179 matches
-
față diverselor obligații consulare. încălcările privilegiilor și imunitații consulare, deși mai puțin frecvente ca în perioada ocupației militare rusești, se manifestă încă. Astfel, în noiembrie 1837, Colquhoun protestează energic cu prilejul arestării unui angajat al Consulatului. El anexează și textul Capitulației, între Poartă și Marea Britanie (art. 28), care reglementa atribuțiile și privilegiile membrilor consulari. Acest incident nu a împiedicat redeschiderea consulatului englez din Brăila, închis pentru o scurtă perioadă, după plecarea lui Hutchinson. La 9 decembrie 1837, lui Colquhoun i se
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
plăti taxe ca membri ai acestor corporații, taxe destinate, după cum recunoștea însuși Divanul Moldovei, citat de Blutte, „cumpărării de lemne de foc pentru ruși”. Furnarakis, starostele britanic de la Iași, sublinia, într-o adresă către Postelnicie, că sudiții „au dreptul, în virtutea capitulațiilor, de a exercita orice fel de comerț, fără a face parte din nici o corporație”. El protestează și împotriva impunerii sudiților la patente. în realitate, după cum observa istoricul I. C. Filitti, conform tratatelor Porții, străinii erau scutiți de patentă numai când făceau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
1789. Colquhoun anexează frecvent la rapoartele sale, în rezumat, discuțiile din cele două Divanuri. Astfel, aflăm că, la 10/22 decembrie 1857, în Divanul Moldovei, „Hurmuzaki a citit raportul comisiei asupra modificării frontierelor. Acest raport susținea faptul că Principatele, înainte de capitulațiile încheiate cu Poarta, se întindeau până la Marea Neagră și Delta Dunării, oferindu-se ca referință istorică titulatura lui Mircea, din 1390. De asemenea, s-a afirmat că unele dintre insulele Deltei și brațe ale ei poartă nume românești. Raportul concluziona că
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
iureș de evenimente, să se preocupe și de chestiuni consulare. Astfel, la 1 decembrie 1858, el a trimis o notă ministerului de externe al Moldovei, în care se arăta că guvernul Marii Britanii „se așteaptă ca drepturile ei, stabilite sub regimul capitulațiilor existente între Marea Britanie și Imperiul Otoman să fie respectate”. în răspunsul său, secretarul de stat Fotino precizează că „după primirea adresei trimise de Consulatul britanic, recomandând Departamentului de Justiție să pună în aplicare articolele capitulațiilor în toate cazurile de examinare
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
drepturile ei, stabilite sub regimul capitulațiilor existente între Marea Britanie și Imperiul Otoman să fie respectate”. în răspunsul său, secretarul de stat Fotino precizează că „după primirea adresei trimise de Consulatul britanic, recomandând Departamentului de Justiție să pună în aplicare articolele capitulațiilor în toate cazurile de examinare a proceselor criminale intentate supușilor britanici, aceste reguli au fost întotdeauna respectate”. în alte rapoarte, Colquhoun prezintă atmosfera imediat premergătoare Unirii. El prezintă tendențios afirmațiile unor membri ai Partidei naționale, care înaintaseră un memoriu lordului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
al fraților Cordelieri între care mai vechea noastră cunoștință Paul-Emile Notta, avortonul lui Flaubert. Urmează o intervenție la Sublima Poartă, efectuată de tatăl vitreg al lui Baudelaire, generalul Aupick, ministrul plenipotențiar al Franței la Constantinopol, care-și somează interlocutorii să respecte Capitulațiile. Demers din care a rezultat și fie spus în treacăt, ai putea să-i fii recunoscător, domnule Baudelaire! statu-quo-ul din 1852, în vigoare încă și acum, fundament al păcii și principal rezultat al acestui război. Firmanul fixează drepturile grecilor ortodocși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mănăstiri catolice din Țara Sfântă, în calitatea lui de protector al Locurilor sfinte și al comunităților creștine. A fost un privilegiu să pot asista, în 2007, la aplicarea unui pact încheiat în 1535 între regele preacreștin și Soliman Magnificul, numit Capitulații, și care acorda Franței protectoratul exclusiv al romano-catolicilor și al așezămintelor lor religioase din Levant. Nu pactul în sine era curios, ci faptul că el a fost reînnoit după ce "fiica mai mare a Bisericii" (Franța, n. trad.) a devenit o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Țările tributare lor erau împărțite în dar-al-ahd (Casa Profetului, Casa Păcii) și în dar-al-Islam (Casa Războiului). Cu o țară înscrisă în dar-al-ahd se încheia un tratat numit ahd-name (Cărți de jurământ sau Cărți de Pace), pe care europenii îl numeau capitulații. Cu Moldova s-a încheiat un (o) ahd-name în care se stipula, de obicei, că: 1) domnul era ales de țară și trebuia să fie de rit creștin „după datina veche”; 2) domnul devenea prieten prietenilor și dușman dușmanilor sultanului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai 1812. Învins în