990 matches
-
modificată digitalic după voie, ca în cazul artiștilor contemporani. În cazul lor însă, e greu de spus cît anume din arta lor ține de talent și cît se datorează unei excentricități ce amintește flagrant de patologia psihică. E cazul artistei "carnale" Orlan, care a apelat la tehnologia computerului pentru a-și sintetiza propriul chip în felurite modele iconice, și care nu s-a sfiit să-și facă un implant siliconic în ambele extremități ale frunții pentru a semăna cu imaginea Mona
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
și care excită ca acesta nu știu ce sursă a infinitului personal"). Zeitatea iubirii poate fi, în egală măsură, făptura concupiscentă, Dionysos cel cu picioare de țap, sau Venus cea grațioasă, îndemnînd la reverie, inspirînd o iconografie elevată. în zilele noastre, afirmarea carnalului cunoaște o oră fastă. Lumea globalizată înregistrează un erotism tot mai dezinhibat, precipitat, nefiltrat printr-un cod al "bunelor moravuri" sau cel puțin printr-unul al analizei, datorită "întîlnirilor" electronice, a telefoanelor erotice, a puzderiei de filme porno pe micul
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
care ne întîmpină un "monoideism erotic" (Mihai Aspru din Dona Alba e un Julien Sorel băștinaș, iar Rusoaica din romanul omonim apare înscrisă ca un simbol arhetipal, pentru care bărbații simt o abisală chemare), pe Felix Aderca, analist al erotismului carnal, cu lubrice implicații (mai cu seamă Rasputin. Diavolul de la curtea țarilor și Al doilea amant al doamnei Chatterley), pe Mircea Eliade, creator al unei proze "obsedate, chinuite, sexuale, analitice", cum o caracterizează el însuși într-o epistolă către Cezar Petrescu
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
resortul ascuns al puterii teatrului se află tocmai aici, în acest spațiu al dubiului, în acest presentiment al spectatorului că dincolo de ceea ce vede mai există și altceva. A face ca trupul actorului să-și piardă mult prea evidenta lui consistență carnală, a înscrie în el prezența secretă a unui corp transfigurat, venit dintr-un altundeva, nu înseamnă oare a răspunde "somației" pe care Craig le-o atribuia fantomelor shakespeariene? Regăsim aceeași viziune asupra actorului - cel ce renaște întotdeauna după traversarea unei
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
linie ereditară. Iar prin legea imitației, plăcerea pentru lectură, respectul rațiunii, simțul relativității, refuzul fanatismului, darul de a se pune în situația celuilalt. însă lista e cu mult mai lungă. Mi-a trecut o filosofie a vieții, în prim rând. Carnal, am moștenit-o pe mama. De la ea mi-a venit bucuria de a trăi, capacitatea de a sezisa frumosul - și de a-l gusta. De la ea, poezia. - Am impresia că ne aflăm într-o perioadă literară animată, prin tensiunile sale
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
tură. Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri cabile - aroganța, rânjetul și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și carnale, nonșalanțe de un infantilism atroce, injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
putem face apel la scriitoarea Genevieve Dormann, autoarea textului din catalogul pictorului, în care originea românească a tatălui este de altfel amintită: "Fiecare creație a lui Cara Costea șconform ortografiei numelui de artistț conjugă un desen riguros cu o materie carnală care nu datorează nimic întâmplării și se însuflețește de culori care fac să freamete, să fiarbă sau să cânte pânzele sale precum sângele unei emoții transfigurează un chip și fac să bată inima./ Acest aliaj de rigoare și de baroc
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
Pentru Mallarmé, lumea există pentru a sfârși într-o carte. Pentru Mircea Horia Simionescu, cartea există pentru a sfârși (adică pentru a se întrupa) într-una din lumile posibile. Dulcineea din Toboso poate fi îmbrățișată de Don Quijote mai ardent, mai carnal, decât își îmbrățișează Emma Bovary amanții. Poți păcătui nu numai cu trupul, ci și cu gândul. (Creștinismul legiferează și imaginarul păcatului.) Dar, pentru personajele lui Mircea Horia Simionescu, gândul, adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
