32,043 matches
-
apare un t sau g final într-un cuvânt străin, tendința noastră este să adăugăm un i. Lumea cumpără hot dog, dar spune roti dogui. Asta înseamnă că importăm cuvintele străine, dar adaptându-le sistemului fonologic portughez. Ce altceva mai caracterizează o limbă? Sistemul său gramatical. Ceea ce se întâmplă, de exemplu, când creăm verbe după cuvinte străine, este că urmăm regula conform căreia singura conjugare posibilă este conjugarea întâi (verbe care se termină în -ar), ca în deletar sau printar. Și
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
se termină în -ar), ca în deletar sau printar. Și cum se conjugă ele? Bineînțeles: am printat, voi printa, printasem etc. Termenii englezești intră în limba noastră prin conjugarea întâi, fără să violeze, deci, sistemul gramatical. Iar, până la urmă, ceea ce caracterizează o limbă este fondul lexical comun. Ce înseamnă asta? Acest fond este compus din cuvintele cele mai vechi ale limbii, care exprimă noțiuni ce provin din timpuri îndepărtate, fără modificări. Aparțin fondului lexical comun cuvinte care definesc părți ale corpului
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
decît de „păcatul” carnal asumat. Uneori această senzualitate emblematică - veritabil antidot al copilăriei funciare - atinge chiar note licențioase, cum se întîmplă în Infernala comedie. Să menționăm că în dezavantajul bardului care se eclipsează astfel renunțînd la magia discreției care-i caracterizează producția reprezentativă, Codul melancoliei galante e abolit... Rezultă o proiecție sexuală peste toate cele ce sînt, un soi de pansexualism pe care-l cităm în cheia sa „decentă”: „Ochii care nu se văd/ Se uită unii la alții/ Făr’ a
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
i se rezervă un spațiu mai larg cerut de volumul scrierilor dar și de, în special, vocația de prozator pe care colegii săi din Cercul Literar de la Sibiu i-o remarcaseră de timpuriu. Monograful propune două clasificări: o primă direcție, “caracterizată prin stilul abstract, cerebral, prin satira ascuțită și umorul suculent, rabelaisian”, a doua identificabilă în “proza lirică, meditativă, uneori patetică și sentimentală, alteori nostalgică și evocatoare, cât și în dramele parabolice ale autorului reflexiv și atent la țesătura simbolică a
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
geografie a României, totuși, timp de mai bine de zece ani, nu s-a tradus și tipărit nici o carte de beletristică română. După ieșirea din această perioadă de barbarie culturală, China a pășit pe un drum de dezvoltare generală rapidă, caracterizată prin deschidere și reformă, iar primele semne de transformări înnoitoare au apărut în învățământ, știință, literatură și artă. În 1978, la Nanjing, în provincia Jiangsu, se pregătea editarea unei noi reviste cu numele „Pădurea traducerilor” (Yi Lin). Redactorul Li Jingduan
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
numit miez de vară; am adăstat să se travestească strugurii în vin și-a și trecut toamna; m-am gândit doar la neprihănitul alb al zăpezii și iarna s-a și născut de la sine...” Avem în față, așadar, un volum caracterizat prin accesibilitatea și sentimentalismul programelor tradiționale de radio, dezvăluind aspecte inedite ale unor personalități pe care am fi fost tentați să le credem pe deplin cunoscute sau, cel puțin, lipsite de surprize. Coșbuc, artist livresc Ideea care străbate micul studiu
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
al învinșilor”, cum ne indică etimologia, provincia nu e un determinant, o cauză, ci o „ilustrație în text” a suferinței legate de-o anume structură morală în impact cu lumea. Dar să revenim la Ioana Dinulescu. „Fire pasională”, cum o caracterizează Constanța Buzea, poeta în discuție își centrează decepția pe imaginea Craiovei natale pe care o numește, în deriziune, „orașul lui Heidegger” (?). Portretul urbei n-are nici o urmă de amabilitate, consemnînd alternativ datele obiective și cele subiective ale raportului cu actantul
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Mihai Floarea Perioada estivală se caracterizează printr-o firească relaxare a vieții sociale. Un duh de ducă începe a bîntui cu însuflețire începînd cu a doua jumătate a lui iunie și sfîrșind cu a doua a lui septembrie, cînd gîndurile unor largi segmente ale populației (incluzînd
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
prima cifră. Cât nu câștig eu din marfa mea literară pe un an întreg... Justițiari, cu ciorapul tras pe cap, călări pe motociclete performante, flăcăii varsă încărcătura armelor în cel ales și numaidecât dispar, cu acea nobilă discreție care-i caracterizează pe eroi - sau doar nebuni după viteză. Asta dacă sunt de rasă cum se spune caucaziană. Dacă aparțin fabulosului Orient, teroriștii nu ignoră grasa recompensă ce-i așteaptă pentru maximum o secundă de durere - până la împrăștierea în Univers. Iertat să
