrierile avangardiste ori structurile romanești indefinite precum Dicționarul onomastic sau
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
lui. Prin urmare, relația dintre canon și experiment nu poate fi explicată prin apelul la dialectica confuză clasic-modern. Am văzut deja cât de fluctuant este raportul însuși dintre canon și experiment, așa că prefer să punem problema variației dintre experimentare și canonizare în alți termeni. Propun discutarea experimentului ca o formă de alteritate, ca o depărtare de la identitatea canonului la un moment dat. Nu mă refer la situațiile în care identitatea își conține chiar în sine alteritatea (respectiv canonul își are în
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
Grete Tartler Andreas Capellanus, Despre iubire. Ediție bilingvă. Traducere și note de Eugenia Cristea. Studiu, note, biografie de Anca Crivăț. Iași, Polirom 2012. Între principalii „stâlpi” apuseni ai canonizării iubirii, Ovidiu (Ars Amatoria) și Andreas Capellanus (De amore) se întinde o distanță de un mileniu. Dar, în lumea arabă „cărțile îndrăgostiților” au apărut, începând cu secolul al VI-lea, fără întrerupere. Mari învățați, poeți, juriști, filozofi, moraliști, emiri, se
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
precisă: o „teză”, cum se spune, rod, deseori, al unei coagulări de prejudecăț i personale sau colective (este însă adevărat că în Introducere există o propoziție fermă despre „literatura de raftul al doilea” a scriitorului, motivată prin amestecarea criteriilor de canonizare, estetice și, respectiv, etice. Justificarea acestui verdict critic-axiologic asupra operei literare nu constituie o prioritate pentru Iovănel, dar el își află, totuși, acoperire, fiindcă analiza textelor, oricât de focalizată ideologic, nu eludează nici aspectele estetice). Poziția ab initio de neutralitate
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]
-
scrie, cu mâna lor, tot ce am spus la masă și să semneze, pentru că eu doresc să fac un dosar cu mărturii despre sfințenia Părintelui, pe care să-l înaintez autorității bisericești pentru studiere și, dacă îl găsește vrednic, pentru canonizare. I-am rugat pe cei prezenți să-mi indice și alte persoane care cred ei că ar putea să-mi dea declarații scrise și eventual, dacă au, să-mi dea fotografii sau obiecte care au aparținut Părintelui Antonie” (p. 36
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
ci în mod proniator, la Editura „Andreiana” din Sibiu, acum - în anul omagial închinat Sfântului Ioan Gură de Aur și dedicat Marilor Păstori de Suflete din Eparhiile Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, face cunoscut publicului un adevărat dosar al unei eventuale canonizări a celor care au rămas cunoscuți în ținutul Branului și în Munții Bucegilor ca adevărați sfinți, iar mormintele lor încep să devină loc de pelerinaj pentru credincioșii dornici să-i cunoască pe acești mari trăitori ai Ortodoxiei noastre Românești. Astfel
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
palatin Sámuel Aba, va însemna și sfârșitul lui Gerard. El însuși, împreună cu alți episcopi, a încercat o lovitură de stat, însă a fost ucis la Dyod. Trupul său, îngropat la Dyod (1046), va fi apoi înmormântat la Cenad (1053). După canonizarea sa din 1068, relicvele îi vor fi mutate la Buda, pe colina sacră Szent Gellért, unde se află și astăzi. Sub lupa istoricilor Referindu-se la Gerard în cartea sa „Din trecutul Bănatului - Comuna și bisericile din Giridava-Morisena-Cenad“ (monografie istorică
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
său, punându-l în căruță, îl aruncară în jos de pe muntele Krenfeld și, văzând că se mai zbate, îl străpunseră în piept cu sulița, iar apoi trăgându-l pe o lespede, îi sfărâmară creierii.“ Sfântul Ce anume a dus la canonizarea lui Gerard? „Legenda mare“ face un inventar scurt, dar convingător. Un copil handicapat a fost dus la schela Pestei și doar sărutându-l pe sfântul mucenic s-a însănătoșit. O fată de origine germană, cu ochii tulburi, și-a redobândit
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
