4,924 matches
-
traduce printr-o imensă ispită și definește o teribilă încercare. Este vorba, în fond, de textul unei femei cerebrale, inițiate în arta războiului sau mai curând a ițelor de interese, integrate acestei inițieri, cu lecturile acumulate în timp, atentă la capodopere, cu energia care nu contrazice marile rafinamente, dar nici vulnerabilitățile vieții mărunte, găsind la timp resursele care s-o ilumineze spontan, cât și insinuările discrete ale meditațiilor susținute de inteligență, farmec și cultură. O fantezie provocatoare și o intimitate cu
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
Tudorel Urian Ce-ar fi dacă, în loc de a lansa pe piață noutăți dubioase, ne-am consacra rescrierii capodoperelor? Dacă am actualiza, în felul nostru, arta medievală a copierii comentate, a scrisului în palimpsest. Ce ar fi dacă cititorul ar ști din capul locului la ce să se aștepte atunci cînd deschide romanul?" - se întreabă, aparent retoric, Mihai Zamfir
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
ar ști din capul locului la ce să se aștepte atunci cînd deschide romanul?" - se întreabă, aparent retoric, Mihai Zamfir, pe ultima copertă a romanului său Fetița. Roman care, în spiritul noii poietici enunțate de autor, este o rescriere a capodoperei lui Vladimir Nabokov, Lolita. Trecerea de la gînd la faptă demonstrează că nu este vorba de întrebări retorice. Schițarea unor răspunsuri devine imperios necesară. Cred că rescrierea „în condiții românești" a capodoperelor literaturii universale este un joc provocator, dar riscant. În
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
noii poietici enunțate de autor, este o rescriere a capodoperei lui Vladimir Nabokov, Lolita. Trecerea de la gînd la faptă demonstrează că nu este vorba de întrebări retorice. Schițarea unor răspunsuri devine imperios necesară. Cred că rescrierea „în condiții românești" a capodoperelor literaturii universale este un joc provocator, dar riscant. În primul rînd, „orizontul de așteptare" ( Jauss) se mută foarte sus, comparația cu originalele ( axiologic vorbind) devine obligatorie și nu știu cîți dintre prozatorii români actuali i-ar putea face față. Este
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
să nu se transforme într-o simplă parodie, pastișare, parafrazare a originalului? Pentru că în această situație, avînd originalul, mi-e greu să mi-i imaginez pe cei tentați să încerce și rezistența estetică a copiei. În ultimă instanță, pentru rescrierea capodoperelor literaturii universale un autor român trebuie să dețină aprofundate cunoștințe de stilistică și naratologie ( este cazul lui Mihai Zamfir). Altminteri riscul căderii în penibil devine unul greu de trecut cu vederea. În accepțiunea lui Mihai Zamfir ( dedusă din lectura propriului
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
un autor român trebuie să dețină aprofundate cunoștințe de stilistică și naratologie ( este cazul lui Mihai Zamfir). Altminteri riscul căderii în penibil devine unul greu de trecut cu vederea. În accepțiunea lui Mihai Zamfir ( dedusă din lectura propriului său roman), capodopera devine un soi de subspecie a romanului care ar trebui dezvoltată de romancierii autohtoni. În felul acesta nu vom mai avea romane de dragoste, istorice, sociale etc., ci romane românești care se vor încadra la categoria „Lolita", altele la Război
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
descris; nu puteai crede că cineva poate locui într-un asemenea loc; și, cu toate acestea, acolo stăteau, claie peste grămadă, foarte mulți oameni. Dacă te dăpărtai de mal, vedeai clădiri restaurate mai ales de spanioli și puteai admira câteva capodopere ale stilului colonial (utilizez timpuri trecute dintr-un scrupul posibil exagerat: poate în prezent sunt mai multe clădiri restaurate și estetica străzilor ameliorată). în ultima zi a simpozionului, Academia din Havana a oferit o recepție în clădirea Institutului de Literatură
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
un public cu totul altul decît cel românesc. Nici subiectul lor nu este românesc." Desigur. Dar Eliade și-a scris exclusiv în românește opera literară, nu doar cea din țară (totuși, considerabilă cantitativ și aceasta, incluzînd romane, între care o capodoperă, și volume de eseuri, unele excepționale), dar și cea din exil (cîteva nuvele foarte valoroase, care nu merită disprețul cam de neliterat al lui Avramescu). Prin acestea, Eliade este o parte a literaturii române. Și dacă ne amintim cîte din
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
