451 matches
-
fost frică. Pe aici a intrat, spuse Wilson. Apoi se-ntoarse către băiat și-i spuse În swahili: — Ia-te după urmele de sânge. Opriră mașina paralel cu tufele. Coborâră toți trei. Uitându-se Înapoi, Macomber Își zări soția, cu carabina lângă ea, privindu-l. Îi făcu cu mâna, dar ea nu-i răspunse. Tufele erau foarte dese și pământul era uscat. Băiatul transpira din greu, Wilson Îți trăsese pălăria pe ochi și Macomber se uita drept În ceafa lui roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și văzu cum din umflătura oaselor sar țăndări ca din țiglă și capul bivolului zvâcni, apoi mai trase din nou Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și dintre oase săriră iar țăndări, și apoi nu-l mai văzu pe Wilson - ochind atent, trase din nou, cu masa enormă a bivolului aproape prăbușită peste el și carabina aproape la același nivel cu capul ce se-ndrepta spre el cu nasul În vânt și văzu ochii mici și răi și cum bivolul Își lasă capul În jos și deodată simți un trăsnet alb, fierbinte, orbitor, care-i explodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care bivolul căzuse Într-o parte, și soția sa Îngenunche lângă el. Wilson era lângă ea. — Eu nu l-aș Întoarce dacă aș fi În locul tău, spuse Wilson. Femeia plângea isteric. — Mai bine te-ai Întoarce În mașină. Unde-i carabina? Femeia dădu din cap cu fața crispată. Unul dintre băieți ridică arma. — Las-o acolo unde e, spuse Wilson. Du-te și cheamă-l pe Abdulla ca să fie martor al accidentului. Se lăsă-n genunchi, scoase o batistă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Uite că descoperise și asta, dar nici despre asta nu va mai putea scrie acum. Nu, n-o să mai scrie asta, deși ar fi meritat. Atunci o zări cum traversa câmpia, Îndreptându-se spre tabără. Purta jodphurs și-și ținea carabina pe umăr. Băieții o urmau, cu o gazelă agățată de-o prăjină. Era frumoasă Încă, se gândi el, și avea un corp atrăgător. Era foarte bună la pat și Îi și plăcea să facă asta, nu era drăguță, dar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din Forks care-l bătuse o dată, când lucra pentru el, și care acum se oprise ca să-i ceară ceva nutreț pentru vite. Băiatul n-a vrut să-i dea și moșul Îl amenințase că-l bate din nou. Băiatul luase carabina din bucătărie și când moșul Încercase să intre cu forța-n hambar Îl Împușcase, și când s-au Întors l-au găsit În țarc, mort de-o săptămână, Înghețat și câinii mâncaseră din el. Ați Învelit Într-o pătură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
camera din față The Toledo Blade și ziarul din Grand Rapids sau mergea cu D.J. Smith să prindă pești la felinar. Când venea toamna, el, Smith și Charley Wyman puneau un cort Într-o căruță, Își luau niște topoare și carabinele, doi câini, și plecau spre câmpiile cu pini de după Vanderbilt ca să vâneze căprioare. Cu patru zile Înainte de plecare, Liz și doamna Smith se apucau să le gătească. Liz ar fi vrut să-i pregătescă ceva special lui Jim, dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aller tout seul, spuse André cu vocea ascuțită. Je veux să-mpușc șobolanii de l’eau. — Ce-s ăia, șobolani de l’eau? Întrebai. — Nu-i știi? Tre’ să-i știi. Li se mai zice șobolani de mosc. André luase carabina de douăj’doi din bufet și o ținea În mâini. — Ils sont des sauvages, Îmi explică Fontan. Ils veulent să se-mpuște les uns les autres. — Je veux aller tout seul! scârțâi André. Privea disperat de-a lungul țevii. — Je
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura lumină a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să-l lovească cu buchetul de flori care i se oferise câteva minute mai înainte. Principele moștenitor are timp să-și scoată revolverul, dar, în clipa următoare, un necunoscut cu barbă își face loc din mulțime și, îngenunchind, ochește cu carabina. Principele Luiz Filip cade, grav rănit. Se mai aud câteva împușcături, care rănesc pe al doilea Principe, Don Manuel. Landoul pornește în goana cailor către Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos. Regele murise
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la Arsenal. Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și fanatici discipoli ai lui Antonio José de Almeida. Dar nu rămâne îndoială că n-au lucrat singuri. În timp ce ei trăgeau, s-au mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru că nimeni nu știe, în epoca în care trăim, ce se poate întîmpla... Doar eu și o altă persoana știm în ce casă s-a ținut reuniunea, cine a prezidat și cine i-a preschimbat lui Buiça revolverul cu o carabina...". Unii afirmă că cei doi atentatori veniseră să-l asasineze pe Joîo Franco, dar, văzând că dictatorul nu se arată, au tras în Don Carlos. Fapt este că atentatul a fost organizat de carbonari. Cineva găsise, chiar în preziua regicidului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Și acum erau greu de convins mulțimile revoluționare, care străbăteau Capitala cântând Portuguesa, că mănăstirile nu sunt prevăzute cu subterane, că seminariile iezuiților nu au fost transformate în arsenale ale monarhiei, că preoții nu sunt înarmați și nu trag cu carabina asupra republicanilor. Oamenii cereau să se convingă ei înșiși de tot ce li se spusese, - mai ales în ultimii treizeci de ani, - asupra perfidiei, imoralității și primejdiei Bisericii catolice. Casa lazariștilor e atacată, dar, în loc de arsenal, republicanii găsesc acolo câteva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