Congregația a publicat documente importante de bioetică și teologie. În 1983 a fost revizuit Codul canonic al Bisericii Catolice. Papa Ioan Paul II a prezidat 138 de ceremonii de beatificare (a proclamat 1 310 Fericiți) și 48 de ceremonii de canonizare. A ținut 8 Consistorii, în care a creat 201 cardinali. În plan ecumenic, Papa Ioan Paul II a continuat drumul de reconciliere cu bisericile creștine deschis de Papa Ioan XXIII și Papa Paul VI (în 1964 bisericile Romei și a
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
și în 1989) și dr. George Leonard Carey (1996), cu Patriarhul Catholicos al Bisericii Armene Karekin I (1996) și Catholicos Aram I Keshishian (1997). În 1991, pentru prima oară în istorie, la liturghia desfășurată la Bazilica Sf. Petru cu prilejul canonizării Sfintei Brigida din Suedia, au participat doi episcopi reformați. În relația cu bisericile reformate, Papa a manifestat o atenție aparte. Astfel, cu ocazia celei de-a șasea vizite în Franța, în 1997, el a recunoscut că masacrarea protestatarilor în „Noaptea
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
II cel Mare“ a murit „foarte senin, seninătatea sfinților“, a spus el în timpul slujbei religioase pe care a prezidat-o duminică în Piața Sf. Petru, în memoria Papei. Supranumele „cel Mare” este denumirea dată de Biserică Suveranilor Pontifi canonizați. Dosarele canonizărilor sunt analizate la Vatican de Congregația pentru cauza sfinților, gradul de rapiditate cu care sunt luate decizii fiind diferit. Pontificatul lui Ioan Paul II a accelerat procedurile, care înainte puteau dura secole. Padre Pio, „capucinul stigmaților“, a fost sanctificat în
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
în închisorile comuniste pot fi canonizați. De asemenea, pot fi canonizați și cei care, după ani de grele pătimiri în închisoare, au murit în libertate, trăindu-și însă această libertate în nevoință și rugăciune. În Biserica Ortodoxă, Biserica cea adevărată, canonizarea oficială a unui sfânt este precedată de așa-numita canonizare populară, de cinstire evlavioasă din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluiește prin slujba canonizării. Mare parte din textele adunate aici nu fac altceva decât să mărturisească faptul că
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII? de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/384831_a_386160]
-
canonizați și cei care, după ani de grele pătimiri în închisoare, au murit în libertate, trăindu-și însă această libertate în nevoință și rugăciune. În Biserica Ortodoxă, Biserica cea adevărată, canonizarea oficială a unui sfânt este precedată de așa-numita canonizare populară, de cinstire evlavioasă din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluiește prin slujba canonizării. Mare parte din textele adunate aici nu fac altceva decât să mărturisească faptul că, deja, poporul își cinstește noii mucenici. Și așteaptă canonizarea lor
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII? de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/384831_a_386160]
-
-și însă această libertate în nevoință și rugăciune. În Biserica Ortodoxă, Biserica cea adevărată, canonizarea oficială a unui sfânt este precedată de așa-numita canonizare populară, de cinstire evlavioasă din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluiește prin slujba canonizării. Mare parte din textele adunate aici nu fac altceva decât să mărturisească faptul că, deja, poporul își cinstește noii mucenici. Și așteaptă canonizarea lor. Așteaptă intrarea lor în Sinaxare... Dintre toate relatările despre închisori și vremurile de prigoană trăite de
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII? de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/384831_a_386160]
-
numita canonizare populară, de cinstire evlavioasă din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluiește prin slujba canonizării. Mare parte din textele adunate aici nu fac altceva decât să mărturisească faptul că, deja, poporul își cinstește noii mucenici. Și așteaptă canonizarea lor. Așteaptă intrarea lor în Sinaxare... Dintre toate relatările despre închisori și vremurile de prigoană trăite de acești oameni în secolul trecut, din toată investigația psihologică a atâtor autori, toți înzestrați cu duhul mărturisitor, cartea aceasta este una dintre cele
