507 matches
-
printr-un proces și fără o procedură de condamnare, acestuia i se confisca proprietatea și era exilat, sistemul fiind folosit și pentru pedepsirea oponenților politici ai regimului sau disidenților religioși. Alături de acești exilați pe motive extrajudiciare, existau, firește, în sistemul carceral țarist (Dostoievski și-a numit un roman despre brutalul sistem carceral siberian ""Amintiri Din Casa Morților"") din Siberia și exilați pe motive politice care fuseseră condamnați în curți de judecată: unii dintre acești deținuți politici au fost, de exemplu, "decembriștii
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
se confisca proprietatea și era exilat, sistemul fiind folosit și pentru pedepsirea oponenților politici ai regimului sau disidenților religioși. Alături de acești exilați pe motive extrajudiciare, existau, firește, în sistemul carceral țarist (Dostoievski și-a numit un roman despre brutalul sistem carceral siberian ""Amintiri Din Casa Morților"") din Siberia și exilați pe motive politice care fuseseră condamnați în curți de judecată: unii dintre acești deținuți politici au fost, de exemplu, "decembriștii" care au scăpat de pedeapsa capitală. În pușcăriile țariste munca silnică
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
locul consemnat în sentință. Doar între 1824 și 1889, mai bine de sapte sute de mii de astfel de condamnați au fost trimiși în Siberia, mulți însoțiți de familiile lor. Deși nu munceau în lanțuri ca ceilalți membrii ai sistemului carceral țarist, unii dintre ei considerau că situația lor e chiar mai rea decât aceea a celor condamnați la muncă silnică ("katorga"), întrucât colonii consemnați erau trimiși în regiuni îndepărtate, pustii, unde pământul putea fi doar cu greu cultivat, mulți dintre
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
afându-se sub un regim de supraveghere sporită. Ca și gulagul sovietic, sistemul penitenciar țarist a cunoscut perioade de cruzime și perioade de relativă blândețe, după 1900 trecându-se printr-o astfel de perioadă de laxitate. În afară de a fi continuatorul sistemului carceral țarist, gulagul este de asemenea și un fenomen integral al istoriei europene, Uniunea Sovietică nefiind unica țară care a înființat un sistem social totalitar, sau care să construiască în aceeași perioadă și pe același continent un sistem de lagăre de
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
Individuale"", care garanta, cel puțin din punct de vedere teoretic, printre alte drepturi și libertăți, și pe acela de a nu fi de acord cu propriul guvern. În zilele noastre, ultimele trei țări din lume care mai au o rețea carcerală și de lagăre pentru deținuții politici bazată pe modelul Gulag-ului, sunt Coreea de Nord, China comunistă și Cuba. Fiecare țară comunistă a avut „Gulagul” ei, cele mai vestite fiind „"Laogai"”-ul din Republica Populară Chineză, din cauza numărului record de deținuți, proporțional
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
ceea ce ne oferă: lagăre de concentrare, teroare și sclavie." Romanul începe la 15 mai 1940, când guvernul francez se pregătea să părăsească Parisul. Autorul surprinde calvarul refugiului, anunțarea armistițiului de către mareșalul Pétain, cucerirea Parisului, tortura anchetelor conduse de naziști, universul carceral etc. Romanescu se implică într-un act de sabotaj în localitatea Montbrison, după care pleacă la Lyon, unde va fi arestat și aruncat în închisoare. Aici are ocazia de a vedea cum reacționează populația Franței - adevărată "piatră de încercare" - în fața
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
de condamnări. Unele penitenciare sau colonii de muncă sunt cunoscute pentru numărul mare de morți și pentru practicarea curentă a torturii. Astfel, mulți rezistenți au murit de epuizare, din cauza torturii sau a tratamentelor la care au fost supuși în sistemul carceral comunist. Pedepsele cu moartea erau executate discret, iar cadavrele se aruncau în gropi comune sau în păduri, sau în public, pentru a intimida localnicii. Un număr important de deținuți care nu au fost executați au fost omorâți în afara pușcăriilor, în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
și să ne impună așa-zisele valori concepute de Marx și Lenin și, alta care apăra cu îndârjire valorile morale tradiționale(...). Târgșorul a fost un câmp de bătălie, unde s-au format caractere. În timpul celor aproape trei ani de existență carcerală, a existat o permanentă stare de război, zi de zi eram atacați și, de fiecare dată, luam atitudine față de provocatori. Este grăitor finalul poeziei Zodie, care semnifică scrisoarea către părinți a unui tânăr elev încarcerat: Și din țâncul vostru firav
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
