518 matches
-
medico-psihiatrică a celei mai mari părți a tipurilor sale e evidentă. Odată cu orientarea neokraepeliană a psihiatriei din ultimele decenii - care a dus la o intensă psihiatrizare a existenței umane -, tulburările de personalitate au fost tot timpul descrise prin variante tipologice caracteriale care fac trimitere explicită la boli psihice. Au fost introduse denumiri ca TP schizoidă, paranoidă, obsesiv-compulsivă etc. Numărul claselor tipologice de tulburări de personalitate din DSM-IV nu derivă din principii teoretice și nu au la bază cumularea unor cazuri tipice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în perspectiva FFM - dintre personalitățile normale și cele patologice. Interesant e că, în acest studiu diferențele dintre diversele categorii nu sunt foarte pronunțate. Sistemul lui CLONINGER Autorul propune un sistem cu șapte factori, dintre care patru sunt temperamentali și trei caracteriali. Se impun patru dimensiuni care sunt denumite: evitarea suferinței, corelată cu neurotransmisia serotoninergică; căutarea noului, corelată cu neurotransmisia dopaminei; dependența de recompensă, corelată cu neurotransmisia noradrenergică; persistența, corelată cu neurotransmia mediată de glutamat. Caracterul e considerat ca formându-se prin
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihismului nu sunt comentate, așa cum au indicat cei care arătau că doar doi din cei cinci mari factori sunt bine reprezentați. Lipsește, de exemplu, ceea ce se leagă cu inițiativa în acțiune și autodirecționarea spre atingerea unui scop, adică primul factor caracterial a lui Cloninger. Faptul este explicabil deoarece acesta nu este expresia directă a unor relaționări interpersonale. Odată cu el, lipsește însă și tot ceea ce ține de organizare și ordonare în existența unui om. S-ar putea imagina - și parțial s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
că atrage atenția asupra varietății cazuistice, a subtipurilor, a studiilor de caz pentru a nu ne lăsa copleșiți de criteriologia nomotetică a categoriilor și pentru a depăși simpla combinatorică a trăsăturilor. Diversele sisteme dimensionale propun un comentariu analitic al structurii caracteriale a tulburărilor de personalitate mult mai detaliat decât sistemele categoriale prototipice. Totuși, este în continuare loc pentru perspective analitice mai nuanțate care să îndepărteze ambiguitatea, aspectul vag și neprecis al multor evaluări. Vom comenta câteva aspecte. Când se vorbește de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Temperament and Character Inventory (TCI; Clonninger et al., 1994Ă are 240 de itemi și măsoară personalitatea din perspectiva modelului personalității a lui Cloninger, care distinge patru factori temperamentali (căutarea noului, evitarea traumei, dependența de recompensă și persistențaă și trei factori caracteriali (auto-direcționarea, cooperativitatea și auto-transcendențaă. • Wisconsin Personality Inventory (WISPI; Klein et al., 1993Ă, e un chestionar cu 214 de itemi care dă un rezultat atât dimensional, cât și categorial, după DSM-III-R, al tulburărilor de personalitate. Fiecare item este evaluat pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
spaimă sau dificultățile de adaptare la schimbările de viață. Suspiciunea, expansivitatea și convingerile, experiențele religioase și riposta la injurii au și ele limite greu de stabilit între normalitate și entități psihiatrice, care s-ar cere supuse tratamentului. Unele trăsături tipologice caracteriale sunt promovate și premiate în cadrul stilului de viață contemporan și altele amendate. Sunt promovate sociabilitatea și pragmatismul, inițiativa și adaptarea rapidă la schimbări Nu sunt tolerate retragerea, inhibiția, emotivitatea, depresia sau prea marele atașament față de tradiție. Nu e încurajată toleranța
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu metamorfozele în convingerile religioase, în structura familiei și educației. Reclama firmelor de medicamente pentru soluții rapide și eficiente față de discomfortul și problemele psihice ale oamenilor au pe lângă aspectul lor pozitiv și consecința creșterii medicalizării problemelor sufletești ale omului. Particularitățile caracteriale ale persoanei au intrat și ele în acest mecanism. Caracterizarea și etichetarea tipologică a persoanelor e o constantă umană. Diagnosticul în direcția tulburărilor de personalitate s-a dezvoltat însă impetuos după diferențierea axelor din DSM-III (1980Ă, sistem ce se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Relația între Axa I, Axa II și alte axe ale DSM-IV în perspectiva evolutivă Înainte de a comenta posibilele tulburări de pe Axa I asupra Axei II se cere luate în considerare influențele ce le pot avea suferințele organice cerebrale asupra manifestărilor caracteriale. Este cunoscut de mult timp că traumatismele craniene sau alte leziuni cerebrale - infecțioase, toxice, hipoxice, post-intervenții chirurgicale - pot conduce la o modificare ale personalității care, până la acea dată, putea fi considerată în limitele normalității, modificare distinctă de deficiențele cognitive. La
