1,971 matches
-
tonalitate originală, oarecum eliberată de balastul tradiției adoptate, dar care nu-și poate reprimă tendința de a șocă gratuit. Alte poeme (Poeticus-Interruptus sau Manipulating Fate) șunt un fel de jocuri agreabile în care asocierea elementelor se face pe baza unui capriciu istoric poate prea forțat să fie semnificativ: "Have you ever heard of the 1896 fix/ When all the discoveries came to a mix?/ coincidence? I ask you. Unlikely/ The car was born and motion pictures too etc." Mai mult (sau
Dada for ever by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17713_a_19038]
-
la scăldat și nu intru în apă decît cu profesorul. A ta - din totdeauna, pentru totdeauna". Însă citim în ele, pe de o parte, o strategie a seducției, pe de alta, imboldul unui prea-plin trupesc, al senzualității pofticioase, agrementate cu capriciu, în care se răsfăța artista. Ne aflăm, așadar, în același cerc al dominației bărbatului de către soție, bărbat legat (și) cu funiile de matase ale meșteșugitelor verbe... Programul zilnic al Cellei este încărcat peste poate. E programul unei femei de lume
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
află colibele vameșilor. Căci a trece de pe-un mal pe altul e un privilegiu al celor avuți. Ca să-ți oferi două perspective asupra aceluiași fluviu trebuie să dispui de bani". Consecința absurdului o reprezintă compromiterea valorilor înlocuite de domnia capriciului absolut. Prin de-valorizare, făptura umană își pierde țelurile, motivația și în cele din urmă identitatea. Se simte captivă, o simplă marionetă a hazardului: "Într-o singură clipă devii o marionetă care nu știe ce face și ce va face
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
mereu, aceeași vîrstă, cea a unui om matur simbolizat în vocea din autobiografia pe care o citează frecvent autorul. Ce-i drept, cîteodată lansează ipoteze relativ interesante, cum e aceea referitoare la cruzimea copilului Pu Yi, care își terorizează prin capricii și furii supușii și alaiul de servitori, justificată printr-o lipsă acută de intimitate. Legătura dintre mizantropie și absența unui spațiu privat nu e prea subtilă, poate, dar plasată în contextul potrivit ea are cel puțin un efect retoric. Cred
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
răcoarea și proaspătă răscrucea). Ies la suprafață obiectele minore, gesturile cotidiene, micile tabieturi. Textura trăirii curente e pusă sub lupă, detaliile obținînd semnificații nebănuite. Pătrundem în aventura microcosmului: "cu unghia aspră/ ca limba pisicii/ zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor/ capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
De altfel, schema lui y Gasset mi se pare falsă tocmai prin paradoxul ei, prin felul în care se vrea simplă, eficientă, funcțională, reușind în schimb să fie vag abstractă și enciclopedică. Absența matematicii mi se pare mai curînd un capriciu, decît o alegere întemeiată. În fine, m-a mai surprins un aspect al argumentației lui y Gasset: un fel de vehemență naționalistă, pe care o pun tot pe seama umanismului său. Lui y Gasset îi repugnă comparațiile cu instituțiile de învățămînt
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
relații pornesc școli distincte de gîndire, dar cred că puțin ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de inși care nu au nici un fel de relație cu literatura, nici una
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
tot obrocul prelungit. Participanții la campanie erau mînați de sentimentul ferm că, în confruntare, se angaja propria soarta spirituală. Iar cineva, de curînd, om de cultură, susținea, stupefiant, ca monumentalul op ar fi degradat scară națională de valori, la voia capriciului detestabil. Cînd se emit astfel de afirmații hazardate, ce-ar mai fi de așteptat pozitiv de la iminentul centenar? De-as putea să nici nu-mi mai pese de calendar! Să dau, mental, îndărăt filele lui, cu sute, cu mii de
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
C. Rogozanu În Femei în fața oglinzii de Corina Ciocârlie "personajul" este oglindă și nu femeia cum ne-ar putea face să credem titlul. Autoarea urmărește de-a lungul românului românesc "anamorfozarea treptată a realului", "capriciile speculare din proza românească" și nu are intenția să contureze vreun inedit chip feminin. Așadar cartea Corinei Ciocârlie debutează cu o frustrare a așteptărilor cititorului (și, de ce nu, a cumpărătorului?). Partea întîi, "Peripețiile oglinzii în lumea Alisei", cuprinde capitole despre