război, Imperiul Otoman a cedat Rusiei un teritoriu ce nu-i aparținea și nici nu-l administra, teritoriu care făcea parte integrantă din Principatul autonom al Moldovei față de care Poarta își luase obligația - prin firmane împărătești (capitulații) - de a-l apăra cu armele în fața unei agresiuni străine. Răpirea Basarabiei, făcută prin forță, prin amenințare cu forța și ignorarea cu bună știință a tratatelor ce-i confereau Moldovei statutul de stat autonom și nu de provincie turcească, a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cleștele ruso-turc Misiunea lăsată urmașilor săi de Petru cel Mare, pe planul extinderii teritoriale a Imperiului rus, privea în mod direct Principatele Române. Dacă amenințarea puterii otomane la Dunăre, stăvilită cu mari eforturi, fusese în cele din urmă ostoită prin Capitulațiile acordate de sultan lui Mircea cel Bătrân și lui Ștefan cel Mare, care acceptaseră situația de vasali ai Porții, ridicarea Imperiului rus la Răsărit a devenit, treptat, cel mai mare pericol pentru români. Începutul decăderii Imperiului Otoman, marcat prin pacea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
la 2 iulie 1776 la Palamutka, pe Nistru: tratat nul și neavenit din capul locului, deoarece turcii au cedat un teritoriu ce nu le aparținea și pe care erau obligați să-l apere cu arma în mână, conform stipulațiilor din Capitulații. În realizarea tranzacției a fost implicată direct și Rusia - interesată în slăbirea forței otomane: feldmareșalul Rumianțev a sprijinit cererile Vienei în schimbul unor consistente cadouri. Rusia, care-și asumase rolul de a „proteja” Principatele, nu numai că nu a făcut-o
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nici o deosebire între un stat autonom și un pașalâc, așa cum era, de pildă, Bulgaria - parte integrantă a Imperiului turc; -în toate tranzacțiile dintre marile puteri pe seama Imperiului Otoman, în proiectele de împărțire a acestuia, nu se face nici o aluzie la Capitulațiile ce reglementau clar raporturile Principatelor cu Poarta; -la rândul ei, Poarta a ignorat cu totul obligațiile ce și le luase față de Principate, dispunînd de teritoriul lor în funcție de imperativele momentului și de interesele sale; -așa cum remarcam mai sus, caracterul rus
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
numit-o mai târziu Akkerman), și Chilia. Așa a fost condusă Țara Moldovei până în clipa în care, în 1812, Rusia a acaparat cu forța o jumătate din teritoriul ei, pe care Turcia i-o ceda fără să țină cont de capitulațiile din secolele al XV-lea și al XVI-lea. Așadar, nu o provincie distinctă ne lua Rusia acum 106 ani, ci jumătate din teritoriul Moldovei, dat fiind că niciodată nu s-a putut constata nici cea mai mică diferență între
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dornice să-și apere cu orice preț glia strămoșească, Imperiul Otoman n-a putut transforma niciodată Principatele Române în pașalâcuri, fiind nevoit să le lase o organizare politică și administrativă proprie. Poarta Otomană nu și-a respectat angajamentele asumate prin capitulații, nici în ceea ce privește neamestecul în treburile interne, nici garantarea integrității teritoriale a Principatelor. Dimpotrivă, Poarta a mărit continuu tributul, împovărând țările române cu tot felul de obligații extraordinare și încălcând în mod constant autonomia lor. Pe baza acestor fapte, pe baza
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
numit pe atuncea, îl întâmpină la scara tribunei și rosti cu voace adînc emoționată următorul discurs: "Măria-ta! După o sută cincizeci și patru de ani de umilire și degradare națională, Moldova a intrat în vechiul sau drept, consfințit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pe capul său, pre domnul. Prin înălțarea ta pe tronul lui Ștefan cel Mare s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
clasa negustorilor și artizanilor din orașe. Negustorii greci și slavi ortodocși, ca și cei evrei și armeni, puteau profita din plin de situația aceasta. Desigur, Imperiul Otoman făcea comerț cu Europa încă din secolul al șaisprezecelea. Primele acorduri comerciale, numite capitulații, fuseseră încheiate cu Franța. Vrînd-nevrînd, acestea trebuiau să conțină anumite prevederi care îi avantajau pe europeni. Deosebit de semnificative erau reglementările privind extrateritorialitatea, care le acordau legal consulilor străini jurisdicția asupra cetățenilor lor. Acest aranjament fusese inițial făcut în vederea rezolvării chestiunii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care consulatele străine erau extrem de mult implicate. Consulii erau împuterniciți să emită documente pentru supușii otomani, cunoscute sub numele de berate, prin care aceștia erau scutiți de taxe locale și de jurisdicția legală. Oamenii aceștia putea apoi beneficia de avantajele capitulațiilor. În plus, multe din consulate acordau în schimbul unei taxe cetățenia statelor respective. Un exemplu de abuz extrem al acestui sistem putea fi întîlnit în