1,027 matches
-
Țiganiada are un fir grav, ia în serios viața. Leonachi îl previne, de altfel, pe Mitru Perea ( Petru Maior) că: "toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg și alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii noștri oarecând. Cel înțălept va înțălege..." Sunt momente când autorul pare a fi cuprins de panică în fața redării în scris, de unde apelul reiterat la muză; portretul ademenitor al Romicăi îi dă
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
cu note diferite de parfumare și se adresează în special tinerilor (Trendy, Business, Sport și In Love), pastă de dinți (și apă de gură) „Asla Med”, care conține argilă, fluor, microgranule abrazive și ulei de cătină (este destinată prevenirii apariției cariei dentare, asigură igiena dinților și gingiilor, contribuind la menținerea unei respirații proaspete), și linia de cosmetice auto „Triumf auto” (șampon de curățat tapițeria; emulsie siliconică, special concepută pentru reîmprospătarea și protejarea împotriva razelor solare a suprafețelor din piele, cauciuc sau
Agenda2005-19-05-1-comert () [Corola-journal/Journalistic/283654_a_284983]
-
prigoneau creștinii în Europa, Licinia lui Licinius, a născut pe Penelopa ! Era-nțeleaptă și vioaie, nu doar la inimă, frumoasă Așa că tatăl ei a dus-o, în turn cu o suită-aleasă : 13 fecioare, dar și idoli în camere împodobite Pe Caria și-Apelian, două persoane erudite, Care zilnic o-nvățau Învățătura timpului... Dar peste 6 ani, părinții : "E timpul mariajului !" Doreau un ginere ales, dintre cei mai luminați, Din arbore genealogic, de Regi, sau de Împărați ! Într-o zi, având fereastra, deschisă
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
ani, de la ultimul lor sunet de clopoțel, împreună. Se adunaseră cu toții, în aula în care își gustaseră primii fiori ai dragostei, primele gelozii, întâiul ,,te iubesc,, ... Florin, își ținea ochii ațintiți pe ușa pe care o rosese ca pe o carie timp de patru ani, în timpul liceului. Părea scufundat într-un vis în care realitatea scria cu ghearele reci, direct în sânge. Suferea din nou. Ca atunci. Nicio secundă mai blând! -Bună, Florin! Ce mai faci? Se uită consternat în fața lui
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
contre, această carte ,le livre a la poche, are ca pretext, Dansul, ca Limbaj al Trupului ori Regăsire a Sinelui căutat într-o sinestezie a unei seri armonice, dans muzică folk pictură viniluri Art Candy Bar sub bagheta lui Ricardo Caria .La mal de ape, lansarea cărții cu o lume bună arădeană, și metafora sincretismului s-a îmbinat cu Scrisul dinlăuntrul Roxanei Lucan. Sunt în carte Poeme bezmtice, Scrisori rătăcite, ascunse în Ploi trecătoare.Cutia cu trufe are cretă, cerneală, trei
DANSÂND CU MINE...O UTOPIE? de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382548_a_383877]
-
mă rog nu mă înteleg?.... fiindcă sunt tâmpit, irecuperabil!!!“ mormăie Ștefan și încruntat și fără chef revine acasă. În zilele următoare caută cu disperare liniștea în muncă, dar din păcate pentru el...nu o găsește și ceva îl scormone,așa cum cariile rod lemnul încet,încet dar sigur. Nu poate transcede peste imaginea ei,nu o poate izola,ea este acolo și îl privește cu acei ochi căprui mari,cu acele scântei ispititoare...și parcă îl cheamă...El chiar se autoflagelează și
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
curgă lacrimi, fi-va ... XVII. MI-E DOR..., de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-a mea livadă mare Cu
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR...Mi-e dor de prispa casei meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară,Scornea o apă rece și seninăSub soarele ce apunea în sară,Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă.Mi-e dor de-a mea livadă mareCu rod mănos sub
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
relația dintre trup și suflet, relație care, așa cum remarcă o voce inspirată, semnifică cuplul cel mai stabil dintre toate. Tema este cu atât mai fierbinte cu cât vigoarea și robustețea unuia sunt condiționate de coeziunea și vitalitatea celuilalt, în plus, cariile timpului mușcă neîncetat, de unde și necesitatea unor strategii de susținere, de revitalizare. În acest context ideativ, Doina Moț iese în lumina reflectoarelor, pentru ca în urma unui excurs autobiografic pasionant și nu lipsit de inflexiuni nostalgice, să relateze povestea ei de iubire
