189 matches
-
să nu uit, adaugă mama În treacăt. Ți-am adus ceva, Emma. Nu, Brian ? — A, da ? spun mirată. Ce anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mână În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învârți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai e ca Înainte. — Emma, noi suntem de părere, spune tata, după care se oprește. Noi suntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
după care se oprește. Noi suntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fiecare dintre noi e o verigă din cercul etern al vieții, spun, copleșită brusc de emoție. — Poftim ? Amândoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mâna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, când Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mână, ușa face ping și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Emma, te rog. Și mai hotărâtă, Îmi răsucesc din nou scaunul, până când stau cu fața fix la perete. Așa, să văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lângă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai târziu, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
intrat și am ieșit din magazin, conform planului. Vedeți, dacă vrei, poți. Aceasta este noua Becky Bloowood. Fiind o fată așa de ascultătoare, merit o mică răsplată, așa că mă duc la o cafenea și mă așez în soare, cu un cappuccino în față. Vreau sandalele cu clementină, îmi vine în minte în clipa în care iau prima gură de cafea. Stop. Oprește‑te. Gândește‑te la... altceva. La Luke. La vacanță. La prima noastră vacanță împreună. Doamne, abia aștept. Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
chiar o cale să strecor ideea asta în Cafeaua de dimineață. „Eu, una, prefer o abordare mai puțin formală a finanțelor personale“, am să spun, zâmbind cald la cameră. Managerul meu de cont și cu mine bem adesea câte un cappuccino împreună, discutând despre strategiile mele financiare curente ca doi buni prieteni...“ — Domnișoară Bloomwood, întâmplarea face că tocmai v‑am scris o scrisoare... zice Derek Smeath, în clipa în care o chelneriță îi pune un expresso dinainte. Vocea lui devine brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și dumneavoastră. Mai ales când e vorba de ceva atât de important ca pensia. Foarte adevărat, zice Derek Smeath. Dar nu pierdeți prea mult timp cu analiza. Banii dumneavoastră nu se economisesc singuri. — Știu! zic și iau o gură de cappuccino. O, Doamne, acum chiar că mă simt puțin aiurea. Poate are dreptate. Poate ar trebui să pun 90 de lire într‑un fond de pensie, în loc să‑mi cumpăr încă o pereche de pantofi. Dar, pe de altă parte - ce poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Abia dacă mai apuc să‑l văd de la o vreme! Michael clatină din cap. — În dimineața asta are o întrevedere cu cei de la JD Slade. Ei fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe. Și Madonna are unul exact la fel. — A! Madonna. Îi e adus cappuccino‑ul și ia o gură. — Deci... cum merge treaba? întreb, cu glasul ușor mai scăzut. Luke mi‑a zis că unul dintre susținătorii lui e cam iritat. — Da. Michael dă din cap grav. Nu înțeleg deloc ce se întâmplă. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de grafică... Chipul i se luminează subit. Hei, poate o fi lucrând la compania aia nouă. B and B? BBB? Ceva de genul ăsta. N‑au început încă treaba, de‑asta încă nu i‑am văzut. Ia o gură de cappuccino și eu mă uit fix la el. Mintea îmi face clic. — O nouă companie de PR? Cu sediul aici? Din câte știu eu, da. Au închiriat un spațiu mare, la etajul doi. Gândurile mi se învârt în cap, ca artificiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze a sunat‑o pe mama ta, și ea mi‑a spus. De fapt, le reprezint pe maică‑ta și pe maică‑mea, care își doresc unele chestii de aici. Scoate o listă din buzunar. Mama ta vrea aparatul de cappuccino. Dacă e de vânzare. — Da, e de vânzare, spun. Am să‑i spun tipului de la licitație să îl oprească. Și mama vrea pălăria aia cu pene pe care ai purtat‑o la nunta noastră. Am înțeles. Se face. La amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ai putea preface că îți dorești o pauză și că ai nevoie de ajutorul ei. Alison dădea frenetic din cap în semn că era de acord. Chestia asta ar putea să funcționeze. Susan a luat o linguriță de spumă de cappuccino și-a început s-o guste gânditoare. Era tocmai pe punctul să deschidă gura, când Fiona a început să-și agite brațele și i-a distras atenția. —Aaaa, știu! Am o idee și mai bună! a chițăit ea. Lui Milly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a clătinat din cap și i-a zâmbit recunoscătoare. — Da. Da, pot fi dificile. Dintr-odată, femeia a simțit că între ea și doctor se formase o punte de legătură. — Doamne, sună de coșmar! Fiona a mestecat în ceașca de cappuccino și-a băgat în gură o linguriță cu frișcă. Ajungi să te întrebi cum de o persoană așa de brutală a fost atrasă de o carieră care-l obligă să trateze cu oamenii, în carne și