1,194 matches
-
Dacă Îl fixai o vreme, licărea palid, dar sigur, ca un tub de neon. De după perdeaua de pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești luna În golful din Cape Cod... Margaret rămăsese cu ochii ațintiți la cer. A coborât fereastra, iar aerul fierbinte i-a șfichiuit obrajii, Împreună cu praful pe care l-a și simțit pe buze și pe limbă. Nu mai izbutea să deslușească unde se Întâlnesc ori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja, ridicînd din nou tonul ca să acopere gălăgia. Cască bine ochii, el e toreadorul, în timp ce ea este capa. De aici pleacă totul. O ține mereu aproape de inima lui, nu-i dă drumul nici în ruptul capului. Rivalii roiesc cu duiumul în jurul său, dar el doar le arată atît cît să le facă poftă, să-i momească, după care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mișcările alea ferme pe vîrfuri și călcîie, zvîcnirile șoldurilor și ale umerilor? Alea sînt banderilele, încearcă să-l lămurească. — Așa o fi, spune Părințelul cu jumătate de gură, fiind convins că nu înțelege nimic. — Roșie, acaparatoare, fină, ademenitoare, așa e capa care nu simbolizează altceva decît dragostea tumultuoasă, adaugă Roja. Cred că de-abia așteptați să săriți și dumneavoastră în ring, să vă faceți numărul, își dă Părințelul cu părerea, n-am dreptate? — Voi muriți de nerăbdare să mă vedeți la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și, În sfîrșit, a ajuns la povestea tinerei sosite nu din Irlanda ori din Anglia, insule aflate pe celălalt țărm al oceanului, cu alte cuvinte, la doi pași, ce mai, ci ivită din fundul Ungariei, de dincolo de Viena, adică de la capă tul pămîntului. A istorisit pe larg cum o găsise el la servi ciile de imigrare din port și cum făcuse ea dop la sticla cu apă de băut din plicul cu adresa bărbatului ei. L-a lăudat pe un domn
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și îi ură sănătate. Sănătate, îi ură și Ticu, golindu-și fără grabă paharul. Deci altceva nimic nou..., conchise Stelian. Ba câte ceva ar mai fi..., își aduse aminte Ticu și, coborându-și glasul, se apucă să-i istorisească ceva gen capă și spadă despre o încercare de asasinare a lui Gheorghiu-Dej, care s-ar fi petrecut nu cu multă vreme în urmă, pe undeva prin zona pădurii Băneasa. Liderul comunist se ducea la aeroport și de undeva, de pe marginea șoselei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
parlagiu, pe care Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
poartă neagră și bătută În piroane Închizându-se În urma lui. Îmi amintesc perfect de clipitul lui des din cauza luminii orbitoare a zilei, de mustața aceea groasă a lui care Îi acoperea buza de sus, de silueta-i subțire Învăluită În capă și de pălăria-i cu boruri largi de sub care Își mijea ochii deschiși la culoare, orbiți, care părură să zâmbească văzându-mă așezat pe o bancă de piatră din piață. Exista ceva special În privirea căpitanului: pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Împrumute spuselor sale, deși era departe de a o simți cu adevărat. A privit În dreapta și În stânga, a părut mulțumit că n-a văzut așteptându-l nici un alt nou creditor, s-a Îndreptat spre mine, și-a scos de pe el capa În pofida frigului și mi-a aruncat-o făcută mototol. — Íñigo, zise. Fierbe-o. E plină de ploșnițe. Capa puțea, ca și el dealtminteri. Hainele lui aveau atâtea gângănii Înăuntru, cât să ronțăie toate Împreună urechea unui taur; dar treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
părut mulțumit că n-a văzut așteptându-l nici un alt nou creditor, s-a Îndreptat spre mine, și-a scos de pe el capa În pofida frigului și mi-a aruncat-o făcută mototol. — Íñigo, zise. Fierbe-o. E plină de ploșnițe. Capa puțea, ca și el dealtminteri. Hainele lui aveau atâtea gângănii Înăuntru, cât să ronțăie toate Împreună urechea unui taur; dar treaba asta și-a găsit rezolvarea În mai puțin de o oră, la băile lui Mendo Toscanul, un bărbier care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încăpere și schiță un zâmbet obosit: — Pe Dumnezeul meu, spuse Între dinți, că mi-e sete. Și fără alte comentarii mi-o luă Înainte pe scări În jos, apoi pe strada Toledo până la taverna Turcului. Pentru că nu avea pe el capa, mergea pe partea Însorită, cu capul semeț sub pălăria cu pană roșie, cam roasă la panglică, atingându-și largile boruri cu mâna ca să salute vreun cunoscut sau scoțându-și-o când se Încrucișa cu doamne mai de vază. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