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII? de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/384831_a_386160]
-
cu averea confiscată. Pe autorul Scrisorii deschise patriarhul l-a scos de sub urmărirea securității și l-a numit consilierul său. Cu aprobarea guvernului a organizat ample manifestații religioase la care luau parte prelați creștini din toată lumea; așa a fost și canonizarea sfântului Calinic de la Cernica când „Mănăstirea a fost inundată de creștini și prelați străini”. Prin măsurile luate a redresat situația economică a mănăstirilor, evitând astfel înfometarea acestora inițiată de conducerea comunistă a țării. Revin la Agapia. În anul următor, după
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
în amintirea urmașilor un neobosit Ierarh, istoric, mare cărturar, iscusit pedagog. În 10 septembrie 1870 a devenit membru al Academiei Române. Puțini știu că a fost ”umărul” secularizării averilor mănăstirești... În lucrarea sa - ”Oratoriul” - el ne dezvăluie calitatea de vizionar al canonizării unor Sfinți din viața Bisericii Ortodoxe Române, evenimente la care ne-am făcut și noi părtași... Și mai puțin cunoscut este faptul că acest Ierarh cu chip bonom a fost un bun samarinan, a fost și este ocrotitorul orfanilor și
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
direct, anume cea - notată la sfârșitul lunii decembrie - referitoare la Sfântul Rafail de la Agapia, despre care precizează lapidar: ”Rafail de la Mănăstirea Agapia. Sfintele lui Relicve, le-a sărutat Mitropolitul Dosoftei”. În 5-7 martie 2008, Sfântul Sinod al BOR a aprobat canonizarea Sfântului Rafail și a Cuviosului Partenie de la Agapia, ambii menționați de Episcopul Melchidesc, în Oratoriu, că au trăit în sfințenie. În 2008, noi - gălățenii - am aflat că smeritul Cuvios Rafail de la Agapia s-a născut la Busucani, o așezare gălățeană
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
ce avea nu erau cu dânsul în tabără. Pe toți îi slobozise în pradă. Și așa s-au plătit lui Mihai Vodă pentru slujbele ce au făcut nemților”. În anii din urmă, Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, președintele Comisiei de Canonizare al Sfântului Sinod al BOR, într-un interviu acordat nouă și publicat în Buletinul Fundației Urechia, 2014, ne spunea că de ceva timp se lucrează la cercetarea vieții și faptelor Voievodului Mihai Viteazul, în vederea canonizării, dar că deocamdată cercetările sunt
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Mitropolitul Ardealului, președintele Comisiei de Canonizare al Sfântului Sinod al BOR, într-un interviu acordat nouă și publicat în Buletinul Fundației Urechia, 2014, ne spunea că de ceva timp se lucrează la cercetarea vieții și faptelor Voievodului Mihai Viteazul, în vederea canonizării, dar că deocamdată cercetările sunt în lucru. ”Oratoriul” lui Melchisedec Ștefănescu cuprinde și alte note referitoare la alți sfinți crescuți în pământul românesc și ele sunt confirmate prin canonizarea lor din ultimii ani. Deocamdată, ne oprim aici și lăsăm subiectul
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
se lucrează la cercetarea vieții și faptelor Voievodului Mihai Viteazul, în vederea canonizării, dar că deocamdată cercetările sunt în lucru. ”Oratoriul” lui Melchisedec Ștefănescu cuprinde și alte note referitoare la alți sfinți crescuți în pământul românesc și ele sunt confirmate prin canonizarea lor din ultimii ani. Deocamdată, ne oprim aici și lăsăm subiectul deschis... Revenind la preocupările Episcopului Melchidesc, putem spune că slujirea în Eparhia Dunării de Jos a fost poate cea mai fertilă perioadă din viața luminatului Ierarh. În acest timp
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Martirii Brâncoveni, fixându-le zi de pomenire la 16 August (pentru a nu coincide cu Praznicul Adormirii Maicii Domnului). În zilele de 15-16 August 1992 au avut loc la București și Mănăstirea Hurezi, din județul Vâlcea ceremoniile de proclamare a canonizării Sfinților Martiri Brâncoveni, în prezența membrilor Sfântului Sinod și a mii de credincioși, care-și arătau evlavia față de singurul domnitor român care a preferat moartea mucenicească și martirică decât să renunțe la credința strămoșească și autentică, în Iisus Hristos. În
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]