1,124 matches
-
i se întâmplă ce i se întâmplă - începe să sughită. Îl apucă, domnule, sughițul! Fifi face caz de întâmplare și, venind în contact cu Mitică, îi povestește totul ca pe o nostimadă... Ionel se cunoaște bine cu Mitică. Luăm situațiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
interpretărilor date acestor texte pînă acum și aici intervine Ion Bogdan Lefter cu cîteva precizări pe care el preferă să le numească "modificări de accent". Nuvelele lui Liviu Rebreanu sînt grupate în 5 categorii (proză confesivă - la persoana I - , texte "caragialiene" sau "cehoviene", apoi "gorkiene", "rurale" și "de război"), în funcție de tipul narativ sau tematic pe care Rebreanu pare a-l explora în cadrul lor. La capătul analizei, concluziile sînt neașteptate: Rebreanu nu prea scrie bine proză scurtă rurală (Răfuiala și Proștii sînt
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
în funcție de tipul narativ sau tematic pe care Rebreanu pare a-l explora în cadrul lor. La capătul analizei, concluziile sînt neașteptate: Rebreanu nu prea scrie bine proză scurtă rurală (Răfuiala și Proștii sînt singurele reușite între numeroasele eșecuri), în schimb textele "caragialiene" (sau "cehoviene"), excelînd în umor sarcastic, la limita satirei, sînt în general piese de valoare (Strănutarea, Cearta, Soacra Sfîntului Petru, Ghinionul etc.). Cît despre prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, ruptura lor aparentă cu romanele "obiective" este contestată, identificîndu-se în
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
stranie ca aceea din Mendebilul lui Cărtărescu, dar nici ironic intelectualistă ca în Romanul adolescentului miop. Cum spuneam, aduce cu simplitatea și ușurătatea unei cărți oarecare pentru tineret. Da, dar asta doar la prima vedere, pentru că autorul are știința aproape caragialiană a inducerii în eroare. Nimic nu e simplu în această povestire. O sumedenie de semnale bine ascunse ne trimit la cele două mari probleme ale existenței: dragostea și moartea. în casa lîngă care cei patru copii se joacă un bunic
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
dar nu leșinat), un umor care intră în combinație și cu prozaismul vieții de fiecare zi, și cu fantasticul livresc. Dumitru Radu Popa are în scris o oralitate elaborată, ca Ion Creangă. El nu este, deci, pur și simplu, un caragialian. Seamănă, de altfel, și cu alți scriitori români (inclusiv cu ceremoniosul Al. Odobescu), dar cel mai mult seamănă cu sine însuși: un autor care își amintește, când scrie, întreaga literatura română și o continuă, inteligent, inventiv, plin de nerv. Remarcabil
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
zicea ca strămoșii noștri, oratorii romani,...ejusdem farinae. Chestia cu făina, de care pomeneam adineauri. în legătură cu coca jurnaliștilor răsuciți, bătuți pe-o parte și alta, forma să iasă corect, ori împletiți în franzele de lux puse numaidecât la cuptior. Vedere caragialiană. Fiindcă veni vorba... De fapt cei mai buni publiciști români din ultimele două secole, și amintesc doar doi, câte unul de-un secol, au fost mari scriitori ca G. Călinescu și I. L. Caragiale... Să-l lăsăm pe Călinescu la o
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
proceda la care el însuși, ca poet, a recurs. (�Citatele din Caragiale, autor pentru care poeții bucureșteni din "Cenaclul de luni" au avut un adevărat cult, sînt frecvente... Mai mult, Ion Simuț distinge și în critica aceleiași generații o filiație caragialiană, ilustrată prin Radu G. Țeposu, Cistelecan, Buduca, Mircea Mihăieș, Virgil Podoabă, Val Condurache, cultivatori ai stilului ironic. L-aș plasa aici și pe Dan C. Mihăilescu. Sunt rare asemenea reactivări ale unui clasic, adus să patroneze spiritual și estetic o
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
știu de Europa dumitale, eu voi să știu de România și numai de România�), ne amintim de românul verde Funar, mâncătorul de unguri, ne amintim de noul Coriolan Drăgănescu, reciclat în Piața Universității, ne amintim desigur tot acest mare spectacol caragialian la care s-a râs copios, frenetic. S-a râs, dar nu prea se mai râde. O ciudată și neliniștitoare, aș spune, modificare de optică a intervenit în ultima vreme. Personajele caragialești tipice ale politicii noastre nu mai apar drept
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
lui Zăman e o proză înfiorată. O banală inspecție la canton și o vorbă aruncată în răspăr: „Dumneata, domnule, habar n-ai pe ce lume trăiești”, se transformă în amenințare sumbră, neliniștitoare, dând prozei ceva din teroarea mocnită a nuvelelor caragialiene. face legătura cu proza optzecistă, dar ea e utilizată cu o artă a decupajului și a cadențelor extrem contemporană.
