194 matches
-
necesar, spuse Brunetti cu un zâmbet mic. Dar mi-ar plăcea să văd unde locuia. — Nu e-o procedură obișnuită să-l vedeți. Nu mi-am dat seama că pe-aici există o procedură obișnuită, zise Brunetti. Știa că fie carabinierii, fie poliție din Vicenza i-ar putea cu ușurință autoriza inspecția apartamentului, dar el voia, cel puțin În acel punct al investigației, să rămână În termeni cât mai buni posibil cu toate autoritățile implicate. Presupun că s-ar putea aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
multe când ajunse la Vicenza ca atunci când plecase din Veneția. Același șofer Îl aștepta În fața gării, dar de data asta coborî ca să-i deschidă portiera. La poartă, opri fără să i se pună s-o facă și așteptă cât timp carabinierii Îi scriseră lui Brunetti un permis de trecere. — Unde ați vrea să mergeți, domnule? — Unde e Biroul de Sănătate Publică? Întrebă el. — În spital. — Atunci, să mergem acolo. Șoferul Îl duse În susul lungii străzi principale a bazei și Brunetti se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fusese găsit de un prieten, care mersese să vadă de ce nu venise doctorul la serviciu În dimineața aceea. Lângă cadavrul doctorului se găsise o seringă folosită și existaseră urme ale altor utilizări de droguri, dar și dovezi că doctorul băuse. Carabinierii și poliția militară americană conduceau investigația. Citi articolul din nou, apoi Îl mai citi o dată. Căută În ziarul pe care-l avea el, dar Il Manifesto nu amintise de Întâmplare. — E posibil asta, Guido? Scutură din cap. Nu, o supradoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și doctorul Peters. Nu știu, spuse el, răspunzând În cele din urmă Întrebării Paolei. Patta m-a avertizat, mi-a spus să nu mă Întorc la Vicenza. — Dar cu siguranță asta schimbă lucrurile. — Nu și pentru Patta. E-o supradoză. Carabinierii și poliția militară americană se vor ocupa de caz. Vor face o autopsie, apoi vor trimite cadavrul Înapoi În America. Exact cum au făcut cu celălalt, zise Paola, dând glas gândurilor lui Brunetti. De ce să fie uciși amândoi? Brunetti scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
le adresez vreo Întrebare. — Bun, zise Brunetti. Cred că ar fi mai bine dacă asta ar rămâne În ograda noastră. — Asta În opoziție cu ograda americanilor? — Pentru moment, da. — Bine. Vă voi suna după ce verific certificatele. — Mulțumesc, maggiore. — Giancarlo, zise carabinierul. Cred că ne putem adresa unul altuia pe numele mici dacă avem de gând să facem un lucru ca ăsta. — De-acord, zise Brunetti, bucuros să-și găsească un aliat. Guido. Când Închise, Brunetti descoperi că-și dorea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
parca În apropierea casei lui, să nu se Întrebe tot cartierul ce căutăm acolo. Brunetti, pentru care mașinile erau lucruri străine, bizare, nu stătuse să se gândească la asta, la felul În care o mașină aparținând În mod clar fie carabinierilor, fie poliției era sortită să provoace rumoare În orice cartier mic. — Mulțumesc, Giancarlo. Apreciez asta. — Chiar sper că e așa. Șapte treizeci Într-o dimineață de sâmbătă, zise Ambrogiani cu neîncredere și puse receptorul În furcă Înainte ca Brunetti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la fel de fără urmă, fără ca cineva să știe sau să Întrebe cum. Sau unde. — Da. Dar nu-mi amintesc ce transporta, zise Brunetti. — N-am avut niciodată un caz ca ăsta aici, spuse Ambrogiani, neconsiderând necesar să explice că „noi“ erau Carabinierii, iar „cazul“, deversările ilegale. Nici nu știu dacă e de datoria noastră să fim atenți la asta sau să reacționăm În vreun fel. Nici unul nu voia să fie primul care să spulbere tăcerea pe care-o aduse gândul acesta. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
surprins, remarcă Brunetti. Înainte să răspundă, soldatul făcu câțiva pași și se sprijini de mașină, lăsându-și greutatea asupra ei. Brunetti profită de această ocazie pentru a se Întoarce spre Ambrogiani și a-l Întreba În italiană: — Înțelegi ce discutăm? Carabinierul clătină afirmativ din cap. Americanul Își Încrucișă picioarele la nivelul gleznelor și scoase un pachet de țigări din buzunarul cămășii. Îl Întinse italienilor, Însă amândoi refuzară cu o scuturare din cap. Își aprinse o țigară de la brichetă, având grijă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