lui Camil Petrescu, de pildă, a integrat primul fenomenologic opera lui Proust, iar eu am citit cu atenție pe Ibrăileanu, pe cei de la "Viața Românească", și am văzut că o serie de opinii din Creație și analiză, care este o capodoperă în miniatură, au fost, prin referirile la personajul lui Proust, reluate, dacă vreți, fară să știe nimeni despre ceea ce a scris Ibrăileanu, de critica franceză de la mijlocul secolului al XX-lea, Picon, Genet. Aproape merg cu aceleași cuvinte despre personajul
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
ŤOprește-te clipă!ť Mai important decât orice în această vorbă celebră mi se pare curajul de a crede că timpul s-ar putea vreodată opri." Iată, una dintre concluziile la care, mărturisesc, nu m-am gândit nici o secundă după lectura capodoperei lui Goethe. Mult mai interesante și mai credibile sunt observațiile directe ale "diaristului". Ochiul de prozator al lui Gheorghe Crăciun funcționează fără reproș, observațiile sale au precizia acordului fin. Neliniștea vârstei de trecere este admirabil surprinsă în numai două rânduri
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
o replică a tabloului Cina cea de taină a lui Da Vinci, el în rolul lui Isus, iar 11 fotbaliști plus un antrenor în rolul apostolilor. Tare am fi curioși cine a fost pictorul și cît a luat pentru această capodoperă. Citatul din clasicul Becali pe care redactorii vienezi l-au scos în față este "Nu-i om de calibrul meu în toată România!" Mai pe românește: "Sînt cel mai tare din parcare!" sau poate "Cel mai mare român!" Articolul începe
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
Bergen (1916) sau Autoportret la fereastră (1940) cu autoportrete contemporane semnate de Bonnard sau Beckmann, descoperi evidenta lipsă de emoție a "confesiunilor" târzii ale lui Edvard Munch. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada în care Munch își concepea capodoperele, arta modernă începuse deja să se distanțeze de narațiune și ilustrație, valori considerate mai adecvate unui model literar decât unuia plastic. În izolarea sa, artistul norvegian a continuat însă să lucreze, cu mai mult sau mai puțin succes, sub semnul
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
noastră cu personajul lui Cervantes? Îl percepem, dimpotrivă, ca pe un străin, un exponent al excentricității ficționale tip Kafka, sau îl reamplasăm în spectrul experiențelor umane specifice, ca pe eroii shakespearieni? Există la un moment dat, în curgerea epică a capodoperei lui Cervantes, un moment de ruptură. Don Quijote se trezește din iluzie și vorbește, cu amărăciune, despre "rătăcirile" sale. Cum interpretați acest punct de cotitură: ca pe o dezmeticire din iluzie sau ca pe o trădare a acesteia? Este mai important
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
pomenesc cu relativ aplomb de Don Quijote n-au citit cartea. Doar au auzit de ea. Au aflat din vreun film, nici acela văzut până la capăt, de isprăvile lui Don Quijote ori le-a trecut pe la ureche că e vorba de "o capodoperă". Numai că, evident, nimeni nu e dispus (de ce ar fi prost?) să admită că nu-l interesează "chestia" cu morile de vânt ori că nu are nici o părere despre "bătrânul ăla caraghios care a luat-o razna". Vă garantez că
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
după numele președintelui Americii din acea vreme, un funcționar de la Regia Tutunului, Liviu, și eu. Noaptea ne foloseam de o lampă de gaz, întrucât strada Tufelor nu intrase, încă, în secolul XX! La lumina acelei lămpi am citit prima oară capodopera lui Cervantes, având grijă să nu-i supere lumina pe Truman și pe Liviu, mai ales că nu țineam să le dau explicații de ce nu mă culcam și eu. Nu ne lega nimic serios, de fapt. Viața ne adunase, întâmplător
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
profund al cuvântului, prin proiectarea filmului artistic „Doi bărbați pentru o moarte”, în regia lui Gheorghe Naghi, cu un scenariu semnat de Sütö András. Un film - explica Miron Manega - despre „pseudo conflictul interetnic româno-maghiar” din așa-zisul Ținut Secuiesc, o capodoperă a celei de a șaptea arte, film realizat în 1969 și interzis, în România, imediat după premieră, deși a rulat în mai multe țări din lume, inclusiv în SUA și în închisoarea Guantanamo. Un film despre omenie, prietenie, solidaritate, o
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
Celebrul regizor nord-american Robert (Bob) Wilson montează pentru prima oara în România. El reușește, la Craiova, un spectacol șocant - ca un desant aerian necruțător - pornind de la capodoperă Rinocerii, care l-a catapultat, în deceniul al șaptelea, pe dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu în elită creatorilor de gen, umăr la umăr cu Brecht, Beckett, Genet. Apreciată că o veritabilă efigie a spiritului european și, în ansamblu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
