322 matches
-
pentru toate tribulațiile acestuia: existențiale, profesionale, administrative, politice, sentimentale, sociale”, cum aflăm la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a interpretărilor teatrale): „Altminteri, eseistic și istoricoliterar nu stăm rău. Ba chiar stăm bine, de vreme ce, conform tradiției, mutații spectaculoase apar în lumea clasicilor cam o dată la una, două generații. În 1951 - 1952, segmentul
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
ziare și lumea lui Caragiale. Desigur, despre Caragiale și lumea ziarelor nu este prima oară când se vorbește în critica românească. Un subiect de neocolit. Era cu neputință să nu se observe cât de masivă este prezența ziarului în scrierile caragialești, fie ca profesie, ca îndeletnicire a unor personaje de felul lui Caracudi, să zicem, fie ca obiect al lecturii oricui, o deprindere intrată în reflexele oamenilor de tot felul din epocă. Încă T. Maiorescu, în Comediile d-lui Caragiale, se
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
mă gândesc la faimoasa vizită a lui Delavrancea la Berlin, pe care de altminteri, și Caragiale o consemnează într-o epistolă). Altele păstrează, fără să-l distorsioneze, tonul din Momente (speculațiile despre un anume „Iliuță activu’” sunt nu numai curat caragialești, dar și pilduitoare). Altele se susțin reciproc printr-o rezultantă. De exemplu, asupra repulsiei scriitorului față de proști (despre care depun mărturie numeroși cunoscuți), aș zăbovi o clipă. Fără îndoială autentică, idiosincrasia aceasta capătă o garanție în plus prin aceea că
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
și cu aceeași ambiguizare a sentimentului prin travestirea în bravadă și fanfaronadă, parodie și joc. Textele de mai jos ne apar astfel ca un preludiu (experimentat exclusiv de autorulnarator al misivelor) al secvențelor din primul roman. Reținem de asemenea dispoziția caragialească a emitentului, care pastișează limbajul lui Costăchel Gudurău din Telegrame, cum și poza de sinucigaș sforăitor-patetic a lui Chiriac din Noaptea furtunoasă: v. amenințarea cu aruncarea de pe turnul înclinat din Pisa. Ca să nu mai vorbim de preluarea termenului produs de
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Ștefan Cazimir Titlul acestor însemnări poate genera o confuzie; trebuie deci s-o înlăturăm din capul locului. Nu va fi vorba despre momentele involuntar caragialești consumate în incinta parlamentului, ca - de pildă - o digresiune istorică (se poartă mult digresiunile istorice) despre fuga lui Dimitrie Cantemir în... Uniunea Sovietică; sau evocarea unei catastrofe din Valea Jiului, "la care a participat și dl deputat Ion I. Brătianu"; sau
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
mai toată lumea are o părere, ești în primejdie să superi pe oricine are una." Textul a apărut inițial în Universul la 10 martie 1900, fiind inspirat de o manifestație antiguvernamentală în chestiunea monopolului băuturilor spirtoase. O altă intervenție în spirit caragialesc s-a consemnat în ședința Camerelor reunite din 29 octombrie 1991, pe marginea propunerii primului-ministru ca alegerile locale să se țină la 15 decembrie. Întrucît argumentarea premierului invocase și sugestiile unor ambasadori străini, un deputat a ținut să declare: "De
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
anevoie sustrage. Prozatorul e un cinic cultivat, educat la școala intelectului sever inclusiv cu sine, aidoma autorului Momentelor căruia îi calcă pe urme cu dezinvoltură (să menționăm că o bună parte din tabletele argheziene înfățișează și ele o puternică amprentare caragialescă). Un scepticism bonom îl îndeamnă către înscenări în maniera cool: ,Eram, într-o zi, cu prietenul meu, sufleurul, la o coadă, la lapte, în Beldiman. Coada, ce noroc, era scurtă. Avurăm după aceea tot timpul, pe drumul nostru de întoarcere
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
cuvenea veștejit, de exemplu "aplecarea reprobabilă (remarcată cu stupefacție și de către Del Chiaro) a românului către înjurătura spurcată, denunțată într-un pasaj care are savoarea lui, întrucîtva argheziană (sau soresciană, anticipînd enumerațiile din ŤLa Lilieciť)". La Negruzzi sînt semnalate "anticipările caragialești" din scrisoarea intitulată Proprietate păgubitoare, avînd ca obiect relațiile dintre chiriași și proprietari. în Păcală și Tîndală, prozatorul "asamblează cu umor rabelaisian, din pură plăcere asociativă, proverbe, anticipîndu-l pe Anton Pann", iar în fabula cu titlul Statistica lupilor probează "un
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
Vom lustra bine?" se răspunde: "Nu d-le, vom lustrui bine, că suntem specialiști în așa ceva" (forum Cotidianul, 12.04.2006); Majoritatea citatelor de mai sus sînt foarte recente; e de așteptat ca jocul să continue, printr-o profundă și caragialescă integrare a lustrației în limbajul familiar: "Ce-aș mai pune eu lustrația pe matale!" (forum Gândul, 29.03.2006).