în Inima de diamant, vine tocmai din această percepție asimetrică: a realității pătate, cu lentila intelectului, și a transcendenței străvezii, cu simțurile toate. Sexul și mistica ajung să însemne unul și același lucru: În lumea de diamant nu există iubire carnală./ Sau totul e iubire carnală./ Ca să poți trăi în lumea de diamant,/ carnea ta trebuie să fie de diamant./ Să sfârâie, pură.// Ca să poți trăi în diamant,/ carnea ta trebuie să ajungă orbitoare.// Să strălucească până ajunge ca sfintele moaște
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
tocmai din această percepție asimetrică: a realității pătate, cu lentila intelectului, și a transcendenței străvezii, cu simțurile toate. Sexul și mistica ajung să însemne unul și același lucru: În lumea de diamant nu există iubire carnală./ Sau totul e iubire carnală./ Ca să poți trăi în lumea de diamant,/ carnea ta trebuie să fie de diamant./ Să sfârâie, pură.// Ca să poți trăi în diamant,/ carnea ta trebuie să ajungă orbitoare.// Să strălucească până ajunge ca sfintele moaște./ Până și tu să ajungi
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
în vocabularul de zdrențe al ușii cortului. Unde șeful executivului aruncă săgeți adversarului din Japonia, Laponia, din naveta spațială, dacă nu din patul conjugal. Iar acesta răspunde de la Slobozia. Da, pe ecranul minții se succedau, virtual, dar cu încă mai carnală concretețe, cotoiul (și nu motanul! Felix, cu valetul lui cu ochii mijiți ca la pisoii nou născuți, șobolanul roz, dispărând repede în dosul unei uși, prostănacul cu nas de ceară, iorgovani suplimentari, parlamentari la braț cu dublul lor, lunecau în
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
influențată În mare măsură de dogmele religioase ale Bisericii. Astfel, plăcerea erotică și relațiile sexuale extraconjugale erau condamnate, acordându-se o Înaltă prețuire castității și celibatului. Singura justificare a sexualității o reprezentă procreerea, sexualitatea ca atare fiind considerată o dorință carnală cu caracter animalic, care Împiedica mântuirea sufletului. Reglementările elaborate de biserica creștină cu privire la sexualitate au modelat În cea mai mare măsură convingerile și normele existente În societățile moderne ori contemporane. Spre deosebire de alte societăți, În care sexualitatea era considerată o sursă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
diversi În 27 1580. A publicat cărți de versuri și a colecționat operele altor scriitori În antologii, dar a trăit și experiențe erotice variate, frapând prin relațiile pe care le-a Întreținut deopotrivă cu bărbați (care Îi ofereau, alături de plăcerile carnale, și sume consistente de baniă și cu femei. După un mariaj eșuat la o vârstă fragedă și fără ca zestrea să-i fie returnată, Franco devine curtezană. Sa adaptat foarte repede și a avut de-a face cu personalități notabile ale
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
idealist neegalat. Iubea frumosul până la divinizare, urcându l pe un piedestal de glorie înaltă. Dar frumosul iubește frumosul, iar el nu era deloc frumos. Și, de aici, începe drama lui. O mare parte a tinereții sale și-a satisfăcut poftele carnale în bordeluri, ajungând, în cele din urmă, să se însoare cu una proastă, grasă și urâtă. Astfel, conviețuind cu ea, o silă de toate treptat îl cuprinsese pe nesimțite, dându-și seama cât de nesuferită și de neînțeles este viața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina, umbrele, aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască părinții, nu voia să-i lase să intre în sufletul ei plin de cenușă. Se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ultima vreme cântă ca o apucată, improvizând chiar și în marile concerte, atunci dirijorul rămâne cu bagheta suspendată, apoi se retrage pe furiș la o parte, muzica lui Zinzin umple încăperea, spațiul din jur, clădirile intră în rezonanță, aerul devine carnal, spectatorii imponderabili, baierele universului