oase, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aștept să-i spun asta chiar eu. Nu-ți pune toate speranțele în același ticălostc "Nu‑Ți pune toate speranțele în același ticălos" Luca a mușcat cu poftă din croissantul cu migdale și l-a înghițit cu o gură de cappuccino. Era o dimineață din mijlocul săptămânii, dar masa era pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-l spălase de mult. Mie îmi plăcea Pietro, fiindcă era blajin. Fioros era doar cu nevasta lui. Pietro îi găsise tatei de lucru. Spusese: „Marius, hai să transportăm haine și mobilă pe unde-i nevoie. Pe urmă bem un cappuccino și mâncăm un pepene verde”. Pe tata l-a încântat ideea. În fiecare dimineață, la șase fix, se urcau amândoi într-o mașină mare și lungă și douăsprezece ore duceau una și alta de aici până colo și-napoi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
jilavă. Se îmbrăca în tăcere și sărutarea de rămas-bun mirosea a săpunul pe care îl știam din reclame. Tatei nu-i trebuia o nevastă ca să-i dea sărutul dinainte de plecarea la lucru. Mă avea pe mine. Pietro și tata beau cappuccino la bar. Acolo, la bar, erau multe oglinzi și sticle pe rafturi și sumedenie de zgomote care te zăpăceau. Intrai înăuntru și strigai: „Un cappuccino per favore, Sandro”. Proprietarii de bar se numesc de regulă Sandro. Atunci se pornea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-i dea sărutul dinainte de plecarea la lucru. Mă avea pe mine. Pietro și tata beau cappuccino la bar. Acolo, la bar, erau multe oglinzi și sticle pe rafturi și sumedenie de zgomote care te zăpăceau. Intrai înăuntru și strigai: „Un cappuccino per favore, Sandro”. Proprietarii de bar se numesc de regulă Sandro. Atunci se pornea să lucreze mașina de cafea, auzeai clinchetul lingurițelor și dintr-o dată te simțeai în largul tău. La sfârșitul zilei, după muncă, în Italia era altfel decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era altfel decât în filmele americane. Te duceai întâi să-l saluți pe Sandro și abia pe urmă spuneai „ciao, amore”. Însă Pietro se ducea la bar totdeauna după ce strigătele de la el din sufragerie se domoleau. Și atunci nu bea cappuccino. Când a intrat în cameră tata, signor Giovanni a coborât de pe bicicletă, a luat un prosop și și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte. Signora Maria și-a zvântat mâinile cu șorțul ei de bucătărie și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
E rândul meu s-o umplu? — Trebuia să faci asta acum vreo două săptămâni. Sunt de principiu că nu trebuie să devin servitoarea grupului, cea care să aibă grijă ca bărbații să aibă lapte, biscuiți scumpi, scorțișoară, cacao pentru veșnicul cappuccino. Când am fost angajată, Barney mi-a spus că nu au secretară - sau manager de birou, cum am spune în termenii corectitudinii politice - pentru că nu e nevoie. Cu toții facem cafea, răspundem la telefon, femeile de serviciu asigurându-se că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
despre întâlnirile persoanelor cu diverse dependențe. Nu suntem pe picior de egalitate și n-am de gând să-l las s-o facă pe fratele mai mare - așa cum se întâmplă cu Davey. Prin urmare, deși tare aș mai bea un cappuccino, dau din cap în semn de refuz. Specialitatea mea este s-o fac pe grozava. Încercăm să citim paginile lăsate de Jake, în timp ce el urcă să-și mai ia o cafea. Alcoolicii Anonimi - Doisprezece pași 1. Să recunoaștem că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de bine mergea Țara mirării la agenții europeni. —E cea mai tare de până acum, Gerald, de departe. N-am nici o îndoială. — Nu e nevoie să doborâm recorduri, Bob. Continuară schimbul de bârfe din industrie, în mare viteză. La un cappuccino total inutil, Cavanaugh spuse, în sfârșit: —Bine, gata cu gluma. Hai să-ți văd asul din mânecă, omule. Trecuseră treizeci și trei de ani de la ultima mână de blackjack a lui Weber. La Columbus, în primul an de facultate, când o învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi purtat fotografiile, un lucru era sigur: nici una nu avea nici o legătură cu Milan Kundera. Când fusese deschisă cafeneaua, circula o teorie, scriitorul se afla În Istanbul și, În drum spre alt loc, s-a oprit Întâmplător să bea un cappuccino. Cappuccino-ul nu era prea bun și nu-i plăcea nici biscuitul cu vanilie pe care i-l aduseseră la el, Însă comandase curând altul și chiar scrisese ceva fiindcă nimeni nu-l deranja sau măcar recunoștea. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
purtat fotografiile, un lucru era sigur: nici una nu avea nici o legătură cu Milan Kundera. Când fusese deschisă cafeneaua, circula o teorie, scriitorul se afla În Istanbul și, În drum spre alt loc, s-a oprit Întâmplător să bea un cappuccino. Cappuccino-ul nu era prea bun și nu-i plăcea nici biscuitul cu vanilie pe care i-l aduseseră la el, Însă comandase curând altul și chiar scrisese ceva fiindcă nimeni nu-l deranja sau măcar recunoștea. În ziua aceea, localul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]