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ales în perioada în care nu existau tratamente destul de eficace. A fost comentată o caracteriopatie epileptică manifestată prin lentoare, adezivitate la concret, derulare a cursului gândirii din aproape în aproape. Pornind de la aceste cazuri s-a discutat despre un tip caracterial „epileptoid” sau „ixoid”. O problemă clasică a fost și rămâne interpretarea acestui determinism organic la cazurile în care suferința cerebrală are loc în perioada infanto-juvenilă a personogenezei. Problema e și mai complicată în cazul consumului cronic de alcool și substanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
are loc în perioada infanto-juvenilă a personogenezei. Problema e și mai complicată în cazul consumului cronic de alcool și substanțe psihoactive, care începe la vârste tinere și persistă. Acesta poate fi condiționat parțial de caracteristici temperamentale și chiar de distorsiuni caracteriale, cum ar fi tendința spre căutarea excitației și deficiențele de control a impulsurilor ce creează tensiuni psihice, caracteristice TP antisociale, care e considerată ca având cea mai ridicată comorbiditate de acest gen. Problema se pune și în ce măsură consumul de alcool
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
adultului tânăr și cea ulterioară. Echipa condusă de LEVINSON a studiat ciclurile vieții la vârsta adultă. Se consideră că la vârsta adultului tânăr se ajunge la o configurație psihică ce rămâne relativ constantă de-a lungul vieții în perspectiva stilului caracterial, a operaționalității inteligenței și a capacității de înțelegere ce stă la baza discernământului. Totuși, la întrebarea: când este persoana definitiv constituită? Nu există un răspuns simplu, autorii oscilând între sfârșitul adolescenței și vârsta de 30 de ani (CASPI, 1999Ă. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
stă la baza discernământului. Totuși, la întrebarea: când este persoana definitiv constituită? Nu există un răspuns simplu, autorii oscilând între sfârșitul adolescenței și vârsta de 30 de ani (CASPI, 1999Ă. Faptul depinde și de criteriile invocate, între controlul impulsurilor, manifestarea caracterială și consistența afirmării sociale. După adolescență și perioada adultului tânăr se manifestă fondul de cunoștințe privitoare la lume în general și la comportamentul uman în special. Crește fondul de abilități pragmatice, capacitatea de a rezolva probleme, de a face față
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
interior. Tradițional se afirmă că la vârsta a treia omul câștigă în „înțelepciune” fapt ce ar compensa parțial deficiențele psihice care se instalează acum (STANDINGER, 1995Ă. Schița de mai sus a cursului vieții nu a luat în considerare trăsăturile tipologice caracteriale. În măsura în care se acceptă că personalitatea se schimbă la vârsta adultă rămâne întrebarea dacă e vorba de schimbarea întregii personalități (TICKLE, 2001Ă sau numai de unele aspecte ale sale? Și dacă da, care aspecte se schimbă mai repede și care mai
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persoane (STANDINGER, 1995Ă. Se consideră că persoanele inteligente, chiar dacă prezintă tulburări de personalitate ar putea cu timpul să se modeleze, să se controleze parțial, și în plus, să-și creeze o personalitate secundă, relativ adaptată vieții sociale. În perspectiva stilului caracterial pe care-l studiază psihologia trăsăturilor persoanei, există în prezent multe argumente privitoare la stabilitatea acestuia la persoanele normale, în întreaga perioadă a vârstei adulte, concomitent cu menținerea identității interioare cu sine. Cele mai solide argumente sunt din perspectiva doctrinei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în întreaga perioadă a vârstei adulte, concomitent cu menținerea identității interioare cu sine. Cele mai solide argumente sunt din perspectiva doctrinei celor cinci mari factori (FFTĂ studiați cu NEO-PI-R. S-a ridicat și problema că mare parte din constanța stilului caracterial e corelată cu constanța ambianței, a nișei ecologice umane, care poate fi preselectată de subiect și autoîntreținută de el. Dar se consideră că persoana normală e flexibilă și în diverse circumstanțe - pe termen scurt, mediu și lung - își poate reorganiza
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de personalitate. Psihoterapiile psihanalitice clasice. În sens conceptual psihanaliza contemporană se adresează cu precădere caracterului, adică acelei componente a personalității care se raportează la experiențele biografice traumatizante filtrate și imaginativ, la relațiile interpersonale și la mediul cultural (GABBARD, 2000Ă. Trăsăturile caracteriale reprezintă conform modelului psihobiologic al lui CLONINGER (1993Ă 50% dintre atributele structurale ale personalității, condiționează în cea mai mare măsură subtipurile personologice patologice dar simultan sunt mai maleabile și deci mai accesibile intervențiilor psihoterapeutice. BLATT și FORD (1994Ă descriu din
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
specifică de mecanisme defensive și un stil cognitiv personal. Cele două repere care marchează ontogeneza personalității și se intercondiționează reciproc sunt calitatea de ansamblu a Eului și aceea a relațiilor interpersonale. Pornind de la acest binom aceeiași autori descriu două subgrupuri caracteriale patologice. Primul este tipul introspectiv centrat pe autodezvoltare și autodefinire care este în același timp autocritic, perfecționist și competitiv. Cel de-al doilea - extrovert - cultivă și promovează raporturile cu cei din jur fiind doritor de îngrijire, protecție și dragoste. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
