8,654 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȚĂRANUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la " ferești ", Pe masă mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1438450623.html [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Țăranu-i ostenit... În așternut, Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat dar liniștit... Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, ( Ca soarele spre-o altă zi de vară) Își trece carul dincolo de-amurg... Cu Dumnezeu, mereu! În gând și-n car... CINSTIT, SĂRAC, dar plin de biruință, EL duce mai departe-al vieții dar Și-a NEAMULUI... Nemuritoare ființă!!! Pictura "Nicolae Grigorescu Car cu boi" Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1438450623.html [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
În așternut, Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat dar liniștit... Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, ( Ca soarele spre-o altă zi de vară) Își trece carul dincolo de-amurg... Cu Dumnezeu, mereu! În gând și-n car... CINSTIT, SĂRAC, dar plin de biruință, EL duce mai departe-al vieții dar Și-a NEAMULUI... Nemuritoare ființă!!! Pictura "Nicolae Grigorescu Car cu boi" Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: ȚĂRANUL / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1438450623.html [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
-o altă zi de vară) Își trece carul dincolo de-amurg... Cu Dumnezeu, mereu! În gând și-n car... CINSTIT, SĂRAC, dar plin de biruință, EL duce mai departe-al vieții dar Și-a NEAMULUI... Nemuritoare ființă!!! Pictura "Nicolae Grigorescu Car cu boi" Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: ȚĂRANUL / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1674, Anul V, 01 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1438450623.html [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
de el și după câțiva ani petrecuți în Panonia, Dalmația și Iliria, de unde sosise în triumf, Octavian Augustus îl întrebase pe Tiberius ce gust avea triumful, gloria... Își aducea aminte bine acele momente de triumf și euforie, cînd coborâse din carul aurit tras de patru cai, chiar dacă sclavul care îi ținea coroana de lauri deasupra capului său îi repeta într-una după cum era regula: ,, Ia aminte să nu cazi! Ia aminte să nu cazi !...ˮ ,, Gloria este ceva care naște invidie
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1406708001.html [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
care naște invidie cât ești în viață, princeps Augustus, uneori chiar și după moarteˮ, fu răspunsul său iar divinul îl privise zâmbind și îi dădu dreptate. Tiberius nu spusese însă tot ceea ce simțise. Mulțimea care îl aclamase, florile aruncate în fața carului său, grandoarea Romei și a sărbătorii aproape că îl paralizaseră pe neînfricatul Tiberius care nu se temuse în marile sale bătălii dar care paradoxal nu se simțea în largul său în manifestările de admirație ale poporului Romei. Simți ceva fals
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1406708001.html [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
și din punct de vedere material. Noi n-am purtat niciodată vreun război de cucerire, nu am furat nimic de la alte popoare, nu ne-am îmbogățit pe seama altora. Noi însă am fost jupuiți și de piele: romanii au plecat cu carele pline de la noi, apoi ne-au cotropit migratorii, ceva mai târziu tătarii, am plătit tribut sute de ani la turci, ne-au jefuit fanarioții, austro-ungarii, naziștii, bolșevicii, comuniștii, iar de la Revoluția (confiscată) din 1989 încoace ne-au tâlhărit sistematic securiștii
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1479321490.html [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
pus miere în pahar Și-ai turnat din plin și har. Mi-ai dat aripi de lumină, Când eram căzută-n tină Cerul s-a deschis să ia Chiar sărmană vina mea... Mi-ai dat clipe de magie Și un car de bucurie, Îngerul de veghe a spus Că sunt daruri chiar de sus! Ai cules cu mine stele, Zile-nopți am ars prin ele Am făcut din noduri scară Și-am trecut prin foc și pară! ------------------------------ La răscruce vânturi bat Dar
DAR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1454177281.html [Corola-blog/BlogPost/369855_a_371184]
-
