161 matches
-
neputincios din umeri - forma lor supremă de compătimire a nefericiților care i-au trimis să huzurească în ctitoriile lui nea Pingelică. Altminteri, completamente rupți de realitățile (recunosc: respingătoare) ale unei societăți în descompunere, ei trăiesc în universul paralel al încăperilor capitonate, perfect izolați de vuietul dizgrațios al străzii: prea ocupați de propriile afaceri și învârteli, obsedați de a-si "luxa" adversarii și de a-și compromite discret aliații, comunica numai prin secretare, se arătă, fugitiv, prostimii doar înconjurați de bodyguarzi. Singurul
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
nevoia de a reconstitui pe Pica și recurse la anchetă. Întâi intră în odaia Pichii, care rămăsese intactă. Era o încăpere egală cu aceea a lui Tudorel, însă inversată, cam cu aceleași mobile, în plus un fotel de modă veche, capitonat. Dar ce deosebire! Se simțea prezența unei ființe feminine. Deasupra becului simplu cu un abajur conic de tablă emailată, Pica pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voi". Mai stătură puțin de vorbă și, când se auzi gongul de-ncepere a spectacolului, se despărțiră și intrară în sală prin ganguri diferite. Atingînd-o de câte ori era posibil pe talia călduță, elastică, bine strînsă-n taior, și ghidînd-o protector printre scaunele capitonate, Ionel își împinse nevasta până la locurile lor, locuri bune, pe rândul doi de la arenă, departe de orchestră, cum era mai bine. Se așezară și abia atunci privi în jur, fericit: era lumea visurilor lui, încă de când văzuse prima panaramă nenorocită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aranjate perfect tacâmuri de argint, veselă fină, pahare elegante din cristal, șervete albe, scrobite și introdu-se în inele speciale. Chiar pe mijloc, un minunat gallé încântă privirile cu imaginea unor garoafe delicate, de seră. O duzină de scaune încăpătoare, capitonate și îmbrăcate în pluș albastru, se rânduiesc în jurul mesei, între ele existând suficient spațiu ca fiecare invitat să nu simtă coatele vecinului. Ușă glisantă din mijlocul peretelui din dreapta este deschisă și oferă privirilor o parte din terasa pavată gen tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochilor cenușii parcă trece prin el, radiografiindu-l infinit mai pătrunzător decât cele mai sofisticate aparate de investigare. În regulă. Repaos. Poftește te rog mai aproape, domnule locotenent. Ia loc. Colonelul face un semn către unul din cele două fotolii capitonate aflate în fața biroului, singurele piese de mobilier care mai îndulcesc aspectul spartan al încăperii. Vă mulțumesc. În timp ce comandantul frunzărește filele dosarului aflat în fața lui, Marius îl cercetează discret. Auzise destule despre noul său sef, ca să nu dea frâu curiozității, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primit din partea santinelei ce străjuia în ghereta de la intrare. "Exact individul de care nu aveam nevoie. Ce dracu vrea și ăsta?" Deși abia îi ajunge cu nasul până la umăr, ofițerul se postează curajos în fața SS-istului oprit lângă o ușă capitonată, groasă ca blindajul unui cuirasat. Pe cine trebuie să anunț domnului maior? Cu o privire disprețuitoare, celălalt sprijină vârful cravașei pe umărul ofițerului, obligându-l să se îndepărteze de lângă ușă. Mă anunț eu singur! Apasă clanța cu un gest brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și capete, trupurile li se transformă în capace argintii și în recipiente de pe care aburii și zeama curg fără oprire. Nu-i blamez, îi înțeleg, și eu am fost așa odată. Pe vremea mea obișnuiam să punem ace în scaunul capitonat al profesorului, dar asta e altă poveste. E bine totuși că se rezumă la glume inofensive. Încă se simte asupra lor influența benefică a autorității, deși odată cu vremea se vor înrăi. E nevoie de încărunțire în post ca să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gîndește Mihai mai tîrziu, stînd la fereastra vagonului, pot schimba trenul la una din gările de pe traseu dacă mă hotărăsc să n-o mai văd." Nu are însă motive să n-o facă. Dimpotrivă! Poftiți, vă rog! arată secretara ușa capitonată, imediat ce el ajunge în secretariat și spune cine este. Bate, apoi intră. Un birou de director: nelipsita masă