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
totul accidental dar cu clară intenție stilistică, cîțiva termeni depreciativi românești. În romanul Mon ami Pierrot apar, la un moment dat, în mulțimea de gură-cască, ,mitocans et mocofans", cărora li se adaugă, pe aceeași pagină, și badarans; cuvintele românești - și caragialești - sînt inconfundabile și e plăcut să ne imaginăm efectul lor misterios-eufonic asupra cititorului francez. Tot Al. Graur semnala, în 1947, pronunțarea Obeur, care s-a păstrat pînă azi, cu diverse inovații de transcriere: ,vedeam cozi (...) prin Obeurre & Pantelimon market / plazza
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
asemenea accidente inevitabile. Am cules, din înregistrările ședințelor din 20 și 21 decembrie 2005, cîteva exemple de transformări: la transcriere dispare adesea ticul deci, repetat de mai multe ori în același enunț; conjuncția compusă ca să, din subordonările marcate excesiv (și caragialesc) - "riscăm ca să nu mai poată..." -, este redusă benefic la să; la legarea numeralelor de substantive ("231 prezenți") este introdusă, potrivit normei, prepoziția de; se elimină acordul formelor verbale ale lui a trebui ("trebuiesc aleși aici oameni serioși"); se corectează tacit
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
contesta. Și totuși, privit cu mai multă atenție, Constantin Brâncuși este mai aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
al timpului său. Ce a ce, însă, îl apropie fundamental de Caragiale, este antiretorismul său. Față de imensa retorică eminesciană, de viziunile lui eruptive și aluvionare, Brâncuși, asemenea lui Caragiale, este eliptic și nonfigurativ. La fel cum cele mai imprevizibile proze caragialești sunt absolut nondiscursive, viziuni în epură, semne ale unei lumi desubstanțializate și salvate in extremis, lume care trăiește la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
ne-a copleșit și, sub nenumărate aspecte, nu ne cruță încă. Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Înregistrăm un strat superficial, agitat, clamoros al ,nemulțumirii", id est al cîrtirii, al relativizării (pitorești, dacă o măsurăm de la distanță) cu iz caragialesc. Miticii pot fi nu doar amploaiații ori politicienii strălucind de incultură, ci și unii intelectuali bine informați, cu un condei sprințar, în neînfrîntă speculație ori simplă divagație, umplînd halba paginii mai mult cu spumă decît cu lichid. Proteicul personaj apare
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
câțiva dintre colegii de platou. Acest spectacol a fost difuzat în premieră de Televiziunea Română la sfârșitul lunii decembrie a anului trecut. Joia aceasta, telespectatorii îl vor putea revedea pe Sorin Șaguna într-una dintre cele mai cunoscute comedii de moravuri caragialești, alături de Florin Zamfirescu (Jupân Dumitrache), Demeter Andras (Nae Ipingescu), Marius Manole (Rică Venturiano), Vlad Zamfirescu (Chiriac), Ioana Anastasia Anton (Veta) și Ștefana Samfira (Zița). Lui Sorin Șaguna nu îi plăcea doar să joace pe marile scene ale teatrelor, ci și
Sorin Șaguna, omagiu. TVR 2 difuzează "O noapte furtunoasă" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41310_a_42635]
-
Cosmin Ciotloș Aud din ce în ce mai des că trăim vremuri caragialești. Ce bine-ar fi să fie așa ! Ar însemna că trăim în miezul valorii artistice. Sunt instructive cuvintele cu care Ștefan Cazimir decide să-și prezinte, în chip de post-scriptum, eseul I.L.Caragiale față cu kitschul (apărut într-o primă
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
chiar cel mai mare, și, oricum, cel mai inteligent) este în așa fel exploatat încât discursul lui să se plieze pe un tip de discurs de care, în definitiv, este responsabilă presa, nu literatura. Aud din ce în ce mai des că trăim vremuri caragialești. Ce bine-ar fi să fie așa ! Ar însemna că trăim în miezul valorii artistice. Nu mi se pare că în Momentele sale sau în comediile cu subiect electoral Caragiale denunță numaidecât ceea ce se vede azi la TV. Și, în
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
zi, fierbinți, din viața românească. „De 15 ani încoace ne scăldăm în ape tulburi. De 15 ani încoace facem haz de necaz fără să înțelegem prea bine, de fapt, ce ni se întâmplă, încotro ne îndreptăm. Asistăm neputincioși la spectacolul caragialesc al alegerilor, la privatizări deocheate sau la dezbateri politice încrâncenate și ne dorim de fiecare dată ca mâine să fie altfel. Cuvintele capătă aici valoare de simbol, atingând cele mai sensibile corzi ale societății în care trăim“. Marius Tucă: Pamflete
