343 matches
-
cu ea. Căci nu poți continua să trăiești purtând în tine acel dublu care îl admiră pe Beria... Da, eram rus. Înțelegeam acum, încă destul de confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate acele ființe desfigurate de durere, satele carbonizate, lacurile înghețate, pline de cadavre goale. Să cunoști resemnarea unei turme omenești violate de un satrap. Și oroarea de a te simți părtaș la crima aceea. Și dorința violentă de a interpreta din nou acele întâmplări din trecut - pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și a inechității, eroziunea erosului - se proiectează într-o frazare sobră, puternică și laconică. Focul și sângele, două simboluri convergente, pătrund în miezul dramei istorice israeliene, ca și în inima trăirilor incandescente ale celei care scrie. „Ochii poetului ard”, literele carbonizate devin „semne negre încercuite”, îmbrățișarea iubitului lasă o „arsură”. Poeta se identifică firesc cu o mitologică întrupare chineză: „Dragon am fost, fantastic și rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor dezarticulate, spre a sugera absurdul civilizației contemporane, corsete, capete
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
Z. scrie cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în alte volume, se întâlnesc, din nou, „lunaticii crini” și „candelele muzicale”, „baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul razelor în urne”, „carbonizatele păsări” bacoviene și toate celelalte simboluri de la începutul secolului al XX-lea, într-un discurs lent, țesut mărunt și complicat într-o oarecare măsură de prea multe aluzii. Nevroza simbolistă e întoarsă spre jubilație, în spitalul amorului sunt „spasme de
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
acelei mari insule triunghiulare de nisip de la nord de brațul Sf. Gheorghe, pe atunci Hieron stoma - Gura Sfântă, numele de Insula Peuce. Această insulă era acoperită de o pădure de pini, ceea ce este confirmat și de faptul că în grinzile carbonizate ale unuia din turnurile de poartă ale cetății romano-bizantine Halmyris, din apropiere (la Murighiol), s-a găsit lemnul de conifere. De fapt și nisipul folosit în mortarul zidăriei acestei cetăți este un nisip cochilifer, identic cu cel al marelui grind
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu timpul precumpănitor, este lirismul măștilor în decor „dospind de metaforă”. Scherzoul arlechinesc, crochiu de gen predilect, e inițial năstrușnic, cu „piruete pe poante” în „subțioara cerului”, apoi sarcastic, drăcesc, macabru: „Se umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
se ridice. Și au mai fost și urletele celor care întorseseră capul și-și pierduseră vederea. Și acea grea zguduitură a pământului sub pântecele noastre... A doua zi, plecând înapoi spre orașul prizonierilor, îmi închipuiam distrugerile, ruinele caselor și carcasele carbonizate ale animalelor. Văzusem orașe bombardate în timpul războiului... Acum mă înșelam. Când avionul s-a apropiat de locul cu pricina, am văzut o oglindă. O imensă oglindă de nisip vitrificat. O suprafață netedă, care reflecta soarele, norii și chiar și crucea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ofițeri dădu un ordin scurt. Un soldat plecă în goană și se întoarse cu o găleată cu apă, pe care o turnă peste cel care zăcea. Acesta izbuti să-și miște capul: văzură atunci că jumătate din obraz îi era carbonizată - aceeași suprafață neagră ca a zidurilor din cărămizi vitrificate de aruncătoarele de flăcări. Cu mare greutate se ridică într-un cot. Pe chipul acela făcut din piele calcinată și noroi, un ochi străluci, conștient și încă plin de bezna subteranelor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din Hitlerjugend. Felia aceea odată smulsă, sâmburele se ivea, aproape mineral, în duritatea lui: soldați care supraviețuiseră luptelor de la Stalingrad, Kursk, Koenigsberg. Soldați care știau că orașele lor natale sau orașele de unde primeau scrisori erau transformate de aviație în ruine carbonizate. Războiul devenise de multă vreme singura lor patrie. Iar soldatul care știe că nu e așteptat nicăieri e de temut. Pavel dădu peste unul dintre acești soldați chiar în cartierele mărginașe ale Berlinului, unde compania lor bâjbâia în mijlocul micilor grupuri