se deschid, în clipa aceea Sandei atacă pianul, cele două încep concertul, trupurile lor se înconjoară de o aură transparentă, pe fruntea lui Zinzin apar picuri de sudoare ca o coroană de spini, privirea albastru-violet devine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații ca prăjiturile, uneori cu ură, dar întotdeauna cu luciditate, jocul acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie, după fiecare ospăț carnal face un duș fierbinte apoi unul rece ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de instinct de animal, când nu găsește mere pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
durată, iar experiența trupească nu a făcut decât să sporească și mai mult dorul de despărțire. Era o problemă În plus. Începuse de altfel să scrie primele poeme, În care-și epuiza deseori frustrările, obsesiile și mai cu seamă dorințele carnale. Într-un cuvânt, acest adolescent lucid, părea că se supraveghează singur de undeva, dintr-un unghi confortabil, tăindu-și efuziunile și pornirile firești și Înlocuindu-le cu un confortabil pentru el, dialog interior. În acel an, i s-a sinucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rezista. Îl atrăgeau mai ales cele vulgare, culese de prin locuri promiscui, care-n final Îl tapau de bani. În el existau cele două extreme: aristocratul perfect, cultivat, rece, rezervat și lucid și bărbatul depravat, dispus pentru orice plăcere ieftină, carnală, să se bălăcească În noroi. În acea seară, vroia să se culce cu orice chip cu femeia ușoară și rezervase prin telefon o cameră În blocul ,,Carlton,, , de la un fel de patroană, dar, a Început cutremurul. Trezit brusc din beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o Întreabă bărbatul, aplecându-se asupra picturii, ca un ceasornicar, ce privește de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lipsită de duioșie și de zâmbet, o iubire practic lipsită de personalitate. Straniu era faptul că această pasiune care presupunea, după toate aparențele, o supunere totală a ființei mele, părea să aibă atât de puțin de-a face cu latura carnală. Categoric avea de-a face cu aceasta, căci trupul meu mi-o spunea în fiecare clipă, dar într-un mod atât de sumbru. Păstram încă impresia că nu o atinsesem niciodată. O trântisem la pământ, dar nu o ținusem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
i se întinseseră înainte, îl cuprinseseră pe Bull, trecându-i peste piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu marginile subțiri precum colile de hârtie, aspirau dilatate mirosurile puternice, carnale, calmante și masculine emanate de Bull. Simțea un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva străin, ciudat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era foarte posibil ca șansele de promovare să-i fie anihilate. Dar trebuie neapărat să i se sfârșească și cariera? În definitiv, trăia în anii nouăzeci, nu în anii douăzeci. În zilele astea, oamenii sunt mult mai indulgenți în privința slăbiciunilor carnale. Poate că i se va permite să plece fără scandal. Evident, va trebui să-i spună totul lui Naomi, dar era o femeie cu mintea deschisă. Milita pentru drepturile homosexualilor... Poate că aflarea veștii despre comportamentul soțului ei față de Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Închipui că m-am năpustit asupra morilor de vînt. Mori de vînt sau fabrici de cultură sau - s-o spunem pe-a dreaptă - cele mai delicioase dintre obiectele imposibil de cucerit, acele rotițe erotice, mici și lascive moriști de senzualitate, fabrici carnale de bucurii perverse, tărîmuri de vis pentru toți păcătoșii frustrați, propriile trupuri ale Frumoaselor mele. Și, pînă la urmă, ce importanță mai are ? O cauză pierdută e o cauză pierdută. Însă n-am de gînd să insist mai mult asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asemenea, la baza craniului, alte umflături care sînt semne clare de „adezivitate” și „amativitate”, și indică prezența - și cum aș putea s-o neg ? - unei „tendințe de a forma atașamente puternice față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]