278 matches
-
curent "formalist" (în terminologia inaugurată de Polanyi) păstrează, în studierea societăților non-capitaliste, ipoteza raționalității și teoria rarității 10. Orientarea "substantivistă" este reluată în special de Marshal Sahlins 11 în studiul "societăților primitive", pe care le situează la antipozii sistemelor socioeconomice "capitaliste" și din care face din start emblema "societăților de abundență": schimburile s-ar subordona unor logici absolut ireductibile la căutarea unui interes "economic". Când își revizuiește poziția angajându-se mai profund în critica "utilitarismelor" (formaliste, funcționaliste, marxiste), Sahlins 12 încearcă
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
elitele intelectuale, care sunt analizate din unghiul conivenței cu capitalismul străin, definite oarecum negativ prin decalajul față de modelul istoric al Occidentului. Rezumând, interesul pentru economic, foarte pronunțat în această perioadă, se declină totuși în termenii unei articulări tradiționale (indigene) versus capitaliste (occidentale) care tinde să restrângă câmpurile de observație și de interpretare, mascând parțial dinamicile de producție a socialului și, deci, a economicului. În această mișcare, teoreticienii antropologiei economice marxiste se situează în permanență de partea societăților tradiționale, reconstituite ca modele
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
masivă, o rupere fără echivoc de un sistem, pe când tranziția putea induce ideea de continuitate, de menținere a unor structuri În noi condiții, de adaptare, inclusiv de reciclare a actorilor sociali. A Însemnat nu schimbarea de la economia socialistă la cea capitalistă, ci o „trecere” planificată, „proiectată conștient” pe baza unui „plan strategic”, adică controlată de un grup dominant. Cum se știe, tranziția a fost distorsionată sau chiar blocată de o „criză morală a sistemului politic”, cum descrie fenomenul un sociolog, Cătălin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
precum și neoiobăgia, văzută tot ca o formă fără fond. Gherea este cel care răstoarnă relația dintre forme și fond, făcând din anterioritatea formelor o lege de dezvoltare a țărilor rămase în urmă, țări care intră cu necesitate în „orbita” țărilor capitaliste dezvoltate. Potrivit lui, modernizarea noastră este un rezultat al contactului cu Europa apuseană. Astfel, sistemul capitalist din România nu este efectul evoluției organice a societății autohtone, ci al influenței occidentale, care ne-a obligat la adaptarea la instituțiile moderne în absența
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ie de locul lor �n construc?ie. �n locul c?lug?rilor de corvoad?, care-?i construiau m?n?știrile �n secolul al XI-lea, vor veni pe ?antierele catedralelor muncitori salaria?i ai unor �ntreprinderi de con-struc?ie cvasi-�capitaliste�, dovad? a evolu?iei laice a socie-t??îi, inclusiv �n ceea ce prive?te organizarea muncii. De altfel, munca se ra?ionalizeaz? datorit? perfec?ion?rîi uneltelor mecanice de ?antier � adesea concepute de arhitec?i � mai ales macaralele ac?ionate de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
imensitatea locurilor echipate adesea cu mijloace de transport mecanice pentru vizitare, prin efemeritatea programat? a acestor edificii construite �n timp record. Este adev?raț c? reu?ițele arhitecturii metalice s�nt determinate de programe simptomatice ale acestei noi societ??i capitaliste, industriale ?i comerciale, care, ca ?i aceste expozi?îi, aspir? la universal prin intermediul co-mer?ului internă?ional, c?ruia �i alimenteaz? ?i �i contro-leaz? cursurile. Rolul inginerilor Inginerii, autodidac?i că Paxton sau cu diplom?, s�nt cei capabili s
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
societății informaționale de care este legată. De aceea, nevoia de a gestiona cunoașterea pare să reprezinte actualmente un fenomen natural, ca urmare a unor intense discuții privitor la rolul și intensitatea procesului de valorificare a capitalului intelectual În societățile post capitaliste. În acest context, Managementul cunoștințelor cuprinde identificarea și localizarea valorilor intelectuale Într-o anumită organizație, generarea de cunoștințe noi cu scopul reliefării avantajelor competitive, accesarea integrală a informației corporative, diseminarea de practici pozitive și accesul la tehnologii de codificare și
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
actuală a țării, poate înțelege drama poporului român ! Societatea socialistă instaurată altă dată, a apărut și s-a dezvoltat o perioadă, ca și consecință a dorinței oamenilor de a trăi într-o lume mai bună și mai dreaptă decît cea capitalistă. A reprezentat dorința oamenilor ca resursele să fie distribuite cît mai echitabil și nu îmbogățirea unora fără efort și sărăcirea altora prin nedreptate socială !,,Marea Revoluție Socialistă din Octombrie” s-a produs în Rusia pe fondul unei situațiui dezastruoase cînd
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