la ofițerul politic al închisori, care le înmâna direct șefului Serviciului Operativ. Informațiile erau analizate iar rezumatul acestora, împreună cu dosarele originale, erau înmânate mai departe Securității. După instaurarea regimului comunist în România, a urmat, din punct de vedere al sistemului carceral, o perioadă de tranziție. Până în 1947, regimul penitenciar era relativ lejer. Deținuții politici primeau pachete, aveau dreptul la cărți, vorbitor și organizări culturale în incinta închisorilor. Treptat Siguranța (ulterior Securitatea) a înăsprit condițiile, pe măsură ce întreg sistemul informațional comunist din România
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
muncă, cât despre îndoctrinare, directorul și directorul adjunct organizau ședințe de reeducare la care se țineau prelegeri despre diferite capitole din operele lui Marx și Engels. În timp însă, situația va degenera, cel puțin din punct de vedere al regimului carceral ajungând la nivelul celorlalte închisori de deținuți politici din țară. În august 1949 sosește de la Suceava un grup de aproximativ 100 de deținuți din care peste jumătate erau aderenți la reeducare. Aceștia înființează un "Comitet de conducere a reeducări", și
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
că e deajuns". Iată linii calde care-i îndulcesc autoportretul, făcându-l să fie mai aproape de imaginea omului cunoscut. în privința literatului, epistolierul devine de-a dreptul caustic, autodistructiv, așa cum nu ne-ar veni să credem. Probabil și în urma dramaticei experiențe carcerale, când un principal cap de acuzare fusese ultimul său roman, rămas în manuscris și în arhivele Securității, în așteptarea ceasului de apoi, și datorită faptului că de la Moartea cotidiană îi fusese imposibil să mai scrie sub zodia nefastă a realismului
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
poet legendar, care e viu în conștiința românilor. Mircea Popescu a scris apreciativ despre unele nume de tineri pe atunci poeți, "Întrebarea lirică la Ion Alexandru și Ana Blandiana" în "Revista Scriitorilor Români" nr.9/1970, tot acolo despre poezia carcerală, "În țară închisoarea cântă", reproduce unele poezii de Radu Gyr, care circulau printre deținuți. Numele acestuia, al altora nu figurează însă. Un fugar din marea închisoare a adus, probabil, memorate, versurile din mica închisoare. Mircea Popescu le reproduce cu compasiunea
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Lupta de clasă, privitoare la opera și biografia lui Nichifor Crainic, au zădărnicit orice efort de recuperare și de restituire a unei creații esențiale a culturii române. Publicarea fragmentară a memoriilor, a unor poezii, edite și inedite, scrise în atmosfera carcerală, a unor cursuri universitare litografiate, precum și a unei părți însemnate din epistolele sale, nu reușesc să impună personalitatea și opera unui mare creator de școală literară. Istoricii și criticii literari, cu unele excepții, uzitează adesea câteva clișee care nu satisfac
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
reia titlul unei reviste clujene de sociologie din anii 1920-1925, fondată de Ion Clopoțel (http://fr.groups.yahoo.com/group/societatea de maine/) cu în jur de 150 de membrii stabili. Militează pentru Procesul comunismului, pentru reprezentarea drepturilor victimelor sistemului penitenciar și carceral comunist, pentru aplicare lustrației și pentru reintegrarea lui Paul Goma în drepturile sale cetățenești, redactînd singur sau în colaborare cu intelectualii Ioan Roșca, Valerian Stan, Flori Stănescu, Mircea Stănescu, proteste și apeluri diverse. S-a recăsătorit în Franța a treia
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
Iosif , ortografiat și Ficioru sau Fecioru ( n. 4 aprilie 1928, în Cucerdea) este un torționar din timpul regimului comunist, fost comandant al Coloniei de muncă Periprava, care a deținut și alte poziții în sistemul penitenciar comunist, activând în unitățile carcerale Poarta Albă, Suceava sau Borzești, în anii '50 și începutul anilor '60. s-a născut pe 4 aprilie 1928, în comuna Cucerdea din județul Mureș, într-o familie de credincioși baptiști. În timpul copilăriei sale, până în anul 1942, Ion Ficior mergea
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
malul Prutului, în perioada 1949-1950, și anii petrecuți la Canal, 1952-1954, care nu a fost nicidecum un "Drum fără pulbere", așa cum festivist și neconvingător scria un roman realist-socialist, Petru Dumitriu, ci un drum al morții, ce a inspirat o poezie carcerală ce se constituie ca un capitol încă puțin cunoscut al poeziei române contemporane. Scrise pe petece de hârtie, cusute în căptușeala hainelor cu care s-a eliberat, așa cum ne încredințează urmașii poetului, ele au fost transcrise cu grijă, cu finețe
O restituire necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7569_a_8894]
-
a tinerilor, Sabina-Adina Luca • Imaginarul colectiv al electoratului, Adriana Ștefănel • Introducere în sociologia religiilor, Max Weber • Istoria gândirii sociologice. Marii clasici, Gilles Ferreol • Istoria politicilor sociale, Francis Démier • Istoria sociologiei, Charles-Henry Cuin, François Gresle • Mediul penitenciar românesc. Cultură și civilizație carcerală, Bruno Ștefan • Metode de cercetare în științele sociale, R. McQueen, Christine Knussen • Metodele în sociologie. Observația, Henri Peretz • Motivația. Teorii și practici, Carmen Buzea • Noile sociologii, Philippe Corcuff • Noțiunea de cultură în științele sociale, Denys Cuche • Noua problemă socială, Pierre