lungă de discuții și vitrine cu mostre din producția curentă. Stative cu flori, aparat de radio, televizor, măsuță cu telefoane, iar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ciudat? — Poate că nu. Unde e acum? — Dincolo de ușa aceea. Fii blînd cu el, te rog! Omul ăsta o fi fost un gangster, dar la ora actuală e doar o ființă omenească jalnică. Jack deschise ușa. O Încăpere mică, bine capitonată. Davey Goldman ședea pe o bancă lungă, tot capitonată. Era neras și puțea a Lysol. Cu falca atîrnînd, Davey răsfoia un National Geographic. Jack se așeză lîngă el. Goldman se dădu mai Încolo. Jack spuse: — Locul ăsta e de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aceea. Fii blînd cu el, te rog! Omul ăsta o fi fost un gangster, dar la ora actuală e doar o ființă omenească jalnică. Jack deschise ușa. O Încăpere mică, bine capitonată. Davey Goldman ședea pe o bancă lungă, tot capitonată. Era neras și puțea a Lysol. Cu falca atîrnînd, Davey răsfoia un National Geographic. Jack se așeză lîngă el. Goldman se dădu mai Încolo. Jack spuse: — Locul ăsta e de tot rahatul. Ar fi trebuit să-l lași pe Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
melodie. Fals, dar suna cunoscut. Jack prinse linia melodică: „Take the A Train“. — Davey, vorbește-mi! Davey cînta: — Bumpa, bumpa, bump, bump, bump, bump, ce tren drăguț, bump, bump, bump, ce tren drăguț. ??????????????????? ... mai rău, ca și cum creierul lui avea pereții capitonați. — Davey, vorbește și-atît. Vorbea - În dodii: — Bzz, bzz, bzz, buburuză de ascultat vorbele. Betty, Benny, buburuză de-ascultat, buburuza Barney. Hub rachmones, Meyer, prietenul meu drag. ?????? S-ar putea să fi dat de ceva. Frații Englekling s-au Întîlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ani, iar Europa Încă nu se ridicase din ruine, dar ăsta nu era un motiv ca să-mi petrec vacanța mare cu mîna pe lopata pentru mortar și pe firul cu plumb! Iar mama zîmbea! Așezat alături de ea pe un scăunel capitonat, străduindu-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi le punea tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se asigurară că stă confortabil. Domnul Leonard scoase un caiet negru și se uită o clipă În el, apoi se așeză pe un scaun tare, cu fața la domnul Mundy. Duncan se duse la fereastră și se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy În poală. Fereastra avea o perdea de plasă cu un miros amărui, care atîrna Îndoind sîrma. Pereții erau Înveliți În tapet cu Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Philips și Flanagan“ se trezesc față în față cu ceilalți. Din fericire, regulile jocului de biliard sunt relativ ușor de deprins, iar ritmul jocului la concursurile săptămânale de la Majestic, este foarte lent. Curând, se mișcă aproape ușor în jurul mesei verzi, capitonate cu catifea verde, ascultând cum englezii râd și-și povestesc despre afacerile pe care le-au încheiat, despre cum i-au păcălit pe localnici, cum jocul a mai slăbit și cum noaptea e încă tânără. Bobby reușește o lovitură dificilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fost adus un mesaj. Judecătorul voia să mă vadă, cât mai repede. Știam de ce. M-am gândit că veștile circulă repede. Ca de obicei, Ciupitu mă întâmpină și mă lăsă s-aștept în anticameră o oră întreagă. Din spatele ușii capitonate, auzeam voci, voci vesele, așa mi se părea. Când Ciupitu se întoarse pentru a-mi spune că domnul judecător dorea să mă primească, eram ocupat să decojesc cu degetul o fâșie de mătase roșie care se dezlipise de pe perete. Trăsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dactilograf la filiala Uniunii Scriitorilor. Am dormit timp de câteva luni, din octombrie până la 1 aprilie anul următor, pe o ușă pe care în fiecare seară o puneam pe masă. Erau pe vremea aceea la Uniune niște uși foarte frumoase, capitonate. Deci în fiecare noapte luam una dintre uși, o puneam pe masă și așa dormeam, învelit cu drapelele patriei și ale partidului. Doar că dimineața mă durea îngrozitor spinarea. Cât nu eram angajat pe post de redactor, nu prea aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Unde e obiectul ăla? se interesă Harry. — Chiar aici, Harry! spuse Ted, zâmbind răutăcios. Să vedem ce-o să scoată din asta fabuloasa ta putere de deducție. Pătrunseră mai adânc În Încăpere, trecând pe lângă brațele și cleștii gigantici. Cuibărită În cleștele capitonat al unui asemenea braț se afla o sferă argintie, perfect lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața acesteia. Norman remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încastrate și ajunse În cupolă. — Norman... Acum contactul prin intercom se Întrerupsese. Era singur. Deschise trapa și intră În submarin, Își deblocă siguranța căștii și o scoase de pe cap. „Atențiune! Optsprezece minute și numărătoarea continuă.