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
rescriere a salutului prin excelență neutru - bună ziua. Reprezentantul oficializat al unui număr mare de saluturi aproximativ echivalente de circulație populară și regională (bună vremea, sănătate bună etc.; vezi Marica Pietreanu, Salutul în limba română, 1984), bună ziua are deja o pereche caracterizată printr-o permutare expresivă în formula ziua bună: folosită și în prezent, cu intenție stilistică arhaizantă și neoșistă („Ziua bună la România 1!”). O zi bună poate deveni așadar o simplă variație internă, intrînd în acceași serie cu bună ziua și
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
condiție esențială a unei reconstituiri epice și nu doar sentimentale a acesteia. Există o dimensiune carnavalescă în romanul Danei Dumitriu, care nu ține atît de frecventa temă a lumii ca spectacol, cît de un mod specific de a percepe realitatea, caracterizînd, fără excepție, toate personajele, de la „modista” Fany Tippi, la Sașa și Ion Ghica însuși; atmosfera carnavalescă este întreținută prin aspectele exterioare ale vieții mondene din Bucureștii timpului (baluri, întîlniri, plimbări cu trăsura, toalete, culoare de epocă, intrigi, bîrfe, interminabile discuții
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
răbdare cu Dana Dumitriu și Prințul Ghica s-a încheiat cu acest al treilea volum. Dana Dumitriu rescrie aici cartea istoriei renunțăînd la modalitatea „lirică”, romantică sau romanțioasă de a aborda o epocă; stilul emfatic, prețios, retoric, patetic, care a caracterizat romanul „istoric” de după Mihail Sadoveanu, este astăzi depășit, romanul Prințul Ghica constituind unul dintre textele prin care această specie își depășește tradiția, sincronizîndu-se cu evoluția prozei noastre contemporane; prin construcție și scriitură, ca și prin știința topirii informației istorice în
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Gorovei; sublinierile îmi aparțin). Un aspect imposibil de negat e anulat prin argumentele „aparenței” („înșelătoare libertăți de limbaj”), ale frecvenței nesemnificative („de altfel asemenea ghicitori sînt puține în colecția lui”) și mai ales prin stereotipii incontrolabile („Simțul decenței, al măsurii caracterizează pe creatorul anonim”). Cel puțin argumentul frecvenței poate fi ușor contrazis; în parte pe baza culegerii înseși, apoi prin compararea cu alte antologii; în fine, prin presupunerea firească a unei selecții care a determinat excluderea din volum a multor texte
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
când un domn n-a mai zis: «am puterea fiindcă am majoritatea», ci «am puterea fiindcă am în mână pârghiile de comandă». Acest domn n-a fost Hitler, nici Franco, nici Mussolini, a fost Lenin”. Violențele de toate felurile nu caracterizează numai perioada lui Stalin, ci ele se produc din start, din momentul instaurării puterii bolșevice, conchide și S. Damian, ceea ce știm astăzi cu toții. Din păcate, colegii de generație ai lui Malraux pe care-i convoacă la acțiune comună anticomunistă (Sartre
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
pentru a-l obliga la o formă. Stînd de vorbă, într-o seară tîrzie, la el acasă, cu Dimov, am avut impresia că l-am surprins agreabil cu o formulă ce mi-a venit atunci în minte pentru a-l caracteriza: un parnasian al hazardului. Cred acum că ea i s-ar putea aplica și confratelui nostru care strînge încă mai mult șurubul jocului formal, spre a elibera apoi, cu o presiune mai mare, aburii visului și spre a le acorda
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori. Ador muzica poeziei, felul cum se interferează viața autorului cu viața poemului la lecturile publice. Așa că sper ca ele să continue multă vreme de aici înainte! LV. Cum ai caracteriza poezia britanică de azi? FS. Mă tem că nu mă entuziasmează la fel de tare ca traducerile ori poezia americană. E ciudat că o cultură mai globalizată și mai efemerizată decât cea britanică a izbutit să păstreze locul poetului ca mandarin. Nu
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
Mongin din cartea sa Face aux scepticismes publicată în 1994, reluată și adăugită în 1998. Numai această carte ar merita o discuția aparte. Este însă suficient dacă-i rezum unele teze, spunînd că Franța culturală a anilor ’70-’90 se caracterizează prin delegitimarea reprezentărilor istorice și existențiale ca efect al valorizării fără precedent și paradoxale, ca efect al ubicuizării mass-mediei, a i-mediatului,. Mediul televizual instalează ca simulacru al medierii viteza, astfel încît oricît de paradoxal poate părea, și fără nevoia
