1,669 matches
-
te întorci înapoi. Dar ăia de la unu nu mă interesau. Nu v-ați apropiat de revistele avangardiste... Deloc, deloc. Și trecea Sașa Pană pe lîngă mine și strigam: Să nu-mi spui că te cheamă Sașa Pană! Și era un caraghios, săracul, Dumnezeu să-l ierte! Și totuși erați inclus în mișcarea de avangardă. Eu nu cunoșteam mișcarea asta și mișcarea era foarte pretențioasă. Adică acolo se găsea punctul la care ajunsese poezia. Poezia cuprinzînd și proza, și toate legate. Și
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
o invențiune absurdă și cu o totală lipsă de estetică. Jidanul, dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibilă formulei mele de ethică literară. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce e la început, se preface într-un caraghios sinistru, a cărui mînă ce se prăjește la o lumînare (cu tot efectul dramatic căutat de autor) e de un comic respingător. Știu că sunt rău judecător, dar spun drept că după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
mai plăpândă idee. Și totuși, lumea urmărește cu entuziasm aceste emisiuni. Nu pentru adevărurile fundamentale rostite acolo, ci pentru că regăsește în ele un ideal secret: cel al țopimii parvenite. Alintându-se cu porecle și diminutive în cel mai bun caz caraghioase ("Pinalti", "Corleone", "Mister", "Il Luce", "Săgeată", "Briliantul" - acesta din urmă un jucător din care mingea sare ca din zidul de beton - și alte bazaconii ce evocă aspirațiile interlope ale acestei para-lumi proiectate în lumina tare a vedetariatului) avatarii lui Gâgă
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
indiegste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cei al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental de curățenie. Dar
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată în nuanțe și expresie, ironică, satirică și chiar cinică, care se revarsă peste o societate tipică pentru Balcani, ușor recognoscibilă și în spațiul carpato-dunăreano-pontic, pe scenă amestecul este atît de ciudat și caraghios, încît te îndeamnă să cercetezi, cu orice preț, unde este hiba. Imaginea ți se limpezește după ce ai citit piesa. Realizezi că Dusan Kovacevic nu a înnebunit, că scrie la fel de bine și că din Larry Thompson se putea face un spectacol
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Pavel Șușară De cîțiva ani, dar cu o mai mare pregnanță în ultimii doi, se duce o campanie sistematică și ofensivă pentru impunerea pe piață a unor caraghioase lucrări de sculptură atribuite lui Constantin Brâncuși. Acum, cînd anul Brâncuși este aproape consumat pe jumătate, faptul că nu s-a făcut nimic pentru clarificarea acestui fenomen echivalează cu un faliment răsunător al proiectului comemorativ și al ideii de consolidare
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
scris ca un om liber, neintimidat de agresivitatea celor ce dictau "ce merge" și "ce nu merge". După Revoluție am avut mari surprize. Mari și așteptate surprize. În presă, la unele cursuri universitare, au început să fie minimalizate sau etichetate caraghios: "cărți datate", "greu de citit" etc. Și nu numai cărțile mele, ci și ale celor ce făcuseră cu adevărat literatură. Bizar, uneori chiar de către cei ce, înainte, mă ridicaseră în slăvi. Brusc le venise lumina, mintea cea de pe urmă. Precum
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
îi povestise într-unul din momentele lor de intimitate: "Mamă, mamă, de ce m-ai făcut așa de mic, rău și urît?" Simțul ei acut și rațional de dreptate, văzînd cît de ironizată fusese "clasa muncitoare" prin reprezentantul ei, oricît de caraghios ar fi fost, - o inamică, în fond, care și începuse "răfuiala istorică", - o determina să exagereze, să forțeze nota, deși nu se putea ști precis dacă, cu acel prilej, ea nu-i plătea anticarului măgăria de la începutul vizitei, înainte de apariția
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
poate ajunge niciodată la semeni. În primul rând, din cauza muțeniei. Și în al doilea rând din cauza caricaturalei alcătuiri trupești, care perturbă și comunicarea prin gesturi: " Semnele mele, jocul mâinilor mele subțiri ori al falangelor prelungi, jocul mușchilor chipului meu sunt caraghioase și ridicole și par, celorlalți, strâmbături penibile, uneori greu de suportat, prea rar amuzante." Romanul are, deci, ca principală sursă de tensiune drama imposibilității de a comunica. Această dramă ajunge la paroxism în momentul în care personajul asistă la violarea