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și pentru omisiune de denunț. Va trece, în 1950, la Gherla, prin reeducare instituită de unul Ungureanu, student la Medicină. În 1952, după 4 ani și 3 luni, va fi eliberat. O frază, acoperitoare pentru toți cei trecuți prin iadul carceral comunist, încheie mărturisirea lui Petru Tudose: "Mă gîndesc, cîteodată, ce ar fi putut să fie și ce a fost viața mea. Pentru ce n-a putut să fie, de vină a fost, probabil, comunismul; pentru ce-a fost, tot comunismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puțin direcționarea opresiunii primitive în principal contra intelectualității. Trimis, în 1950, la închisoarea de tranzit din Ghencea, cunoaște, între alții, pe Mihail Manoilescu, fost ministru de externe, generalii Gheorghe Mihail și Nicolae Coroamă, pe Petre Țuțea, care își fermeca auditoriul carceral cu discursurile sale. Va lucra la Canal pînă la închiderea lui în 1953. După 5 ani ajunge la Ministerul de Interne pentru a continua ancheta începută la Securitatea din Brașov pentru finalizarea dosarului de trimitere în judecată. Aici va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Gherla. Aici sînt trimiși țăranii, frontieriștii, muncitorii. În momentele de vîrf, închisoarea are peste douăsprezece mii de persoane, aproape cîți locuitori avea orașul. În 15 iunie 1958, izbucnește revolta tinerilor din camera 87, cea mai puternică revoltă dintr-un spațiu carceral. Miercurea Ciuc a fost socotit Aiudul femeii române, aici au fost exterminate femeile din grupul de partizani al fraților Arnăuțoiu. Puțini știu azi că cetatea Făgărașului nu a fost doar un punct turistic, ci o închisoare cu condiții extrem de aspre, devenită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
persecutații pentru credință au fost și soții Grossu (Cu Dumnezeu în catacombe). După ani grei de detenție și chinuri supraomenești, cei doi se vor exila în Franța, Colette Bruteanu, care semna NicoleValéry-Grossu (autoare a unei zguduitoare cărți despre experiența ei carcerală, Binecuvîntată fii, închisoare!) și soțul ei Sergiu Grossu. În Franța era la mare cinste comunismul. Prin 1969 au loc, la Palatul Sporturilor din Paris (trei, patru mii de locuri) își amintește Sergiu Grossu, Congresul Tineretului Muncitoresc Catolic. "Invitat monseniorul Martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
curaj extraordinar: "Din chipul conducătorului nu a mai rămas decît o caricatură"". Trei sute de exemplare vor fi difuzate, cineva din rețeaua de difuzare, cum era de așteptat, va trăda. Urmează arestările, în ianuarie 1989. Mihai Creangă își amintește de experiența carcerală: "Sper să fiu crezut că și o singură zi, și o noapte să mergi într-un arest, să știi că ți s-au luat șireturile, cureaua, ai fost controlat în toate locurile intime ca să nu ai ceva, chiar și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în lagăre și închisori din motive politice. Dintre acestea, cu aproximație 20% au murit în detenție și alți 20% la scurt timp de la eliberare. Cifrele în sine sînt seci, statistică goală. Numai concretizînd putem, cît de cît, cuantifica ororile infernului carceral, Pentru mulți poate părea inutilă înșiruirea cazurilor concrete, particulare, elocvente în sine și ilustrative; doar prin ele putem dezvălui, in concreto, abjecțiilor regimului. Cum cu un umor negru observă președintele IICCR, justiția nu doar e oarbă, cînd vine vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de închisoare ci și reflecțiile asupra epocii în care trăise și se formase. Și totuși, volumul de față aduce o mulțime de elemente noi, de un interes extrem atât pentru cititorul obișnuit cât și pentru cel dornic să aprofundeze universul carceral și mai în general perioada totalitarismului comunist la noi. Observatorul cultural, nr. 354, 11 ianuarie 2007 O lectură inadecvată Traian Ungureanu este unul dintre foarte puținii noștri jurnaliști realmente independenți. Luările lui de poziție, uneori excesive, le poți citi de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
proza editate postum constituie o adevărată surpriză. Literatura „ascunsă” modifică imaginea scriitorului M. Bunăoară, romanul Nemuritorul în solitudine și durerea (1995), conceput între 1961 și 1964, este „un gen original de antiroman” (Romul Munteanu), în care tema detenției, a experienței carcerale se înscrie într-o dimensiune metafizică și fabuloasă, elocventă estetic. Este o triplă proiecție, cristalizată în trei secvențe - Sisif uitând, Pod la Drobeta și Nemuritorul în solitudine și durerea. Tot ca antiroman este construită și altă scriere, Cărămida cu mâner
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]