i se luminară de-o reală mândrie. — Nu s-a plâns niciodată, nici măcar o dată, băiatul ăsta. Are vână de bărbat adevărat. Mai mândru de cât sunt nu pot fi. — Dar nu v-au spus la ce a făcut alergie? repetă carabinierul. — Nu. Și-apoi nerozii naibii i-au pierdut fișa medicală, cel puțin documentele medicale din Germania. Auzind asta, Brunetti și Ambrogiani schimbară o privire, iar Brunetti Întrebă: — Știți cumva dacă Foster a găsit locul acela? — N-aș putea spune. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
special de dezgust pe care italienii Îl rezervă doar pentru dățile când se discută despre guvernul lor. — Cine-i mai poarte deosebi, mafia și guvernul? Această viziune era mai aspră decât a lui Brunetti, dar poate că rețeaua națională a carabinierilor avea acces la mai multe informații decât el. — Dar tu? Întrebă Ambrogiani. — Pot da niște telefoane când mă Întorc acasă. Să cer niște favoruri. Nu-i spuse lui Ambrogiani de apelul despre care el credea că va avea cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mănânce. Curând după ce observă aceasta, auzi șuierul ascuțit din frânele unui camion și ridică privirea pentru a vedea un camion mare cu o dungă roșie pe-o parte cum trece pe lângă ei, coborând dealul. Îl Înghionti pe Ambrogiani În braț. Carabinierul se trezi pe dată, rotind cheia cu mâna. Intră pe șosea și urmări camionul. Cam la doi kilometri de locul unde se aflaseră parcați, camionul semnaliză și apoi coti la dreapta, dispărând În josul unui drum Îngust de pământ. Ei merseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de copaci. În față, drumeagul făcea un alt cot strâns la stânga și urca o pantă abruptă, unde părea să se sfârșească. Fără nici o veste, Ambrogiani păși În spatele unui copac și-l trase pe Brunetti după el. Dintr-o singură mișcare, carabinierul duse mâna Înăuntrul jachetei și scoase pistolul cu o mână și, cu cealaltă, Îi dădu lui Brunetti un brânci puternic În mijlocul spatelui care-l făcu să se rotească În lături, complet dezechilibrat. Brunetti bătu aerul cu brațele, incapabil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atenție către marginea gropii de gunoi, având acum și mai multă grijă unde punea piciorul. La câțiva metri de margine, Își scăpă batista pe jos și o lăsă acolo. Când ieși dintre butoaie, Ambrogiani veni la el. — Ei bine? Întrebă carabinierul. — Etichetele sunt În engleză și germană. Unele provin de la una dintre bazele forțelor lor aviatice din Germania. Habar n-am de unde provin celelalte. Începură să se Îndepărteze de groapă. — Ce-i un ofițer NBC? Întrebă Brunetti, sperând că Ambrogiani avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și cutiile provin de la baza americanilor din Ramstein, În Germania; etichetele sunt În engleză și germană. — Au găsit acei doi americani locul acesta? — Așa cred. Și-au murit după ce l-au găsit? — Da. — Mai știe cineva despre asta? — Un ofițer carabinier care lucrează la baza americană. Nu era nevoie să aducă În discuție numele lui Ambrogiani și nici nu considera potrivit să-i spună contelui că singura persoană care mai știe ceva despre asta era singurul lui copil. Poți avea Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bazei americani. Dacă reușise Ambrogiani să afle ceva despre Gamberetto, Brunetti voia să știe despre ce era vorba și descoperi că nu era În stare să aștepte telefonul celuilalt. Centralistul Îi dădu atât numărul centralei, cât și al biroului de carabinieri. Brunetti trebui să meargă pe jos la Riva degli Schiavoni până să găsească un telefon public care să accepte o cartelă telefonică magnetică. Formă numărul de la secției de carabinieri și ceru cu maggiore Ambrogiani. Miorul nu se afla la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Centralistul Îi dădu atât numărul centralei, cât și al biroului de carabinieri. Brunetti trebui să meargă pe jos la Riva degli Schiavoni până să găsească un telefon public care să accepte o cartelă telefonică magnetică. Formă numărul de la secției de carabinieri și ceru cu maggiore Ambrogiani. Miorul nu se afla la birou În clipa aceea. Cine-l căuta, vă rog? — Signor Rossi, de la compania de asigurări Generali. Am să sun din nou după-amiază. Absența lui Ambrogiani nu putea să Înseme nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ale mele. — Nu e pentru mine. — Guido, favorurile sunt Întotdeauna pentru noi Înșine. Mai ales când cerem ceva pentru altcineva. Brunetti nu spuse nimic atât de mult timp Încât contele Întrebă În cele din urmă: — Ce este? — E-un ofițer carabinier, Ambrogiani. Tocmai a primit o Însărcinare