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
văd pe ofițer pătrunzînd în piață în pas de defilare, imitînd pasul militarilor care l-ar fi însoțit pe răposat a doua zi... un pas de paradă, care, acum, la unu noaptea, în tăcerea nopții și în aerul ei... pare caraghios, o înscenare de teatru de după miezul nopții; oricum ceva neobișnuit, ceea ce îl face pe unul din spectatori să le spună celorlalți, - haideți după el, beat nu e, circ nu e, trebuie să fie ceva... abia a doua zi aveau să
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
paginile publicațiilor românești, în polemici și dezbateri, în analize și "reconsiderări". Hrabal explică, într-un fel pe care nu l-am mai întîlnit pînă acum, tragismul acestei forme de rezistență. Disperarea, neputința și totodată eroismul cumva infirm, naiv și aproape caraghios, al celor care i s-au dedicat. Ca să nu fiu acuzată de prejudecăți sau partinism, îmi declar singură poziția: am fost convinsă, ani în șir, ca orice formă de rezistență politică prin cultură e în mod fundamental inadecvată, că ea
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
au salvat. Femeia, doctorița vieneză de curînd stabilită în România, unde are niște neamuri, a învățat ceva românește, dar după niște traduceri proaste, ceea ce o face și azi, după teribila ei aventură, să vorbească numai la perfectul simplu, după traducerile caraghioase: Avui impresia că nu mai fu lumină, și de aceea strigai... Sau Crezui la un moment dat că mă aflai în infern... Sau Auzii niște glasuri, erau niște oameni care ne salvară... Senzația pe care o aveam că era la
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
Secvențele despre Mircea Nedelciu iau frecvent aspectul unor însemnări de jurnal intim: "februarie '88 Zi destul de anostă. Scurtă convorbire cu Magdalena Bedrosian despre șansele încă vagi ale romanului nostru despre "femeia în roșu". Către sfârșitul programului mă vizitează, purtând o caraghioasă pălărie de mare lady, roșcata Carina. Contrastul între distincția pălăriei și înfocarea cu care îmi aplică, în depozitul cu cărți prăfuite, una din delicioasele ei felații mă amuză. [...] Marți am fost la Bălăiță în birou. M-a chemat să-mi
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
lăudasem poleiala, crezând că, abia din spatele ei, începea minciuna... Priveam cavalcada imaginilor din "Oktiabr", alese să sugereze o cronică elogioasă a bolșevicilor către putere. Ca să nu fie nici o confuzie între cine și cine se dă lupta, inserturile avertizează. "Inamicii", burtoși, caraghioși, stupizi, ținând ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
e vorba? Cow-boy-ul american nu era nici el bogat. Se mai și întreabă cu toții de ce rușii "n-au trecere" în Occident, de ce, după moda efemeră a perestroikăi, toți ne-au întors spatele, nu mai cumpără "arta" noastră. Păi, pentru că arătăm caraghios. Și mizerele excursii rusești - sunt de râsul curcilor. Și rușii noi, în sacourile lor zmeurii - și ei sunt de râsul curcilor. Unii sunt prea puțin îmbrăcați, alții sunt prea de tot îmbrăcați, esența e însă aceeași - lipsa de stil. Lipsa
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
de odinioară: poeți buni pentru România și poeți destinați exportului. Se instituie astfel o departajare utopică, o graniță inexistentă în realitatea zilelor noastre: de-o parte creatorii de opere valoroase, iar de cealaltă parte miturile reprezentative pentru un popor. Este caraghios, dacă n-ar fi întristător, să-ți închipui că, în contrast cu tot ceea ce se întîmplă în jur de nouă ani încoace, doar literatura mai poate funcționa după principii feudale". Miturile iscate în jurul unor autori, mituri care nu sînt defel construcții inofensive
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
mai mult. După o gîngăveală penibilă spunea numai "minuțios" sau, în cel mai bun caz, "minuițios"... Cu vremea, însă, se deprinseseră toți cu Tololoi. Mirel se enerva, protesta, și riposta îl costa pe el cel mai mult". În toate era caraghios acest Tololoi, mîncînd zgomotos și penibil, folosind o îmbrăcăminte ciudată, cu șireturile pantofilor mereu desfăcute, rușinînd-o pe soția lui Mary, spre satisfacția cinică a lui Mirel. Tololoi și soția sa Mary locuiau la București, venind doar vara, la părinți, într-