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a inaugurat în fața Teatrului Național București ansamblul monumental „Caragialiana - Căruța cu Paiațe”, prilej cu care edilul șef a apreciat că este actual diagnosticul corect pus societății românești de marele dramaturg Ion Luca Caragiale. „Maestrul Ion Luca Caragiale, în genialitatea lui, ne-a făcut o analiză fină și ne-a
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
dezvelirea ansamblului realizat de sculptorul Ioan Bolborea au mai participat primarul Ankarei, Melih Gokcek, aflat într-o vizită la București, fostul director al Teatrului Național, Dinu Săraru, epigramistul Ștefan Cazimir, precum și academicianul Răzvan Theodorescu, cel care a dat numele de Caragialiana monumentului.
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
Simona Tache Sau o poveste caragialiană despre sistemul național de pile: Un amic a dat, acum câțiva ani, examen pentru permisul de conducere. Era mai mult decât sigur că-l ia. Avea o pilă beton, la nivel de șefi de Poliție Rutieră. Un bilețel duios cu
În România, nici măcar pilele nu funcționează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21099_a_22424]
-
despre părinți și copii, un cititor a relatat povestea de mai jos. Sunt curioasă dacă o să vi se pară amuzant sau abominabil: Eu am râs. Mi s-a părut că lipsa de educație și-a primit un răspuns chiar hazliu, caragialian. Voi ce ziceți? Cum ați fi procedat dacă vi s-ar fi întâmplat vouă?
De râs sau nu? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18247_a_19572]
-
România Cultural - O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, adaptarea radiofonică și regia artistică Alexa Visarion, Radio România Cultural - 1h 19min / FNT On Air Duminică, 4 noiembrie 11.00 Teatrul Național București, Sala Mică, foaier - „E greu viața, tomn inspector”. Moment caragialian cu Niculae Urs, cu participarea extraordinară a maestrului Radu Beligan 16.00 Teatrul Odeon, Sala Mare, foaier - Surplus de oameni sau surplus de idei. Pionierii mișcării independente în teatrul românesc post 1989 de Theodor-Cristian Popescu, Editura Eikun, 2012 / Lansare de
Festivalul Național de Teatru, ediţia a XXII-a [Corola-blog/BlogPost/93069_a_94361]
-
Daniel Cristea-Enache Fiecare geografie literară își are mitologia ei, proiectată și întreținută inclusiv în anii din urmă ai demitizărilor. În Ardealul postexpresionist, Poetul (cu majusculă obligatorie) este considerat Ion Mureșan. În sudul rotit caragialian în jurul Bucureștilor: Cristian Popescu. Iar în Moldova dependentă cultural de un Iași pendulând între melancolie și ironie, un nume ce cade greu e al lui O. Nimigean. Atât de înrădăcinați sunt acești autori în mentalul regional, încât ei ar putea
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
reiterăm cu fiecare ocazie. Pentru o asemenea legitate aproape cotidiană, paginile din Biruința unei iubiri oferă contraexemplul ideal. Și totodată soluția de generalizare a acestuia, la scara completă - și dublă - a unui destin. Iată: o greșeală minoră, dar cu tradiție caragialiană, comite, la un moment dat, Dinu, încurcând plicurile și trimițându-i viitoarei sale soții o scrisoare destinată unei bune prietene. Nimic scandalos în fond și cu atât mai mult nimic compromițător. Oricum situația nu e dintre cele mai plăcute, judecând
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
multe ca în oricare din paginile caietelor, în căutarea expresiei celei mai exacte. Tensiunea teribilă a multora din relatările asupra cărora se oprește, uluirea sinceră determinată de aventurile incredibile în care este implicat, amărăciunea adîncă și resemnarea ironică, de extracție caragialiană, voioșia îngrozită cu care consemnează dialoguri și evenimente, sînt justificate în plan teoretic printr-o formulă la care revine adesea, acel "nimic nu e incompatibil în spațiul dunărean", care îngăduie întîlniri și conversații, scene de teatru gata făcute, dialoguri între
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
din textele emisiunii Doar o vorbă săț-i mai spun...; chiar în absența darului actoricesc al autorului, ele se citesc cu mare plăcere, pentru că sînt foarte bine scrise. În articolele sale, Pruteanu procedează adesea prin reducere la absurd, exagerare terapeutică, enervare caragialiană. Umorul e rezultatul unor acumulări de efecte imprevizibile, de supralicitare a unei greșeli. Degeaba protestează lingviștii, în cercul lor relativ închis, împotriva unor pronunțări de tipul Pescariu. Dacă ar fi mai avut ocazia să-și desfășoare spectacolul comic, poate că