care-și găsește originile - capitalismul. După teoria marxistă, societățile burgheze sunt incapabile să-și găsească piețe suficiente pentru produsele lor și investiții pentru capitalul disponibil. În consecință, ele au tendința de a înrobi zone noncapitaliste din ce în ce mai mari, sau chiar și capitaliste, pentru a le transforma în piețe pentru produsele în surplus și a găsi oportunități de investiții pentru capitalul lor. Marxiștii moderați, cum ar fi Kautsky și Hilferding, credeau că imperialismul este una dintre politicile capitalismului și că este așadar o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
I. Câștigul personal și soluționarea problemelor economice prin expansiunea imperialistă sunt pentru toți un beneficiu plăcut, un produs secundar bine-venit, dar nu ținta de care este atrasă frenezia capitalistă. Am ajuns la concluzia că imperialismul nu este determinat de economie, capitalistă sau de orice alt fel. Acum vom vedea că, per se, capitaliștii nu sunt imperialiști. Conform teoriilor economice, mai ales a celei „malefice”, capitalismul utilizează guvernele ca instrumente pentru instigarea politicilor imperialiste. Totuși, cazurile istorice citate în sprijinul interpretării demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
teoretic au apărut poziții care consideră că există "multiple căi spre modernitatea capitalistă" și că "autoritarianismul este compatibil cu capitalismul".398 Punctul de pornire al acestei poziții este ridicarea Chinei și a Rusiei, care ar marca "o revenire a puterilor capitaliste autoritare încununate de succes economic" și care "ar putea reprezenta o rută alternativă viabilă spre modernitate, ceea ce, iarăși, sugerează că victoria finală sau dominația viitoare a democrației liberale nu este nicidecum inevitabilă"399. Există și o reacție la această idee
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
și relativ autoritar. Economia de piață, net mai dezvoltată acum în defavoarea economiei de subzistență și a formelor sui-generis de exploatare a pământului dezvoltate în secolul al XIX-lea, rămâne totuși mai ales o economie de piață și mai puțin una capitalistă. În măsura în care există, capitalismul românesc interbelic este restrâns la capitalismul marilor corporații, dar și ele se adaptează la o serie de particularități mai puțin obișnuite, cum ar fi dependența de stat, subutilizarea capacităților de producție, protecționismul excesiv și corupția pe scară
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ca dinamică a decalajelor. Evident că nu numai România proceda astfel. Când Hrușciov a anunțat, de la tribuna ONU, că, în două-trei decenii, URSS și grupul („lagărul”) țărilor comuniste vor depăși din punct de vedere economic SUA și grupul („lagărul”) țărilor capitaliste dezvoltate, el se baza pe asemenea comparații cantitative de tipul producției de oțel pe cap de locuitor, care presupuneau că decalajele sunt în principal de natură cantitativă și că cele două civilizații, capitalistă și socialistă, sunt comparabile între ele. Prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
producției, iar caracteristicile producției încercau să răspundă cerințelor previzibile ale pieței. Și chiar și în cele mai moderne economii, aceste ajustări reciproce au nevoie de un timp relativ lung pentru a produce efecte notabile. Ceea ce deosebește întreprinderea socialistă de cea capitalistă nu este atât faptul că nu răspundea cerințelor pieței - asta i se poate întâmpla oricărei întreprinderi producătoare din orice economie -, ci faptul că era concepută și construită astfel încât să răspundă cerințelor structurilor administrative superioare și nu celor ale utilizatorilor produselor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
arbitrar orice componentă a fluxului, dar aritmetica are o logică internă care nu ține seama de politică - așa încât, într-un fel sau altul, factorul politic însuși a fost nevoit să țină seama de bilanțurile contabile și de noțiuni atât de capitaliste precum prețurile, dobânzile etc. Prin decizie politică, întreg acest sistem de fluxuri bănești a fost scos în afara procesului de producție și concentrat într-o serie de instituții denumite bănci, care trebuiau să asigure, pe de o parte, corelarea tuturor proceselor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
după criteriul, net diferit de cel instituit politic, al avuției exprimate în bani. Până la urmă, această economie de piață a subminat economia dominantă și a ajuns să-i ia locul, transformând cu această ocazie și vechea societate feudală în una capitalistă. Dar și în societatea capitalistă funcționează mai multe sisteme de redistribuire în același timp. Piața este instituția care domină redistribuirea în economie și societate. Dar, în paralel cu ea, statul și comunitățile locale mențin în funcțiune un al doilea sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
lui Marx, ci pentru că evoluția inexorabilă a forțelor de producție - adică a tehnologiei - duce cu necesitate la imposibilitatea capitalului de a mai organiza producția. În schimb Lenin, care crede și el că societatea comunistă o va înlocui inevitabil pe cea capitalistă, este hotărât să facă o asemenea schimbare cu mijloace exclusiv politice și, dacă nu se poate altfel, chiar împotriva întregii societăți, utilizând doar o elită restrânsă de activiști politici capabilă să preia controlul asupra statului. În viziunea lui Marx, capitalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