străfundurile lungului șir de animale sălbatice care ne locuiește) -, Robert Wilson îi biciuiește pe actori fără pic de cruțare, le înfige până la sângerare pintenii obsedantelor sale tablouri vizual-auditive, determinându-i pe Ilie Gheorghe, Valentin Mihali et company să descopere chintesența capodoperei lui Eugen Ionescu. Cu toții, împreună, în ritm de metronom implacabil (precum curgerea timpului), ei dau viață pachetului miraculos de mijloace histrionice și vizual-auditive prin care copleșesc spectatorii prin transmiterea genuina a unui fior metafizic. Se pare ca Robert Wilson nu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
rinocerizarea lăuntrica. Claudiu Bleonț se achită cu brio de această misiune scenica de o dificultate comparabilă cu ascensiunea pe vârfurile Viștea Mare, Moldoveanul și Negoiul din Munții Făgărașului ori pe Brâna caprelor și piscul La Om din Piatră Craiului. Fondul capodoperei lui Eugen Ionescu, scos în evidență cu măiestrie de Robert Wilson, cu discreția specifică Inițiaților (care dau doar indicii, din când în când, nu reliefează cheile, nu dau, mură-n gură, codurile celor neaveniți), este acela că în fiecare dintre
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
a găsit...”. Robert Wilson izbutește, la Craiova - unde montează pentru prima oara în România - să-și surclaseze toate barierele regizorului, fie el clasic/ clasicizant, modern/ modernist, postmodern/ postmodernist. În transcrierea scenica a Rinocerilor, Robert Wilson realizează o grandioasă hermeneutica a capodoperei lui Eugen Ionescu din perspectiva unui subtil artist vizual și a unui critic/ istoric al teatrului de autoritate irefragabila, descins dintr-un regizor/ om de cultură ale cărui anvergură, altitudine ideatica și rasă sfidează orizonturile unicității, țintind, direct și cu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
altele (ca zebrele ce ar face dragoste s-ar putea spune glumind amar...). Doar trecerile de pietoni trec unele peste altele ca o bandă rulantă a lipsei de rulaj ca un escalator al absenței în escaladare... Lichidarea Să lichidăm această capodoperă care ne-a tot zăpăcit cu valoarea ei presupus colosală și cu lipsa de valoare a ceea ce se tot spune despre ea. Huideo, capodopera! Să anihilăm sâcâitoarea capodoperă care nu este în stare să se anihileze ea însăși pe sine
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
rulantă a lipsei de rulaj ca un escalator al absenței în escaladare... Lichidarea Să lichidăm această capodoperă care ne-a tot zăpăcit cu valoarea ei presupus colosală și cu lipsa de valoare a ceea ce se tot spune despre ea. Huideo, capodopera! Să anihilăm sâcâitoarea capodoperă care nu este în stare să se anihileze ea însăși pe sine. Să tăbărâm în sfârșit cât mai mulți și să zărim capodopera indiferentă la toate ce se lăbărțează în importanță trans-seculară fără a putea pricepe
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
rulaj ca un escalator al absenței în escaladare... Lichidarea Să lichidăm această capodoperă care ne-a tot zăpăcit cu valoarea ei presupus colosală și cu lipsa de valoare a ceea ce se tot spune despre ea. Huideo, capodopera! Să anihilăm sâcâitoarea capodoperă care nu este în stare să se anihileze ea însăși pe sine. Să tăbărâm în sfârșit cât mai mulți și să zărim capodopera indiferentă la toate ce se lăbărțează în importanță trans-seculară fără a putea pricepe vreo iotă despre alte
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
și cu lipsa de valoare a ceea ce se tot spune despre ea. Huideo, capodopera! Să anihilăm sâcâitoarea capodoperă care nu este în stare să se anihileze ea însăși pe sine. Să tăbărâm în sfârșit cât mai mulți și să zărim capodopera indiferentă la toate ce se lăbărțează în importanță trans-seculară fără a putea pricepe vreo iotă despre alte capodopere mai puțin capodopere. Că doar n-o să ne uităm noi pre noi - pentru ea anume - care nu se poate uita pe sine
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
care nu este în stare să se anihileze ea însăși pe sine. Să tăbărâm în sfârșit cât mai mulți și să zărim capodopera indiferentă la toate ce se lăbărțează în importanță trans-seculară fără a putea pricepe vreo iotă despre alte capodopere mai puțin capodopere. Că doar n-o să ne uităm noi pre noi - pentru ea anume - care nu se poate uita pe sine și este atât de pipernicită - pardon de minusculă ca volum: Cunoaște-te pe tine însuți - aceasta se zice
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]