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Iliescu, Dan Sachelarie, cuprins ca de obicei de o agitație interioară, pe care și-o stăpânește cu greu, Ion Marin, cu figura lui de frizer cu mandolină, Stere Gulea, mirat de tot ce se întâmplă în jur, Alexandru Mironov, iremediabil caraghios, convins mereu, chiar și când se scarpină în creștet, că își servește țara. își fac apariția și parlamentarii. îl remarc pe Ion Dolănescu, un bărbat scund și veștejit, cu părul vopsit în negru și cu o cravată albă. Mihai Ungheanu
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
Cartea Românească, 100 000 lei). ; Phillipe Rondot - Istoria Irakului (Ed. Corint, 99 000 lei); Jeannine Quillet - Cheile puterii în Evul Mediu (Ed. Corint, 149 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Peripeții caraghioase Scriitorul britanic Pelham Grenville Wodehouse a descris ca nimeni altul viața idilică de provincie a englezilor din epoca edwardiană. Celebre printre scrierile sale sunt seria Castelului Blandings, proprietatea lordului Emsworth, și seria majordomului Jeeves, personaj mult mai inteligent decât stăpânul
Agenda2003-20-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281025_a_282354]
-
persoana mea. Ceea ce e și mai rău. Nefiind deloc netrebnic, Schopenhauer pomenește de câte ori are ocazia - și are el grijă s-o aibă - „...scrierea mea premiată” Iar eu, netrebnicul pocăit, mă mir. Să ai atâta minte și să fii atât de caraghios! Am ajuns la capăt. Oricum, a fost prea mult. Îl pun pe Shopenhauer în bibliotecă lângă, de o parte, Hegel, ceea ce e o necuviință, de cealaltă Nietzsche, pentru ca voința și suprimarea voinței să-și tragă pumni. Citesc un articol polemic
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
fie! Ursul ăsta, păcălit de vulpe, când a rămas fără coadă, a fost fericit? De! Eu știu, mami?! La un adică, dacă tot nu avea ce face cu ea... Imaginează-ți și tu un urs cu coadă! Ar fi tare caraghios! am râs eu. E, vezi? Și-a făcut un fel de operație estetică, adică l-a făcut o vulpe, urs. Dar urs, urs! Iar de aici, fericirea! ...Durerea, fată! a intervenit bunica. Nici tu pește, nici tu coadă... Și asta
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
alta a sîngelui/ sorb cu nesaț șuvoaiele de evadări/ pînă la starea cea dintîi/ cînd mă privesc cu atenție înăuntru/ dar nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În acest context erosul marchează distanța, nu apropierea. E un ritual al disocierii sadice, conținînd notificarea detaliilor stabilite de un subiect care își arogă o autoritate blasfemicsacrală: „am comportament de mascul și dumnezeu
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
generozitate, de Caragiale însuși). Dar mai presus de toate, personalitatea dramaturgului rămâne nu atât misterioasă, cât disipată într-o multitudine de imagini, nici măcar convergente. Între „arhicanalia” din supărările lui Eminescu și modelul moral și intelectual din amintirile lui Goga, de la caraghiosul meschin din romanul lui C. Stere la „nenea Iancu” din conștiința lectorului comun, profilul omului Caragiale acoperă o gamă (mult prea) largă de ipostaze și înfățișări. Iată de ce este binevenită inițiativa profesorului Ștefan Cazimir de a reedita, într-o versiune
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
s-ar fi furișat în trupul meu. Ei, dar sunt un ins cu picioarele pe pământ, fără fandoseli metafizice, mă feresc să judec lucrurile în cod ezoteric și să caut semnificații ascunse. Drept care îmi alung imediat din minte presupunerea aceasta caraghioasă. Totuși, temerea e sădită în mine și roade, acolo, în adânc, la temelie: Și dacă e adevărat? În vreme ce pășesc pe stradă spre hotel, starea de spirit mi se schimbă. Am povestea, acum am în cap povestea! Să n-o uit
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
retardați au dat, azi, 21 octombrie, o știre-bombă: ajuns, cu avocat cu tot, în casa uneia dintre victimele sale (din arhi-mediatizatul accident rutier, de la Timișul de Sus...!), Șerban Huidu ar fi ..." PLÂNS"! Mă-ntreb (și cred că NU eu sunt caraghiosul!), cum ar fi reacționat familia mortului dacă Huidu ar fi...RÂS! Nu ajunge că televiziunile au făcut un spectacol penibil și cinic (de aproape o săptămână!), dintr o tragedie!!! ...nu ajunge că nicio televiziune n-a clamat, sus și tare
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]