meizul cuvintelor coapte în călimări cu cerneala uscată de vânt cineva își moaie gândurile să și le scrie. Tu ai desenat pe fiecare frunză câte o inimă de fluture menită să zboare. cu toții rostogoliți de roți împiedecate puse la osiile carului mare ne pierdem în așteptare până se vor opri ploile pe geana dimineții de primăvară și apare curcubeul. Referință Bibliografică: Pe geana dimineții curcubeul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1233, Anul IV, 17 mai 2014. Drepturi
PE GEANA DIMINEŢII CURCUBEUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1400323362.html [Corola-blog/BlogPost/372855_a_374184]
-
evantai nașterea a tot ceea ce putea supraviețui pe acest pământ - armonia omenescului cu a divinului. Din ceruri de voiai să cobori, pe-acolo pe unde ținutul se unea cu orizontul, dădeai de un drum de țară bătut de roți de car și de picior de om, drum care ducea pe cursul unui râu, în inima orașului așezat în toată puterea cuvântului pe o ridicătură de pământ, ce părea făcută de mâna omului. Spre Dealul Mitropoliei, pe malul drept al acestui râu
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
pietre de-nțeles.Astăzi privesc iubirea!... X. LACRIMA CE ADOARME DE FRIG, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017. Ca o lacrimă râul de undeva pornește marea așteaptă și crește, norul măsoară cerul invers iar Carul Mare privește din mers. Zburase lacul și eu priveam de jos norul înnoptase și a fost sedus de ochiul albăstrit de culoare pe o întindere de soare. Pe suprafața apei, eu, cu lacrima ce adoarme de frig. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
a fost sedus de ochiul albăstrit de culoare pe o întindere de soare. Pe suprafața apei, eu, cu lacrima ce adoarme de frig. Citește mai mult Ca o lacrimă râul de undeva porneștemarea așteaptă și crește,norul măsoară cerul inversiar Carul Mare privește din mers.Zburase lacul și eu priveam de josnorul înnoptase și a fost sedusde ochiul albăstrit de culoarepe o întindere de soare.Pe suprafața apei, eu,cu lacrima ce adoarme de frig.... XI. ÎMPĂRĂȚIA CERULUI, de Petru Jipa
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cerbi, zburând pe lângă sicriul lui Ion. Acesta se trezește, adresându-se lui Iarel: „Ia biciul Iarel și mână boii să zburăm, / iar voi fraților așteptați-mă acasă că mă întorc să prăznuim”. Scena se transformă într-o alergare cosmică. Acest Car Mare pământesc devine Carul Mic de pe cer, introducându-ne în nunta cosmică a Mioriței, varianta insolită, tragi-bufă a lui Ion Iancu Vale: „Iarel smulse biciul din mâna buharului și chiuind făcu boii să se urnească/ animalele își îndoiră picioarele,/ își
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
lui Ion. Acesta se trezește, adresându-se lui Iarel: „Ia biciul Iarel și mână boii să zburăm, / iar voi fraților așteptați-mă acasă că mă întorc să prăznuim”. Scena se transformă într-o alergare cosmică. Acest Car Mare pământesc devine Carul Mic de pe cer, introducându-ne în nunta cosmică a Mioriței, varianta insolită, tragi-bufă a lui Ion Iancu Vale: „Iarel smulse biciul din mâna buharului și chiuind făcu boii să se urnească/ animalele își îndoiră picioarele,/ își ridicară capetele puternice și
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
cosmică a Mioriței, varianta insolită, tragi-bufă a lui Ion Iancu Vale: „Iarel smulse biciul din mâna buharului și chiuind făcu boii să se urnească/ animalele își îndoiră picioarele,/ își ridicară capetele puternice și se înălțară spre cer,/ trăgând după ele carul în care Ion și Iarel păreau niște zei/ nu se mai auzea nici dangătele clopotelor,/ nici cântecul popilor, nici suspinele oamenilor./ se așternu o tăcere cu adevărat mormântală/ toată suflarea amuțise încremenită privind carul/ ce se făcea din ce în ce mai mic, din ce în ce mai
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
înălțară spre cer,/ trăgând după ele carul în care Ion și Iarel păreau niște zei/ nu se mai auzea nici dangătele clopotelor,/ nici cântecul popilor, nici suspinele oamenilor./ se așternu o tăcere cu adevărat mormântală/ toată suflarea amuțise încremenită privind carul/ ce se făcea din ce în ce mai mic, din ce în ce mai mic ... /” Cei din cortegiu se adună acasă, unde îi așteptau mesele praznicului. Transmutația se produce: ceremonialul înmormântării se transformă în nuntă pământească aprinsă de cea cosmică. Ion și Iarel se întorc și petrecerea începe