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
cel ce scrie această carte, o făptura nepămînteana cumva, care are capacitatea de a se deplasa în timp, nu numai în trecut, ci poate și în viitor. Dacă Will este constantă Oxfordului, memoria locului, desi una îndărătnica și plină de capricii, cei doi dons de care vorbeam adineauri sînt figuri tragic efemere. Venerabili profesori, fără de care nimeni nu își poate imagina universitatea, în final amîndoi mor, unul dintre ei după o lungă și epuizanta maladie. Moartea lor nu e subita, treptată
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
se transmite în direct pe programul unu al Televiziunii Române și pe Radio România Cultural. Mari personalități ale vieții culturale și politice, din țară și de afară sînt prezente la acest eveniment, dincolo de toate, si monden. Această Gală, iubita, hulita, în funcție de capricii și orgolii (lumea teatrului este mereu legănata de aceste valuri) a creat și menține un spirit, acela de reverența față de valorile pe care le avem. Iar trofeul - opera de artă - realizat de extraordinarul și regretatul Ion Bîțan este o dovadă
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
o ponegri și de a o tîrî în noroi nu se potolește. Că se bănuie sub învelișul de fragilitate o inflexibilitate în convingeri și în conduită - asta nu dă un temei prigoanei care și-a ales că ținta, printr-un capriciu desuchiat al răului, persoana Anei Blandiana. Tocmai ea, care de decenii duce o viață de familie ireproșabila, în văzul lumii (una din multele invocații către Romulus Rusan sună: "Noua ni-e dat în schimbul tuturor/ Norocul de a fi pereche." - Pereche
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
lumea poetica argheziana n-ar fi plină de "stupefacții și gigantisme"! Hiperbola, inconsecventa, ilogismul propriu par a se alină prin proiecția lor în afara: Conflictul de caracter ia la ruși proporții elefantiazis fantastice și se tîrăsc între Adam, Iov și Apocalips. Capriciile rusoaicei au o extravaganța religioasă a unui asasinat, calm că o binecuvîntare. Neamul asta, pe care îl cunosc în străinătate, în exemplarele lui princeps, poate să fie internațional și naționalist și șovin, în același timp, pravoslavnic, bigot și ateu, de-
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
ce e realitate? Nu știu, dar mă surprind cu niste lacrimi care curg pe brazdele obrajilor. O fi de emoție, de regretul unei vieți irosite, de fericirea de a ma vedea aici, după atîtea peripeții servite copios de destinul și capriciul întîmplărilor de-a lungul vremii? Am sentimentul omului bătrîn care umblă pe picioarele și sufletul pe trecut. Mă simt scormonit în mine iar imaginile lui Victor, care m-a adus aici, mă urmărește mereu, ca o piatră grea ce-mi
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
lor (ca să nu mai vorbim de sloveni și croați, care au moștenit niște țări gata europenizate - măcar la acest capitol esențial!) simțeau că numai de acolo le poate veni binele. La noi, parodiile de autostrăzi s-au făcut an funcție de capriciile Elenei și ale lui Nicu: spre Pitești, pentru că ea să ajungă mai repede an circumscriptia-i electorală, și spre Neptun, unde avea el vară treburi! Ironia soartei face ca ungurii să se apropie cu autostradă tot mai mult de România
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
la mecanica cuantică, nici o întîmplare nu poate avea impertinența de a ne sfida trufia tiranică. Regula lumii e certitudinea, iar corolarul ei este siguranța. Fără certitudine și siguranță, viața nu are farmec. Numai că realitatea e curat impertinentă, nepăsîndu-i de capriciile totalitare ale spiriului faustic, drept care scoate la iveală stafii menite a-l sabota. Așa apare haosul, formă penibilă de indisciplină a materiei, de agitația căreia spiritul are oroare, tot astfel se ivește dezordinea, ipostază rebelă de încălcare a armoniei, a
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
neputința umană”, concluzia nu poate fi alăptată de incultură”. care se joacă Dumnezeu când plânge decât tristă: „Când credem că am trăit, Așadar, analizând primele poeme de t r i s te țe” (p .18) . Comparaț ia ultima filă a capriciilor minții ne rostește ale cărții, constatăm că „Baciul sugerează poziția femeii în central lumii, arta de a putrezi. Fericiți aceia domnișan” are o gândire profundă, așa cum pământul este în central descompuși în muguri de simțuri !”(p.11) mereu vie și