după cum vă spuneam, cherchelit bine după niște stacane de Valdeiglesias. Se sculase În picioare, răsturnând un taburet, și cu palma pe mânerul spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe poet pentru niște versuri care În realitate Îi aparțineau lui don Luis de Góngora, cel mai detestat dușman de-al lui din republica literelor, pe care Îl acuza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se pe furiș spre ușa tavernei. — S-ar putea, dar eu nu știu amănuntele... Și prefer să nu le cunosc, sper că mă-nțelegi. Tot ce știu e c-ar fi vorba de o ambuscadă. Ceva discret, noaptea, la adăpostul capei, mă rog, cu tot tacâmul; știi tu, adio și n-am cuvinte. — Singur sau Însoțit? — Însoțit, Îmi Închipui. E vorba să mătrășești doi tipi. Sau numai să bagi frica-n ei. Poate și să-i crestezi nițel pe față sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște granguri, tipi importanți. Buni pentru viitorul tău. — Viitorul meu, repetă absorbit căpitanul, ca un ecou. Mascații Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Apoi se Încinse cu spada - niciodată nu i-a plăcut, decât la război, s-o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra la loc fără greutate și Își puse capa pe care i-o Împrumutase chiar În seara aceea don Francisco. Treaba cu capa, În afara faptului că ne aflam În plin martie și nopțile erau prea reci ca să le Înfrunți doar În talie, mai avea chichirezul ei: În acel Madrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra la loc fără greutate și Își puse capa pe care i-o Împrumutase chiar În seara aceea don Francisco. Treaba cu capa, În afara faptului că ne aflam În plin martie și nopțile erau prea reci ca să le Înfrunți doar În talie, mai avea chichirezul ei: În acel Madrid periculos, cu străzile prost sau deloc iluminate și strâmte, respectivul veșmânt se dovedea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aici până veți fi chemat. Tocmai intraseră Într-o cămăruță goală, fără mobile, În care lumânările unui candelabru pus direct pe jos luminau niște picturi vechi pe pereți. Într-un colț al Încăperii se afla un bărbat Înfășurat Într-o capă neagră și cu capul acoperit de o pălărie de aceeași culoare, cu boruri largi. Înfofolitul nu făcu nici o mișcare la intrarea căpitanului, iar când servitorul - care la lumina candelabrului se vădi a fi un om de vârstă mijlocie, fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi un om de vârstă mijlocie, fără vreo livrea după care să poată fi identificat - se retrase lăsându-i singuri, rămase neclintit În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică. Cu o privire de expert, Diego Alatriste remarcă cizmele de piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică. Cu o privire de expert, Diego Alatriste remarcă cizmele de piele și vârful spadei care ridica puțin, la spate, capa necunoscutului. Ținuta lui era aceea a unui spadasin sau a unui soldat. Nici unul nu-i adresă celuilalt cuvântul, ci rămaseră acolo nemișcați și tăcuți de o parte și de alta a candelabrului care Îi lumina de jos În sus, studiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
capul acoperit de o pălărie fără pană, panglică ori alte podoabe. De sub masca ascunzându-i toată fața ieșea doar vârful unei bărbi negre și dese. Purta haine Întunecate, de calitate, cu manșete și guler din dantele fine flamande, iar sub capa ținută pe umeri luceau un lanț de aur și pomoul aurit al unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și să i se dea ascultare numaidecât, iar asta se vădea și din respectul arătat de Însoțitorul său: un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de aur cu pecete pe degetul mic al mâinii stângi. — Poate totuși o Înțepătură, ceva, Îl auziră sugerând pe un ton prudent. Ceva care să justifice incidentul. — Dar numai celui mai blond, preciză celălalt. — Desigur, Excelență. Alatriste și bărbatul cu capa neagră schimbară o privire profesională, consultându-se parcă asupra Înțelesului cuvântului Înțepătură și asupra posibilităților - mai degrabă neverosimile - de a deosebi un blond de altul În toiul unei Încăierări și al nopții. Închipuiți-vă tabloul: sunteți domnia voastră atât de amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
domnia voastră atât de amabil să veniți aici unde bate lumina și să vă dați jos pălăria, mulțumesc, văd că sunteți cel mai blond, dați-mi voie să vă vâr un deget de oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale unor vechi biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ales pentru capcană era prima porțiune, cu cotul cel mai Întunecat, mai strâmt și mai singuratic, unde doi călăreți atacați prin surprindere puteau fi trași jos de pe cai cu ușurință. Era destul de răcoare, și căpitanul se Înfofoli mai bine În capa lui nouă, cumpărată din avansul În monede de aur al mascaților. Făcând aceasta, răsună clinchetul fierăriei pe care o purta dedesubt: daga vizcaína se frecă de mânerul spadei și de crosa pistolului bine Încărcat pe țeavă, pe care Îl ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
arcada unei portițe dând În grădina părinților carmeliți. Italianul era probabil la fel de Înțepenit ca el, după mai bine de o jumătate interminabilă de oră de nemișcare. Straniu personaj. Venise la Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră, cu pălărie neagră, iar chipul lui ciupit de vărsat se Însuflețise puțin schițând un zâmbet numai când Alatriste Îi propusese să pună acolo fanarul ca să lumineze cotul drumeagului ales pentru ambuscadă. — Asta-mi place, se mulțumise să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adio și n-am cuvinte. Și toți În iad, sau unde dracu’ or merge anglicanii eretici. Cel puțin ăia doi n-or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa călduroasă, mâna stângă i se odihnea pe pomoul spadei. Își mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]