“ Norman se așeză În scaunul capitonat al pilotului, În fața comenzilor. Instrumentele clipiră, se luminară, iar pe ecranul aflat chiar În fața lui apăru: DEEPSTAR III - MODULUL DE COMANDĂ Aveți nevoie de ajutor? Da Nu Anulat Apăsă pe „Da“. Așteptă să apară cadrul următor. Păcat de Harry și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
numere. Tot vorbindu-mi, Ioșca trecu în cămăruța vecină, unde ne așezarăm pe niște scaune cu picioarele curbate ca de rahitism. Aici, Ioșca aprinse un muc de lumânare, îl înfipse într-un sfeșnic de alamă, și apoi recăzu pe scaunul capitonat, alături de mine. „Să vezi, - reîncepu Ioșca, - niciodată nu mi-a plăcut să fac porcării cu femeile. Le-am iubit, și ca să le arăt dragostea, risipeam cu ele banul meu și bani străini. „Ioșca, vreau să mă iei de nevastă”, hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ta. Darlene îl împinse pe Ignatius ca să se ridice de pe scaun, dar îl făcu să se răstoarne peste mama lui care se opri brusc din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul ușii capitonate cu imitație de piele verzuie a localului. Era o femeie înaltă și impozantă, de vârstă mijlocie, cu trupul bine făcut, acoperit de un pardesiu negru care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-se pe lângă domnișoara Lee, îi șopti: — Știm când nu suntem doriți. Ne putem duce în altă parte. — Foarte bine, răspunse domnișoara Lee. Dă-i bătaie. Să ai de-a face cu clienți ca voi e ca sărutu’ morții. După ce ușa capitonată se închise în spatele doamnei Reilly, domnișoara Lee spuse: — Nu mi-au plăcut niciodată mamele. Nici chiar a mea. — Mama mea a fost o curvă, se băga în vorbă omul cu formularul de curse, fără să-și ia privirea de pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vândă băutura și i-ar ieși din cap prostia cu dansatu’. Pot să-mi închipui ce-ar face una ca ea la mine pe scenă. Darlene e una dintr-alea de-ți prăpădește investițiile dac-o scapi din ochi. Ușa capitonată se deschise cu zgomot și în bar intră un băiat, cu cizme de dansator flamenco, ale căror vârfuri de metal zgâriau în mers dușumeaua. — A, era și timpul, îi spuse Lana. — Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
minut. Draci! Harla iese-n două secunde. Du-te și pun-te lângă scenă, mama ei, să nu-ți scape un coș de pe fundu’ don’șoarei O’Horror. Jones îi făcu vânt lui Ignatius să treacă mai repede prin ușa capitonată. Ignatius intră atât de impetuos, încât halatul i se roti în jurul gleznelor. Chiar și în întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Despre toate astea am scris și am vorbit mai rar, Îndeosebi În interviuri, răspunzînd la Întrebări precis țintite sau În pledoarii despre accesul orbilor la cultură și mai cu seamă la educație, documente de multe ori destinate sfredelitor timpanelor bine capitonate ale autorităților. Am mai curtat tema În eseuri asupra unor creatori ai codificării și descifrării sistemelor de semne, asupra unor inventatori ai criptării și deznodării intimităților materiei. E prea puțin Însă, față de rolul pe care l-au jucat În devenirea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe mijloc, care cobora ca o glugă până la urechi; un nas mare de Savonarola. Rolls-ul Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil a fost șoferul lui Costello, al lui Lucky Luciano, spuse Wallace, zâmbind. În lumina interiorului capitonat, gri, fața lui Wallace era punctată de barbă. Ochii mari, Întunecați, adânciți În orbite Îmbiau amabil la amuzament. Când te gândeai cât de profund absorbit și preocupat era Wallace de afaceri, de probleme de caracter, de moarte, Îți dădeai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]