1901); Borges Grainha, História da maçoneria em Portugal (L. 1913); Archer de Lima, Magalhaes Lima e a sua obra (L. .1911); Da Gunha Dias, A maçoneria em Portugal (L. f. d., 1931). Despre regicid, în afară de memoriile citate: Abilio Magro, A carabina do Buiça e o armeiro Heitor Ferreirm (L. 1910); Sousa Costa, Páginas de sangue (L. 1933); Între regicid și proclamarea republicii: Herman Neves, Como triunfou a Republica (L. 1910); Rocha Martias, Don Manuel II. História do seu reinado e da
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura lumină a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
printr-un milion de nume tipărite strâns - un joc de societate. Dar Sammler fu tras prin salonul de societate și Înapoi În pădurea Zamoșt. Acolo de foarte aproape Împușcase un om pe care-l dezarmase. Îl făcuse să-și azvârle carabina. La o parte. La vreo doi metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
umblând cu aceeași luare-aminte, Culi Ursake a văzut jderul, fulgerând pe zăpadă. Și-a însemnat locul, fără să se oprească. Acum stătea neclintit lângă un trunchi, cu capul puțin aplecat și cu urechea întoarsă. Scurta îi era desfăcută la piept, carabina atârnată de umărul stâng, cu țeava înainte și stratul sub cot. Se afla singur în pădurea rară și bătrână; o tăcere nemărginită apăsa brădeturile negre și albul orbitor. Liniștea pădurii îi țiui deodată în urechi. Cercetarea pe care avea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țiui deodată în urechi. Cercetarea pe care avea a o face la locul anumit al pătulului era - după părerea lui Culi - mai mult polițienească decât vânătorească. De fapt, orișicare cercetare a lui într-acel domeniu organizat era mai mult „poliție“; carabina pe care o purta în spate era a unui paznic și pacificator, nu a unui vânător; acea carabină avea a fi întrebuințată asupra răutății și neorânduielii, apărare de fiară ori braconier. Ori lup, ori pușcă străină se așeza, față de Nicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părerea lui Culi - mai mult polițienească decât vânătorească. De fapt, orișicare cercetare a lui într-acel domeniu organizat era mai mult „poliție“; carabina pe care o purta în spate era a unui paznic și pacificator, nu a unui vânător; acea carabină avea a fi întrebuințată asupra răutății și neorânduielii, apărare de fiară ori braconier. Ori lup, ori pușcă străină se așeza, față de Nicula Ursake, în aceeași categorie a infracțiunilor. Culi însă avea o ideea a lui, cum că chestiile lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fără griji și fără năcazuri. Poate face o glumă, neștiind că inima lui Culi, săraca lui inimă, e neagră ca tina. Cât i-au fulgerat prin minte aceste judecăți, paznicul s-a mișcat înainte cu un pas ușor și nesimțit. Carabina și-a lăsat-o la locul ei, pe umărul stâng; n-avea ce face cu carabina. Însă, cu mâna dreaptă, și-a tras din cap pălărioara verde, împodobită cu pămătuf de păr - după moda paznicilor ardeleni - și s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
inimă, e neagră ca tina. Cât i-au fulgerat prin minte aceste judecăți, paznicul s-a mișcat înainte cu un pas ușor și nesimțit. Carabina și-a lăsat-o la locul ei, pe umărul stâng; n-avea ce face cu carabina. Însă, cu mâna dreaptă, și-a tras din cap pălărioara verde, împodobită cu pămătuf de păr - după moda paznicilor ardeleni - și s-a gândit să se arate deodată în vederea observatorului și să-l salute pe Traian întocmai ca un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să cârâie pe o cloambă de brad. —Și ție îți vine a râde? o apostrofă Culi. Fără să cugete mult, înfierbântat dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât prin lumina poienii, ocoli observatorul și căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai vechi, călcate de bocanci. Coborî în râpă, sub smeuriș; se luă după urmele proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Subt umezeala care-l căptușește, se simte asudat; îi ies broboane fierbinți pe frunte. Pustia s-a îngustat, sălbătăcia codrului s-a strâns grămadă, potecile s-au oprit, sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi trecut în această rătăcire. Caută chibriturile, aprinde un lemnuș, își scotocește tocmai de dedesubt ceasornicul mare și greu de nichel, și-l cetește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a zbătut și-l împunge: e nodul lui de ghimpi. Aude înaintea lui - parc-ar veni de la deal - un sunet ușor în zăpada moale. Pâș-pâș. Poate să fie vulpe. Poate să fie lup? Se răsucește în sus, apucă de țeavă carabina. Izbucnește într-un chiot sălbatic: ghimpii i s-au mutat în beregată. Pâș-pâș-pâș - alături, la piciorul lui. Piei, drace! doar n-o fi ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar în casă și opri limba ceasornicului. A oprit limba ceasului, zise tainic Bezarbarză cătră nana Floarea. Ea ridică din umeri cu obidă. Faptele lui Culi erau cu totul neînțelese, ca și această plecare pripită, dis-de-dimineață. Sluga făcu: Hm! Vârî carabina și înfipse biciul la bourii săniei, dădu fuga să-și ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între el și stăpân rămânea pace; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]