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
schimbă Întru câtva aspectul În fiecare zi. Schimbările de culoare, În cazul rasei caucaziene, sunt de la alb la galben, apoi la un galben-verzui și apoi la negru. Dacă este lăsată destul timp În căldură, carnea Începe să semene cu gudronul carbonizat, mai ales În locurile În care a fost sfâșiată, și are un fel de irizare asemănătoare celei a gudronului, vizibilă cu ochiul liber. Morții se fac tot mai mari În fiecare zi până ce, uneori, devin prea mari pentru uniformele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cameră. Gemu, dar chiar atunci dădură buzna În cameră patru birmanezi Înarmați cu extinctoare, iar Marlena scoase un țipăt și sări În baie, o secundă prea târziu. Deși focul fusese stins, bărbații au stropit bine tavanul care fumega și plasa carbonizată, fiecare, pe rând, Împroșcând cu spumă albă care, În contact cu cenușa, exploda În nori de pulbere cenușie. Curând Își făcură apariția și Rupert, urmat de Moff, Dwight, Roxanne și Vera. Numai Bennie, cu masca aparatului de ventilație pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
focul. Se gândi la rochia Îmbibată În apă pe care o folosise ca să stingă flăcările, picăturile gri care se scurgeau pe podea și pe pat. Și-l imagină pe Harry gol și dezorientat Încercând să Înțeleagă semnificația plasei de țânțari carbonizate ca și cum ar fi fost un mobil de Calder Într-un muzeu. Părea atât de pierdut, ca un băiețel. Apoi Își imagină fața lui, felul În care o privise Înainte de incendiu, pofta pură din privirea lui și gura căscată. O trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu resturile pruncului, căci o parte din el era acolo, în lacomele lor măruntaie... Celui mai tânăr i-a urmat cel mai bătrân. Bunicul muri electrocutat, urinând în fundul curții pe niște fire sub tensiune căzute la pământ. A stat întins carbonizat, tot pe masa asta, dar nu ca un creștin, cu mâinile pe piept, ci cu ele la prohab, ținându-și urinarul, căci nu i-au mai putut fi descleștate... Mi-am cernut toată viața; i-am dat faldurile la o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aduse aminte atunci de fulgerul orbitor, simți din nou căldura și tremurul ce-i străbătuseră trupul, îi veni în minte senzația cumplită că era pulverizat și azvârlit în hău. între el și copac, întrezări un obiect diform și pe jumătate carbonizat, în care, cu greu, îl recunoscu pe Rutger. îi veniră în clipa aceea în minte Frediana și tânărul burgund și îi căută cu privirea în jur. Zadarnic: nu mai era acolo nici măcar calul cel alb. Când se sprijini în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără riscuri, căci câte un grup de prădători primi de la burgunzi o pedeapsă aspră. în repetate rânduri, din tabără fură văzute focuri ce ardeau în inima nopții pe munții din apropiere, iar patrulele trimise acolo în ziua următoare găsiră resturile carbonizate ale tovarășilor lor căzuți în mâinile dușmanului. Un războinic ce scăpase din mâinile burgunzilor și asistase la supliciul tovarășilor săi ascuns într-o tufă povestise că burgunzii erau conduși de o tânără femeie ce călărea un roib cu stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încetă nici măcar un moment. Apoi, când totul se sfârși, o liniște tragică se lăsă în vale. Fratele Gomerius, însoțit de Ambinanus, coborî coasta, se prezentă înaintea lui Balamber și îi ceru să i se dea voie să ia sărmanele rămășițe carbonizate ale abatelui, iar acesta îi îngădui. Nici unul, însă, nu ceru ceea ce rămăsese din Inisius. A doua zi, către apus, sosi în tabără un trimis al lui Onegesius, cu ordinul să părăsească Sapaudia și să se alăture armatei din Galia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe rupte de pietre sau arse de torțele aruncate de apărători. Chiar și numeroasele adăposturi mobile, făcute din scânduri ori răchită, vizibil abandonate pe câmpul de luptă, și ruinele, pe jumătate carbonizate, a două turnuri rudimentare de asalt stăteau ca mărturie încrâncenării cu care se dăduseră luptele în acel loc. De la corturile câtă frunză și iarbă, de la hoardele în marș sau aflate în așteptare în câmp, se înălța ecoul acela ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oricum o să fie mai bun decât nimic, recunoscu Odolgan. De fapt, ca loc pentru un bivuac, satul nu era mare lucru: fusese deja jefuit de cei dinainte, iar unele dintre case nu puteau oferi altceva decât spectacolul deprimant al ruinelor carbonizate. De îndată ce ajunseră în spațiul deschis ce reprezenta centrul micului burg, Balamber dădu semnalul de oprire și imediat războinicii se grăbiră să pună mâna pe orice construcție ce ar fi putut oferi un acoperiș. Servitorii săi o ocupară, fără să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajute!“ Când se întorsese, cu Utrigúr și cu cincizeci de războinici, în tabăra devastată, găsise în zăpadă trupurile părinților săi, decapitate, ca și ale celorlalți. Singurul supraviețuitor - servitorul Mandzuk, pe care îl descoperiseră, grav rănit și cu arsuri, sub resturile carbonizate ale unei yurta. Din acea zi, Utrigúr practic îl adoptase și, dându-i-l alături pe Mandzuk, făcuse din el un războinic, ajutându-l după aceea să-și împlinească răzbunarea. Obligat de împrejurări să crească în grabă, mai repede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu resturile pruncului, căci o parte din el era acolo, în lacomele lor măruntaie... Celui mai tânăr i-a urmat cel mai bătrân. Bunicul muri electrocutat, urinând în fundul curții pe niște fire sub tensiune căzute la pământ. A stat întins carbonizat, tot pe masa asta, dar nu ca un creștin, cu mâinile pe piept, ci cu ele la prohab, ținându-și urinarul, căci nu i-au mai putut fi descleștate... Mi-am cernut toată viața; i-am dat faldurile la o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
conservare pentru tatăl ei. Când venea și deschidea ferestrele și ușile, atmosfera intimă acumulată și stocată de domnul Sammler era spulberată, se părea. Ușa din dos dădea spre scara de serviciu, unde mirosul fierbinte de incinerare izbucnea din ghenă, hârtie carbonizată, mațe de pui și pene arse. Măturătorii portoricani aveau tranzistoare la care cânta muzică latino. Ca și cum ar fi fost alimentate cu aceste ritmuri săltărețe dintr-o sursă universală inepuizabilă, ca razele cosmice. — Ei, tată, cum merge? Cum merge ce? — Lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-și expedia loviturile, trimițând topspin-uri din încheietură. Cât despre mine, eu mă dădeam de ceasul morții, țopăind de cealaltă parte a fileu-lui, zguduindu-mi sacul plin cu chintalul de mitocănie ereditară, băutură, tutun, minuturi, cei zece ani în plus, carbonizați și înecați în „combustibilul“ cel mai tare, și căruia nu-i mai rămăsese nimic altceva de oferit cu excepția draivului și stopului pe rever. Mi-am ridicat privirea spre peretele de sticlă care se înălța deasupra capului lui Fielding. Micii afaceriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răsturnat un coniac în poală. Am înjurat, iar chelnerii și-au râs de mine și m-au înșelat. Încet dat irefutabil, m-am bășit în taxiul care ne ducea înapoi la apartamentul ei dublu. Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile portarului - un adevărat desfrâu de umilință bine jucată - am constatat într-una din oglinzile din hol că fermoarul pantalonilor se rupsese și că chiloții roz se zgâiau triști prin șliț... Am o teorie. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mai spune s-aducă și lampa - Te uită, zăpada-i cât gardul, Și-a prins promoroacă și clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cîntă-un marș funebru, Iar eu nedumerit mă mir: De ce să
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]