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
să câștigi mulți bani inteligent"? (L 3843). Clișeul s-a impus, probabil, datorită fericitei întîlniri dintre modelul american de eficiență și prestigiul folcloric al deșteptăciunii naționale. În domeniul profesional, cîteva epitete marcate de conotația de modernitate revin constant pentru a caracteriza salariul: "salariu atractiv", "salariu atractiv și stimulativ" (EZ 3345), "salariu motivant" (RL 3875). În descrierea calităților cerute de profilul unor ocupații se manifestă o interesantă tendință de precizie și de categorizare a inefabilului: "prezență plăcută și de tip business" (RL
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
cazul dvs. Scrieți: "Aș vrea să fiu ceea ce-aș putea să fiu dar nu sunt,/ Aș putea fi ceea ce-aș vrea să fiu dar nu sunt,/ Însă sunt ceea ce sunt dar nu pot fi astfel" aceste trei versuri caracterizează pe scurt starea de spirit în care vă aflați, cuibul de vultur cu trei pui care-și fâlfâie promițător aripile. Este bun, este necesar antrenamentul, fără el apropiatul zbor planat și maiestos ar fi imposibil. Vă lăudăm mișcările de-acum
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
Karl Knoblaut, prin urmași, Ion Taloș a intrat în posesia fotografiei lui Arthur Schott, unica existentă până acum. Dar și mai vie sursă de informație asupra fraților Schott o constituie Introducerea la lucrarea lor. Partea I, Valahii ca popor, îl caracterizează pe Albert. El vine cu potențialul de fecundă reflexivitate asupra unei documentări istorice, geografice, economice, etnografice, dând dovadă de o uimitoare intuiție a situațiilor, prompt în a îmbrățișa valoarea și a saluta calitatea, în urma unei voințe de specializare fără pedanterie
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
încă date puternice pentru tânărul ieșean Ion Ciprian Andrei ( anul V la Universitatea de Arte din Iași, distins cu premiul al III-lea), în Prea-Sfântă Fecioară Maria. Tot raportarea la tradiție, cu mai mare atenție pentru densitatea substanței muzicale armonice, caracterizează cantata Adinei Sibianu (anul III, Universitatea Națională de Muzică din București UNMB, premiul al II-lea), Metanoia (după versete din Psalmi). Diana Danciu (studii aprofundate, UNMB, premiul al II-lea) preferă timbralitatea, explorarea culorii, într-o muzică scrisă cu mijloace
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
descoperiri ale lui Zigmund Freud. Nu credem că se impune sublinierea tuturor momentelor ce au marcat acest secol, Însă menționarea câtorva momente și evenimente va avea menirea să scoată În evidență complexitatea realizărilor dar și a contradicțiilor ce l-au caracterizat. În primul și al doilea deceniu al secolului XX, reamintim deschiderea canalului Panama, eveniment cu implicații majore nu numai În viața economică din regiune ci și la nivel mondial. Apoi reținem ajungerea de către Amundsen la Polul Sud, atentatul de la Sarajevo
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
după cum ne informează Mircea A. Diaconu, a fost Alexandru Mușina, în 1981, referindu-se la un soi de lirism ce urmează modelul modernist, impus de Eliot și Pound. În 1986 poetul nostru reia subiectul, apreciind "curentul" în cauză ca fiind "caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocată, prin eclectism și reluare/sinteza ( în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/ manierelor anterioare". De asemenea în 1986, un număr al Caietelor critice e închinat postmodernismului
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
folosesc probabil termenii «modern» și «postmodern» cu totul altcum decît ceilalți. Și totuși, tocmai asta e o atitudine cu adevărat postmodernă, nu găsiți?". Mircea A. Diaconu ne oferă un conspect al atît de lunecosului postmodernism, pe care același Eco îl caracteriza drept "cel mai recent passe-partout terminologic", un termen "bun à tout faire", perfect avizat asupra labilității terenului pe care se situează. Și atractiv printr-o anume "sinceritate" speculativă care îl scutește de opțiuni pripite, ca și de pedanterie, acordînd constant
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
pus, în cazul în care ne propunem a-l analiza la modul foarte serios, în opoziție cu sine însuși Lăsăm pentru altă ocazie dezvoltarea acestei observații). Dar postmodernismul reacționează împotriva istoriei și printr-o atitudine pe care am putea-o caracteriza drept supraistorie. Marcată de o "dublă codificare" ( Matei Călinescu), producția postmodernă se proiectează deopotrivă pe coordonatele lumii și ale textului, ale realului și artificiului. Dacă "noii poezii" îi este proprie o "întoarcere la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]