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
definitiv din țară, și să-ți mai surâs niciuna dintre oferte așa că ceva de natură să devii cunoscut în iei și un doctorat la Viena? am preferat să mai rămân în Austria, chimie este astăzi foarte greu: CGM: Soarta are capriciile ei, urmând să încerc să-mi dau acolo dintre românii cu care am avut dea iar noi îi suntem jucăriile. Am doctoratul, care părea să-l fi făcut face i-aș pomeni doar pe C.D. cunoscut la București o farmacistă
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
Patapievici, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghițescu, Monica Pillat, Radu Paraschivescu, Tania Radu și Victor Ieronim Stoichiță. Fiecare cu experiența lui de locatar, cu ochiul lui, mai ager sau mai împăienjenit de melancolie, cu vârsta pe care o alege, cu memoria și capriciul lui. Așa încât case sunt de toate soiurile: mici, făcând față cu greu generațiilor suprapuse dinăuntru; viluțe elegante, de oraș, amenințate însă, într-o viață lungă, de vremurile mereu schimbătoare, cu seisme mari și megalomanice proiecte urbanistice și sociale; gospodării de
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
Dennett vede știința ca pe o cruciadă terestră ce înaintează din aproape în aproape, fără țintă finală, o cruciadă al cărei singur erou e omul de știință aflat la apogeul lucidității. A-i vorbi lui Dennett de zei ascunși, cărora capriciul le dictează să-și aleagă cîte un profet analfabet prin gura căruia să vorbească sibilinic omenirii, i se pare o ofensă adusă inteligenței proprii. Cît de teșit trebuie să fie flerul unui filosof ca să admită asemenea fabule desuete? Tocmai de
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
rațiunii instrumentale de a domina și obiectiviza natură externă și de a reprima sau normă natură internă, subiectivitatea individuală. (Afirmația, oricît ar părea de "enormă", o găsesc perfect întemeiata; comunismul este un produs al gîndirii vestice care doar dintr-un capriciu al istoriei s-a altoit pe fond "ortodox".) Astăzi, întreaga gîndire intelectuală occidentală este de acord că individualismul "tradițional" nu a rezolvat ceea ce, de la bun început, a fost "călcîiul lui Ahile": relația artificială, eminamente juridică, sau bazată pe raporturi de
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind atunci când vezi impostura, iresponsabilitatea și ciocoismul unor politicieni care nu se dau în lături să-și satisfacă, pe bani publici, cele mai aberante capricii, dar nu găsesc de cuviință să investească un ban în viitorul țării. Să nu vă imaginați că bursierii huzureau și că se scăldau în bani. Adevărul e că sumele alocate abia le ajungeau pentru un trai monahal. Nu sunt contabil
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
mă voi duce diseară la teatru, scriu acum aici în caietul ăsta - iar între timp viața lui Blecher continuă la Roman așa cum am văzut-o. Voi mai avea curajul să mă vait de ceva? Voi mai avea nerușinarea să am capricii, indispoziții, enervări?... El trăiește în intimitate cu moartea. Nu cu o moarte abstractă, nebuloasă, cu termen lung. E moartea lui, precisă, definită, cunoscută în detalii, ca un obiect. Ce îi dă curaj să trăiască? Ce îl susținea? Nu e nici măcar
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
școala primară deoarece „odorul mamei” a vrut să se ducă la școală mai devreme decât alții, să fie mai cu moț. Și ca să scape de gura mea au vorbit părinții cu învățătorii să mă lase o săptămână-două până îmi trece capriciul și bieții oameni au acceptat. Dar după două luni au cerut ei părinților mei să mă lase în continuare confundând săracii inteligența cu obrăznicia și tupeul. După câtva timp am început și eu ca flăcăul din poveste care s-a
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
în diversitatea ei, este de un comic imens și de un mister infinit. Adevărul acesta simplu nu poate să scape privirii unui ochi atent, care știe să vadă latura amuzantă a fiecărui lucru (oricât de grav) și să deslușească, dincolo de capriciile hazardului, o anumită logică "jucăușă". Cu atât mai tulburătoare devine întâlnirea neașteptată a tragicului într-un asemenea univers ludic (O crimă). Secvențe din copilărie (istorioare pescărești avându-i ca protagoniști pe autor și pe fratele său, Florin; uciderea involuntară a
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]