Principatele Dunărene, unde mii de oameni, mulți dintre ei refugiați ruși, puteau cere cetățenia austriacă. Monopolul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unii cu alții pentru a fi cei mai influenți, se amestecau tot timpul în afacerile interne ale statelor din Balcani, susțineau facțiuni politice rivale și căutau să obțină privilegii speciale pentru clienții lor. Poziția lor era uneori foarte puternică. Datorită capitulațiilor, aceștia aveau un statut legal aparte pînă și în statele autonome, ceea ce îi scotea de sub jurisdicția tribunalelor locale. Agenții consulari puteau de asemenea oferi protecție și favoruri localnicilor; unii dintre ei putînd chiar vinde cetățenia propriei lor țări. Ca parte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
anumitor guverne, individual sau mai multora, dreptul de a se amesteca în afacerile interne otomane sau de a limita ponderea acțiunilor oficialilor otomani pe propriul lor teritoriu. Aceste acorduri se refereau la domenii care depășeau problemele naționalităților; după cum am văzut, capitulațiile și tratatele comerciale ofereau privilegii speciale străinilor care făceau comerț în cadrul imperiului. Tratatele de la Karlowitz și de la Kuciuk Kainargi au fost primele care le permiteau puterilor din afară să vorbească în numele supușilor otomani din Balcani. Și mai periculoase pentru Poartă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Visarion Bealcovschi - Act contrar intereselor națiunii române, Teodor Simionescu - Un stat care renunță la propriile-i teritorii nu se poate bucura de stimă. Ignațiu Orha - Scrisoare președintelui României Emil Constantinescu. Apelul Românilor americani adresat parlamentului României. Andrei Iustin Hossu - Două capitulații antinaționale: Tratatul cu Ucraina, Universitatea maghiară din Cluj Napoca. Mihai Stere Derdina - iarăși amputări teritoriale?. Apelul Societății pentru Cultura și Literatura Română În Bucovina. Radu Economu - Securitatea națională și Tratatul cu Ucraina. Mihai Creangă, F. G, Marculescu - Ținutul Herța, pământ deapururi
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
noi cartiere în afara zidurilor Yaffei - Abu Kabir ,Manshiye etc ,s-a dezvoltat cultura portocalilor și a lămâilor, care au făcut faima Yaffei. La acest renume a contribuit și marca "Jaffa oranges" a agricultorilor germani din colonia Sarona . Noul regim al capitulațiilor a permis îmbunătățirea traficului dintre Europa și Palestina , inclusiv portul Jaffa. În aria actuală a orașului Tel Aviv , în Yaffa și în afara ei au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX - lea câteva încercări de colonizare creștine
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
ea însăși cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenția de la Akkerman (în 1826) și tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei și Țării Românești, plasându-se prin capitulație sub suzeranitatea Înaltei Porți, și Rusia garantând prosperitatea lor, își vor păstra toate privilegiile și imunitățile...”" După care, același Karl Marx nu uită să menționeze ceva mai jos că aceste provincii "„s-au veștejit la umbra protecției ruse...”". După 1837
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
al XIX-lea trăiau la Yaffa circa 5000 de locuitori - ,arabi musulmani, creștini de diferite rituri (catolici, greci ortodocși, maroniți,etc) , precum și 400 evrei, marea majoritate a acestora sefarzi (320 în 1872). După anul 1840 este reafirmat regimul așa numitelor capitulații prin care puterile europene creștine primesc de la sultanul otoman privilegii comerciale și juridice pentru cetățenii lor veniți în Țara Sfântă. Crește în acest fel influența consulatelor străine și a capilor diverselor biserici în țară, inclusiv la Yaffa, și capătă amploare
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
8000 evrei. In Tel Aviv locuiesc o mie de evrei. În Yaffa sunt încartiruiți un număr de ofițeri otomani ,între care Mustafa Kemal, care în viitor va fi cunoscut ca fondatorul Turciei moderne , Atatürk. În septembrie 1914 este abolit regimul capitulațiilor și consulii din Yaffa își pierd puterile extra- teritoriale. Mulți evrei , având cetățenii străine, se trezesc fără drepturi și considerați supuși ai unor puteri dușmane. La 17 decembrie 1914 guvernatorul Yaffei,Baha ed Din , de origine arab beduin, ia ,din
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Roman și Imperiul Otoman a dus la semnarea Tratatului de la Belgrad în septembrie 1739, care a favorizat Imperiul Otoman, aliatul tradițional al francezilor împotriva habsburgilor încă de la începutul secolului al XVI-lea. Ca urmare, în 1740 Imperiul Otoman a reînnoit capitulațiile franceze, moment care a marcat supremația comercială franceză în Orientul Mijlociu. Cu aceste succese, prestigiul lui Ludovic al XV-lea a atins cel mai înalt punct. În 1740, moartea împăratului Carol al VI-lea și succesiunea fiicei sale Maria Theresa a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]