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
timp de la înființare, pot spune că am un cuvânt de spus și contez în această breaslă.” Care este secretul succesului său și a firmei? “Eu nu am venit în Italia să mă îmbogățesc, ci să-mi construiesc o familie și carie ră. Eu nu am venit să-mi cumpăr o mașină scumpă sau un apartament și să plec. Am venit să prind rădăcini. O familie frumoasă am, doi copii minunați, iar firma a intrat pe făgașul bun. Secretul? Am reinvestit mereu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93546_a_94838]
-
am visat cu tine, Tot mai des eu te visez de-o vreme Și-ascult porunca din înalt cum vine, De roata din cuvinte, nu te teme! Și acum când scriu dinspre norod Mă strigă adevărul tău pe nume Și carii parcă îi aud cum rod Din eșafodul meu, cioplit anume... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Horea / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
HOREA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383206_a_384535]
-
lucie a țării se strecurase încetul cu încetul și la Curte: covoarele grele, roșcate de Buhura se subțiaseră sub pasul celor cu jalbe într-atât, încât, din loc în loc, aveau găuri prin care se vedea podeaua de lemn mâncat de carii. Perdelele de la ferestre fâlfâiau pline de molii în curentul ce se strecura pe sub obloanele prost închise. în afara jilțului domnesc, celelalte erau descleiate și desfundate, astfel că nimeni nu mai putea sta la taclale cu Vodă decât în picioare. într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vom găsi pe Popa... stai liniștit, n-o să dureze mult! Will Smith își stinse trabucul, își aruncă ochelarii de soare la coșul din celălalt capăt al biroului, se apropie de oglinda în spatele căreia stătea doamna Popa și își privi o carie. Ei bine, el are tot timpul din lume. El are totul sub control. El are pistele lui. * Mariana murea încet de rușine. * Contesa își privi chipul în oglindă. Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dragostea sa pentru sfinți și pentru sfințenie. De aceea, el scrie despre sfinți cuvioși români pe care i-a cunoscut personal și despre alții pe care poporul îi venera cu multă evlavie: „Dară tocma și din rumâni mulți sfinți sânt, carii am și vădzut viața și traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneț, și Rafil de Agapia, i-am sărutat și svintele moștii. Apucat-am în dzâlele noastre părinț nalț la bunătăț și-n podvig, și
DOSOFTEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366952_a_368281]
-
formate din izbiturile celorlalți în cădere, nu se vor vindeca. Se vor umple cu lacrimi de rășină, limpezi ca roua, care apoi se vor îngălbeni, trecând prin nuanța chihlibarului, apoi se vor înnegri și vor cădea odată cu scoarța mâncată de carii și lovită de ciocănitori. Ramurile rupte ce i-au rămas nu se vor reface. Vor supraviețui un timp, cu cetină săracă, apoi se vor usca pe rând, arătând ca niște mâini uscate, de slăbănog. Păsări de noapte, așezate pe ele
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
meu sunt azi departe!/ Îl simt în schimb pulsând în mine/ Cu fiecare spic sau pâine,/ Cu struguri cuprinzându-mi talia,/ Când mă pândește disperarea./ Mă doare des o rădăcină/ De sat. Forând ca într-o mină,/ Melancolia- ca o carie,/ Îmi cântă acum finala arie.” (“Arie finală”) Iubirea - „Clorofila umanității” În ceea ce privește sentimentul erotic, la Adina Sas-Simoniak facem cunoștință cu drama iubirii. Autoarea nu este adepta unor forme, a unor conveniențe sociale artificiale în dragoste. Tot ceea ce o înconjoară se află
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
coaja ginko tumoarea strigă iară... E timpul moartea lentă insinuată-n viață Cu fiecare clipă ce trece ...noi murim Schimonosește Timpul, ''frumosul''în paiață Deși noi toți știm asta,cum să trăim ..nu știm... Durere se adună și roade precum carii Și suflet și ființă și amintiri dispar Se schimbă trenul vieții, când intervin acarii Sub măștile de boli ce permanent apar... El, Timpul suge seva, se-mbată-n tinerețe Căci el nu are vîrstă, dar nici repaos n-are Nu