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MĂȘTILE Autor: Tanea Roman Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eu ies in stradă și-acolo văd O gloată ce-mi întinde, În negre mîni, un car de măști Să schimbe sunt menite. Sunt măști mai albe, măști mai vii, Pentru aur si slavă, Sunt măști mai triste argintii Să te prefacă-n sclavă. Eu ies in stradă, dar nu văd Un om ca să n-o poarte
MĂŞTILE de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/tanea_roman_1467136008.html [Corola-blog/BlogPost/369135_a_370464]
-
în metaforă Zimțurile apusului pornise întregul angrenaj Se asfalta cerul c-un roșu ce aprindea adevărul Peste tot femeile îl foloseau la menaj Iar această metaforă a înserări colora mărul. Se învârtea roata și noaptea scârțâia pe la colțuri La proțapul Carului Mare trăgea un Capricorn Iar Gemenii băteau de zor în tavan bolțuri Să nu cadă peste noi cerul cu tot cu horn. Doar metafora ne adăpostea târziu de rele Era un poem somnul nostru la cap de vie Nu fura nimeni struguri
REFUGIU ÎN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Refugiu_in_metafora.html [Corola-blog/BlogPost/375270_a_376599]
-
a și făcut! Și-a pus în car cei cinci copii - Hobzoaica avea pe atunci aproape opt ani, ar fi trebuit să meargă la școală -, câțiva saci cu fân, haine și ceva de-ale gurii. De leuca din spate-dreapta a carului a legat o vacă fătată de curând, ca să aibă lapte pentru copii. Bărbatu-său, Mitu Teșcuț, plecase la război, nu mai știa nimic de el din vară când fusese concentrat. S-a suit apoi și ea în car și a
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
spate-dreapta a carului a legat o vacă fătată de curând, ca să aibă lapte pentru copii. Bărbatu-său, Mitu Teșcuț, plecase la război, nu mai știa nimic de el din vară când fusese concentrat. S-a suit apoi și ea în car și a început să mâne boii pe Calea Mare spre Sălătruc, uitându-se din când în când înapoi la copii. Din urmă se auzea vuietul obuzelor nemțești care se spărgeau cu un bubuit asurzitor pe culmile din jur. Femeia biciuia
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
animalu’ trebe îngrijât dacă vrei să te slujască...”. După ce a intrat în Perișani, exploziile obuzelor au încetat. A încetat și ea să mai biciuie boii, care acum mergeau la pas cu limbile scoase de-un cot. La Pripoare, a tras carul pe prundul Văii Băiașului, a dejugat boii, i-a legat de jug cu funii și apoi le-a pus sub boturi o mână de fân. Plăvanii nici nu s-au uitat la fân: se smuceau de funii, trăgnd la apă
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
le-a pus sub boturi o mână de fân. Plăvanii nici nu s-au uitat la fân: se smuceau de funii, trăgnd la apă, săracii. Femeia nu i-a adăpat, erau prea înfierbântați și puteau muri una-două. A luat din car o „țoală” și a-nceput să le frece gâturile, spinările și burțile. După ce a terminat de șters boii, aceștia s-au mai smucit un timp și apoi, văzând că stăpâna lor nu are de gând să-i dea la apă
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
vițelul. Femeia a încercat să-i explice ofițerului, prin semne - bineînțeles, că fără vacă nu ar mai avea lapte pentru copii și, orice ar fi, ea nu-l lasă să i-o ia. Între timp, toți cei cinci copii din car, au început pe rând, să plângă. La un moment dat, în timpul altercației, Teșcuțoaia s-a înfuriat atât de tare, încât i-a tras o palmă zvravănă peste obraz ofițerului neamț. Acesta, uluit de curajul nebunesc al femeii, s-a uitat
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
care asistaseră la scenă. Apoi, ofițerul neamț a îmbrățișat-o cu afecțiune, sărutând-o pe amândoi obrajii și spunându-i cu admirație, firește, în germană: - Bravo, bravo, femeie! După aceea, a lăsat-o să plece; ba mai mult, copiilor din car le-a dat pesmet și „zacăr de crumpene”, adică glucoză, spre marea lor uimire și neînțelegând prea bine ce se întâmplase, cum de luaseră lucrurile o întorsătură atât de neașteptată. Teșcuțoaia a ajuns cu bine la Sălătruc, unde a tras
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
șî Marin, mari șăfi legionari; ăștia muriseră măi înăinte în Spania, Moța - chiar în brațele lui. Am măi rămas eu, mă-ta Măria Chibritoaia du pă Calea Lungă și tac-to Ion Teșcuț, Pâclă. Stanca nu erea cu noi atuncea în car, a făcut-o mama după război... Mă dusesem pe la ea, în Cîmpuri, într-o sâmbătă, să-i dau și ei vestea cea mare, aceea că mă face pionier, abia începusem clasa a II-a. Mi-am amintit toate astea în
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]