la Sicilia. Poți avea grijă să nu pățească nimic cât timp e acolo? — Ambrogiani? Întrebă contele, interesat parcă să nu știe altceva decât numele lui. — Da. Să văd ce pot face, Guido. — Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Eu, le-a spus Nepotul cel Mare, al primului buhușan expulzat, nu vă pot ajuta În nici un fel. Cu expulzarea nu am, nu avem cum să ne luptăm. E acasă la ei; e În țara lor. Sunt legile lor. În fața carabinierilor, a justiției și a organelor statale, ale lor, nu ai cum să te pui. Atunci? Atunci? Așa cum se ordonă. Expulzarea, și, la drum! La drum, la drum, dar, cu câte ce mai avem, ce facem? Cu câte ce mai aveți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
România interzicându-mi să mă întorc. Eu o imploram să îmi facă contract pentru că atunci aș fi fost în legalitate,așa cum îmi promisese, dar ea mă amenința că dacă insist în continuare cu acest contract m-ar fi reclamat la carabinieri. Practic, din acel moment am început să lucrez neîntrerupt. Foarte rar aveam posibilitatea să ies. Era ca și cum aș fi fost zidită în casă. Munceam 16 ore zilnic, aveam grijă de cei trei copii ai doamnei și făceam curățenie într-o
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
a concediat. Când am încercat să-i spun, să protestez, mi-a dat o palmă. Mi-a dat acea palmă spunându-mi că nu am respectat-o. În acel moment am dat-o în judecată și am reclamat-o la carabinieri. Acum se ocupă de această problemă un prieten român care lucrează la sindicat. De multe ori nici măcar nu știm ce drepturi avem. Eu am fost norocoasă ca să îl întâlnesc pe acest băiat, care m-a sfătuit cum să acționez. Dar
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
nimeni, un necunoscut, un clandestin. Apoi mi-au publicat o altă poezie, la o altă editură. La acel concurs ajunsesem să fiu între primii zece. Am fost chemat pe un podium unde am fost premiat. Din fericire nu era nici un carabinier în sală, altfel m-ar fi arestat și trimis acasă... apoi am avut noroc, am găsit de lucru, un patron mi-a făcut un contract de muncă și am primit documente. Am reușit să devin un cetățean cu acte în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
într-un apartament în care locuiau trei cetățeni români, doi bărbați și o femeie. Aceasta este amenințată cu un cuțit la gât, îl bat crunt pe unul dintre români și devastează casa. Victimele, poate de frică, nu depun nicio reclamație. Carabinierii sunt totuși avizați de denunțurile făcute de către vecini. Episodul s-a aflat ulterior are ca mobil aversiunea față de români, care sunt acuzați că fură locurile de muncă populației locale. Cineva și-a amintit un alt caz unde, în zilele anterioare
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
sau despre scenariul unei adevărate execuții, nici despre prezența în timpul delictului al unui copil de patru ani care a asistat la executarea propriilor părinți. Nu s-a luat în considerare existența unui denunț din partea tinerei, prezentat cu mult timp înainte carabinierilor în care îl reclama pe patron pentru agresiuni pe fond sexual și amenințări cu moartea. Dar dacă exista un dosar o reclamație din partea victimei se mai poate vorbi de șantaj și stoarcere de bani?". Atitudini obișnuite, ne-ar veni să
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Care Om Negru?“, s-a interesat Maria. „Doctorul ascuns al echipei Austriei de la Jocurile Olimpice. Omul invizibil, medicul numărul doi, specialistul în transfuzii imposibil de probat. Intra noaptea pe geam și pleca după două ore, ca Moș Nicolae. Îl căutau toți carabinierii italieni. Se zice c-aducea pachețele cu sânge oxigenat, tras pe munte, la mare altitudine. Drogul natural, nedepistabil. Preleva sângele îmbogățit la 2500 de metri, îl transporta cu mașina peste munți și-l plasa sportivilor din lotul austriac, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pasului făcut e recunoscută de parcă ai fi comis cine știe ce mișcare strategică și e respectată fără să fie taxată de claxoane și înjurături. Și nu cred că am auzit vreun claxon în toată insula, doar zgomotele mașinilor de pompieri, salvare și carabinieri. De grija traversatului văd cu întârziere, ceea ce știam oarecum de prin cărți și reviste, deci nu ar fi trebuit să mă impresioneze așa tare, construcția arhiepiscopului de Palermo, Gualtiero Offamiglio, ridicată peste unde va fi fost mai întâi fortăreață feniciană
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]