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
a unei lumi răsturnate în care însă totul pare a fi la locul său. Când vremurile vin mai înspre noi, în ceea ce s-a numit tranziție, pleava rămâne deasupra apei. într-un Five o^clock la un secol după cel caragialian, țațelor cu mofturi de cucoane le iau locul veninoase exemplare ale lumii proaspeților îmbogățiți, mădulare, cândva, ale nomenclaturii. Acum dialogul e mai sinuos, săgețile mai vătuite, dar mustind, în vârfuri, de mortale toxine. Noul lux găzduiește o cumplită vacuitate. Infernul
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
poetice într-o foarte savuroasă limbă de uz personal? Cine călcase pe urmele lui Budai-Deleanu cu pași mai apăsați decât cel care scrisese, pentru a fi puse pe muzică, versurile Micii țiganiade? Cine, mai apoi, a făcut, din neuitatele replici caragialiene, substanța unor rime cel puțin la fel de greu de uitat? Iată că toate aceste predicții comparatiste au fost, până la urmă, infirmate și deturnate de apariția, bruscă pe atunci, a lui Mircea Cărtărescu. Și totuși, privind înapoi la bibliografia lui Foarță, speculațiile
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
-urile în cinci LP-uri: LP 1 - Cotidiana, LP 2 - Balcanice, LP 3 - Vârste și vremi, LP 4 Zoon Politikon, LP 5 - Pozne. Denumirea grupajului sugerează miza tematică a prozelor care îl compun. Astfel, secțiunea Cotidiana - de departe cea mai caragialiană a volumului - conține instantanee de tranziție, discuții banale sau relevante despre lumea de azi. Dacă acum 100 de ani berăria era un loc mitic, mustind de viață, replici savorase și bună dispoziție, astăzi peisajul este dezolant. Comunicarea a devenit monosilabică
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
unor salturi acrobatice, bunăoară între Caragiale și Dostoievski, întrucît și ultimul "simțea enorm și vedea monstruos", stăpînind "arta paroxismului", fiind și "un artist foarte sigur și echilibrat": "De mai multe ori am făcut o analiză paralelă a procedeelor dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul mondenului, lirismul spectacular (socializat) al individului de elită. Al.Paleologu găsește nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
la Teatrul Național Dona Maria II de la Lisabona (Sala Garrett). Turneul de la Lisabona este organizat de Institutul Cultural Român din capitala Portugaliei, cu sprijinul coproducătorilor spectacolului. Creația coregrafică D’ale noastre/Ta Ra Ta Tam, construită pe tipologii de inspirație caragialiană de cunoscutul dansator, coregraf și profesor Gigi Căciuleanu, este una din primele producții de excepție, prin care Teatrul Național București a celebrat Anul Caragiale 2012, sub semnăturile unor artiști prestigioși ai scenei. „Intenționez să-l scot pe Caragiale din specificul
Spectacolul „D'ale noastre“ de Gigi Căciuleanu, la Chișinău și Lisabona by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70655_a_71980]
-
a zecea parte dintr-o vadră. Comisul Ioniță, om mai umblat, povestește că nemții beau bere, care e un fel de leșie. Convivii sadovenieni se strâmbă recriminator: atunci "să rămână ei cu trinul lor și noi cu țara Moldovei". Personajele caragialiene o dau însă pe bere. Când licoarea nemțească este amestecată imprudent cu cea a pământului strămoșesc (dă-i cu bere, dă-i cu vin), cetățeanul se turmentează și nu mai știe cu cine să voteze. Indecizia electorală e și un
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
cea a pământului strămoșesc (dă-i cu bere, dă-i cu vin), cetățeanul se turmentează și nu mai știe cu cine să voteze. Indecizia electorală e și un efect al indeciziei consumatoare. Și șprițul, numit mișmaș, e operațional în lumea caragialiană, prinsă între tradiții orientale și modernități occidentale. Șprițul vine pe filieră austro-ungară și, chiar dacă-l oripilează pe puristul Păstorel, adeptul vinului integral, combinația prinde la români: popor mobil, adaptabil, sensibil la inovații. Șprițul ca la Capșa are doar "o undă
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]