gospodăriei (salarii, pensii, transfer de fonduri de la membrii familiei care lucrează în Occident sau la oraș etc.). Cele 250.000 de gospodării de acest fel se află, în marea lor majoritate, angrenate în economia de piață, dar nu în cea capitalistă. Tipul de agricultură pe care îl practică îmbină agricultura tradițională cu cea de tip industrial, calul cu tractorul, semințele selecționate și ierbicidele cu prășitul manual etc. Capitalismul în agricultură poate începe doar dincolo de aceste gospodării, și el este dezamăgitor de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în politică. Unul dintre rezultate a fost că, la sfârșitul anului 1989, România avea o economie socialistă unitară care îngloba un volum relativ mare de capital occidental privat, în vreme ce Ungaria avea deja două economii, una majoritar socialistă și una majoritar capitalistă, care creștea în interiorul celei dintâi. Al doilea rezultat semnificativ din punct de vedere politic a constat, însă, în faptul că clasa politică maghiară nu a mai dispus de nici un grad de libertate suplimentar. Trecerea la capitalism, în Ungaria, nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
vedere politic a constat, însă, în faptul că clasa politică maghiară nu a mai dispus de nici un grad de libertate suplimentar. Trecerea la capitalism, în Ungaria, nu a însemnat decât asigurarea supremației unei părți deja existente a economiei maghiare, cea capitalistă, asupra celeilalte, cea socialistă. Germania de Est a parcurs același proces de transformare economică într-un timp mult mai scurt, abandonând pur și simplu decizia politică în favoarea Germaniei Occidentale și renunțând astfel la orice libertate de decizie. Cehoslovacia a procedat
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
lung, în vreme ce sectorul privat era liber să introducă în ecuația economică generală tendințe și inițiative aleatorii. Ca urmare, întreaga economie și societate românească urma să fie împărțită în trei mari categorii. La extreme se aflau, pe de o parte, economia „capitalistă de stat”, finanțată din resurse guvernamentale, dar aflată în întregime sub controlul tehnocrației industriale autonomizate, iar pe de altă parte, un sector privat orientat către piață, aflat la periferia sistemului de stat, însărcinat cu distribuirea produselor acestuia pe piața internă
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pentru care acest deficit nu a fost luat în considerare o perioadă atât de lungă de timp este de natură ideologică și politică. Ideologia dominantă atât în Vest, cât și în Est (prin transfer) era că „natura umană” este esențial capitalistă. Măcar în cadrul culturilor de tip european - iar România se mândrea, alături de celelalte țări foste comuniste din Europa de Est, că aparține acestei culturi întemeiate pe creștinism, raționalitate, valorizarea omului ca individ etc. și care era unanim considerată a reprezenta diferența specifică dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
țări, managerii români ai fostelor întreprinderi socialiste, privatizate sau nu, păreau incapabili să facă același lucru. Iar în vreme ce emigranții dovedeau că ideologia teoretizată a „mentalităților” nu face doi bani, managerii continuau să dovedească faptul că cealaltă paradigmă, a „naturii umane” capitaliste, are aceeași valoarea explicativă scăzută. Pentru a salva deopotrivă paradigma și ideologia, au fost inventate două ideologii adiacente. Una, cea a „voinței politice”, afirma simplu și eficient că, în vreme ce majoritatea populației României este potențial orientată spre capitalism (de vreme ce este europeană
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pământ, localnicii lucrau în dijmă la răzeșii din satele vecine, în special la cei din Antohești, Făgheni și Oțelești. În anul 1928, agricultura acestei zone avea un caracter predominant cerealier, pomicol și viticol, cu un accentuat drum deschis dominațiilor relațiilor capitaliste în agricultură, impulsionând producția agricolă, ducând la o criză de supraproducție, neavând posibilitatea valorificării, deoarece căile rutiere nu erau modernizate, necesitând timpi de transport îndelungați până la localități ca Bacău, Adjud, Galați. În 1934, 16 familii au fost colonizate în Dobrogea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
domnii ingineri" veneau înapoi în licee pentru a-și termina și studiile liceale și a-și lua examenul de bacalaureat. Se întâmpla asta pentru că tovarășii nu aveau soluții. Nu puteau construi lumea "dreaptă" a socialismului cu oameni care aparțineau orânduirii capitaliste "putrede". Teoreticienii socialismului, mai ales Marx, au fost geniali în a dezbate și a analiza mecanismul capitalist, liber, al producției și reproducției. Problema lor este lipsa de soluții pentru lumea "dreaptă" a socialismului 1179. A institui rolul fundamental al statului
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]