Agenda2005-30-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283997_a_285326]
-
României. Acțiunile Alteței Sale Regale, diverse și complexe în planul intern și internațional, conduita publică elegantă, nobilă, discursul public inteligent, obiectiv, elevat, conversația cu oamenii, respectuoasă, agreabilă, având valențele generozității, mult superioare a ceea ce vedem zăpăcitor în lumea tulbure și caragialească a politicienilor români, a oamenilor publici, în general, sunt coordonatele a spre ce ar trebui ei să-și ia ca model. Națiunea, sperând în restaurarea monarhiei, se așteaptă îndreptățit ca sub ea, Alteța Sa Regală Principele Radu al României să aibă
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
poziția publică a Uniunii Scriitorilor; or, mi se atrage brutal atenția, n-aș avea dreptul să vorbesc despre toate acestea întrucât am fost deja suspendat din această Uniune etc. Articolul nu este semnat și, în tradiția bine-cunoscutului discurs al personajului caragialesc, combate bine, lovește adânc, nu-și precupețește vorbele ... Citește mai mult România literară (nr. 1-2, a.c.), revistă condusă de acad. N. Manolescu, ambasadorul nostru la U.N.E.S.C.O., îmi dedică, la rubrica Ochiul magic, un articol foarte iritat sau, mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363060_a_364389]
-
poziția publică a Uniunii Scriitorilor; or, mi se atrage brutal atenția, n-aș avea dreptul să vorbesc despre toate acestea întrucât am fost deja suspendat din această Uniune etc. Articolul nu este semnat și, în tradiția bine-cunoscutului discurs al personajului caragialesc, combate bine, lovește adânc, nu-și precupețește vorbele ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363060_a_364389]
-
poziția publică a Uniunii Scriitorilor; or, mi se atrage brutal atenția, n-aș avea dreptul să vorbesc despre toate acestea întrucât am fost deja suspendat din această Uniune etc. Articolul nu este semnat și, în tradiția bine-cunoscutului discurs al personajului caragialesc, combate bine, lovește adânc, nu-și precupețește vorbele când este să apere, mă înțelegeți, onoarea instituției (Uniunea Scriitorilor) pe care Dl. Manolescu o păstorește de la Paris. Fiind semnat doar anonim, în stilul lui Farfuridi, nu știu cui să mă adresez în răspunsul
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
României. Acțiunile Alteței Sale Regale, diverse și complexe în planul intern și internațional, conduita publică elegantă, nobilă, discursul public inteligent, obiectiv, elevat, conversația cu oamenii, respectuoasă, agreabilă, având valențele generozității, mult superioare a ceea ce vedem zăpăcitor în lumea tulbure și caragialească a politicienilor români, a oamenilor publici, în general, sunt coordonatele a spre ce ar trebui ei să-și ia ca model. Națiunea, sperând în restaurarea monarhiei, se așteaptă îndreptățit ca sub ea, Alteța Sa Regală Principele Radu al României să aibă
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
cultural. Sistemul mafiot ar fi fost, cu siguranță, ținut sub un control sever, devalizarea și distrugerea țării nu s-ar fi produs la o asemenea scară dezastruoasă. Sistemul monarhic constiuțional, nu ar fi permis ca luptele politice să ia proporții caragialești, cu prilejul alegerilor prezidențiale. Reîntregirea țării ar fi cunoscut pași importanți, și nu sabotată sistematic de politica iliesciană de temporizare a reunirii neamului românesc. Regalitatea înseamnă noblețe, nu mârlănie proletcultistă. Republicanii să meargă în țările cu regim monarhic și să
TABLETA DE WEEKEND (162): REGALIŞTI VERSUS REPUBLICANI PROLECULTIŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368462_a_369791]
-
în masă prin absolut niciun mijloc de comunicare inventat de om. Personal, cred cu tărie că se va depăși într-o bună zi, una foarte apropiată temporalicește de momentul istoric actual, stadiul inferior de gândire umană de tipul că personajele caragialești „suntem noi și-ai noștri”. Sigur atunci diferența, incalculabilă acum, dintre zoon politikon și homo communicans va deveni una aproape de nesesizat ca formă și filozofie de a fi, iar catalogări politice scufundate în dispreț total, precum cele amintite în paragraful
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]