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
scobește în interior cu tesla, se finisează cu scoaba (o daltă), se fac înflorituri cu gaifus (daltă de lemn, în formă de V). Culoarea se dă cu ulei vegetal, de floarea-soarelui, presat la rece și afumat pentru a rezista la carii și a da o patină de vechime. Tănasă Oliver din Fălticeni, cioplitor în lemn, lucrează din lemn de nuc, cireș, măr, păr: polonice, boluri, măști, căuce, măști. Pentru realizarea acestora se ține lemnul în coajă cam o jumătate de an
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
și manipulare, în interesele dictate de Partidul Comunist, atât pe plan intern, cât și extern. În felul acesta, Biserica putea fi mai ușor compromisă în ochii credincioșilor, iar, pe măsură ce socialismul se construia, aceasta urmă să dispară ca instituție, considerată o carie a lumii comuniste, așa după cum am precizat și în paginile anterioare. Însă, prin existența ei, a dogmei și a misiunii sale, Biserica întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos constituia o piedică serioasă pentru regimul comunist, cu binecunoscuta sa ideologie atee, potrivit
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ORTODOXIA ŞI STATUL ÎN ROMÂNIA SUB REGIMURILE TOTALITARE… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2208 din [Corola-blog/BlogPost/344370_a_345699]
-
lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii mărunțesc ecoul copacului, când cariile îi rod infinitului trupul. nu mă întreba cine sunt. întreabă-mă cine ești. te ascund undeva, între minciună și adevăr. vorbele goale flutură stindardul promisiunilor, deasupra prăpastiei de trăiri. taci. nu mai am răbdare să înghit nici o virgulă. punctele îmi
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii mărunțesc ecoul copacului, când cariile îi rod infinitului trupul. nu mă întreba cine sunt. întreabă-mă cine ești. te ascund undeva, între minciună și adevăr. vorbele goale flutură stindardul promisiunilor, deasupra prăpastiei de trăiri. taci. nu mai am răbdare să înghit nici o virgulă. punctele îmi
COPACUL DIN GROAPA CU PLOI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361735_a_363064]
-
care se dovedi a fi o fundătură. Gestul meu de a mă întoarce fu oprit la jumătate. - Aici locuiesc... Atunci am constatat, aproape simultan, două lucruri: că în peretele clădirii din dreapta mea era încastrată o ușă cu lemnul mâncat de carii și că zorile erau pe cale să-mi fure cea mai sublimă noapte din viața mea. Am sărutat-o și buzele ei moi se întredeschiseră ușor, abia sesizabil, doar cât să-mi primească sufletul pentru totdeauna. Și i l-am oferit
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
îmbrățișat cu patima celor care știu că se despart pentru mult timp. - Nu mi-ai spus cum te cheamă... - Katia, îmi zise ea aproape în șoaptă. Eu sunt Katia. - Am să te caut, Katia. Ușa aceea cu lemnul mâncat de carii scârțâi îngrozitor, și jumătate din sufletul meu dispăru în spatele ușii închise. Cealaltă jumătate a rămas mult timp acolo, pe străduța strâmtă și sordidă, potopită de ploaie și melancolie. * În aceeași zi, puțin după orele amiezii, băteam cu insistență la ușa
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
unde vom pune mingea portocalie, Iannis? Ploua, ploua într-una... Trotuarul era umed, șoseaua era umedă, norii erau și ei umezi, chiar și buzele ei... Cât era de întuneric și, Doamne, cum mai scârțâia ușa aceea cu lemnul mâncat de carii. Da, dar ea avea niște ochi triști, foarte triști, iar sufletul meu a fost sorbit de gura ei, cu buzele abia întredeschise... În ceafă, simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți și o știam încordată ca un arc, gata să sară
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
plânge păunul omul cu sternurile altcuiva pare el să fie lacrimă nu e plâns în sânul retinei durerea vederii este zvârlită prin timpan ierburilor care dorm în sufletul său sinele de om mușcă din furia vulcanilor cu viermi din truda cariilor se plânge el fără să audă e musai să fie noapte în strigătul gol să se rupă crengile unei adunături de copaci ca el să plângă niciodată cu sine despre cât de adânc e crivățul din nevrednica înaripare a unui
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]