introspectiv centrat pe autodezvoltare și autodefinire care este în același timp autocritic, perfecționist și competitiv. Cel de-al doilea - extrovert - cultivă și promovează raporturile cu cei din jur fiind doritor de îngrijire, protecție și dragoste. Tot în plan conceptual trăsăturile caracteriale sunt expresia unor dorințe și nevoi inconștiente și a relațiilor obiectuale internalizate. Ele se manifestă în cazul TP prin comportamentul dizarmonic instabil, egocentric, non-empatic sau iresponsabil fundamentat pe asocierea alienantă dintre nevoia de a fi protejat și internalizarea unei relații
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
precoce pe care le consideră decisive în modelarea personalității și în amprentarea calitativă a biografiei personale. Din perspectiva Eului - FREUD (1923Ă - sunt de luat în considerare acele funcții psihologice și mecanisme de apărare care asigură adaptarea la stimulii mediului. Tulburările caracteriale, exprimate prin autocontrol deficitar, manifestări impulsive, neelaborate și distorsiuni emoționale sunt rezultatul apelului la mecanisme defensive maladaptative precum reprimarea sau identificarea proiectivă. În același cadru patologia Sinelui (KOHUT, 1977, KOHUT, 1984, ORNSTEIN, 1998Ă este centrată pe raportul dintre coeziunea și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dificultatea diferențierii dintre simptomele afective de Axă I și atributele afective ale tulburărilor de personalitate. În ansamblu terapiile psihofarmacologice și biologic active sunt relativ noi în cadrul arsenalului terapeutic al tulburărilor de personalitate și rămân tributare insuficienței lor în abordarea tulburărilor caracteriale și a reperelor relaționale. Tipuri de strategii terapeutice Orice încercare terapeutic-reabilitativă în cazul tulburărilor de personalitate trebuie să pornească de la premiza ratei ridicate de condiții comorbide. Astfel abuzul de substanțe însoțește în peste 50% din cazuri tulburările de personalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și în aprecierea nivelului ei de eficiență. Trebuie subliniat faptul că abordarea terapeutică a manifestărilor psiho-comportamentale ale personalităților patologice devine o condiție fundamentală a eficienței strategiilor terapeutice adresate diversității episoadelor maladive și bolilor Axei I. Aceasta pentru că dimensiunile temperamentale și caracteriale sunt reconfirmate mereu ca factori prognostici și reabilitativi de primă importanță în psihiatrie dar și în medicina somatică. Cunoașterea și înțelegerea dinamicii lor ne sprijină pe calea de aur a apropierii de profunzimile suferinței umane și în larg sens antropologic
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
istoria problemei sunt incluși - citați de aceiași autori - BIRNBAUM, PARTRDIGE, HENDERSON, totul culminând cu lucrarea lui CLECKLEY „The mask of insanity” (1941Ă. Tot în afara sistemului azilar s-a dezvoltat și psihanaliza care a ajuns treptat să se preocupe de tulburările caracteriale prin ABRAHAM, REICH, ALEXANDER („The Roots of Crime”, 1930Ă și FENICHEL. După al doilea Război Mondial în SUA s-a organizat standardizarea diagnosticului psihiatric iar în prima versiune a DSM (1950Ă apare, în cadrul tulburărilor de personalitate și varianta antisocială. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dimensional, inclusiv prin FFM. CLONINGER (2005Ă în cadrul sistemului său dimensional temperamental-caracterial de interpretare a personalității normale și patologice prin 7 factori -prin intermediul instrumentului TCI - evaluează și TP antisocială. Aceasta se caracterizează: temperamental printr-o crescută dependentă de recompensă iar caracterial prin dificultăți atât în ceea ce privește auto-direcționarea cât și cooperativitatea. Auto-transcendența ar fi variabilă. Pe baza teoriei sale dimensionale, autorul imaginează un sistem tridimensional pe care îl figurează sub forma unui cub. TP antisocială e plasată într-un pol în raport cu care se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și etica creștină, formalismul moral kantian poate coborî în direcția practicilor curente doar până la un anumit nivel. În viața de zi cu zi a fiecărui om, celălalt devine - inevitabil - și mijloc pentru atingerea a diverse obiective. Stratul adânc al virtuților caracterial personale nu a fost anulat de această viziune, ci doar modelat, astfel încât principiile etice a lui KANT se pot articula atât cu unele aspecte ale moralei creștine cât și cu tradiționalele virtuți. În acest sens, s-a dezvoltat în sec
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
responsabilității difuzarea responsabilității Elemente de caracterizare generală a tulburărilor de personalitate: caracterizare tipologică categorială (prototipicăă sau/și prin configurare dimensională; caracterizare morală; Manipulare duplicitate egoism neglijarea malignă lipsa rușinii aproapelui și vinovăției chinuirea celuilalt lipsa și difuzarea responsabilității Aspecte pozitive caracteriale în sensul capacităților de coping și al dimensiunilor morale pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]