783 matches
-
asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au fost corecte de la bun început. E foarte posibil să creadă lucrul ăsta. Sper să-mi simtă și puțin lipsa. Acum stau la birou, la mașina de scris, în dormitor. Ian e întins pe pat, doarme pe un teanc de carnețele. Zgomotul dictafoanelor nu-l mai deranjează. După atâta timp, nici eu nu-l mai aud. Curând, voi pune motanul în cutia lui de transport, voi strânge dictafoanele și voi pleca de acasă, poate pentru totdeauna. La două nopți după ce podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sălbăticie naturală, tot mai mica Antarctică a timpului. În inima acestui timp-spațiu izolat și tăcut am închis în cele din urmă caietul cu notițe și tabele decodificatoare. Terminasem. Am frunzărit textul complet al Fragmentului becului încă o dată și am închis carnețelul. M-am plimbat prin cameră câteva minute fără să văd sau să privesc cu adevărat, greoi, cu ochii împăienjeniți de somn. Erau în text lucruri la care nu mă așteptasem. Pasaje incomode, care complicau situația. M-am uitat la ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pustiu. Voiam să mă concentrez asupra altor lucruri, să fac ceva, nu să zac nemișcat și tăcut într-o cameră impersonală. Am pus deoparte Fragmentul becului și caietul cu scheme decodificatoare și, din buzunarul stâng al rucsacului, am scos un carnețel de reporter și un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după o jumătate de zi petrecută pe calorifer (caloriferele funcționau neîncetat la hotelul Willows, lucru pe placul Tușii Ruth și al lui Ian deopotrivă). Odată cu cheia camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zece seara, iar asta însemna că puteam veni și pleca după bunul meu plac, lucru folositor pentru genul acela de expediții matinale, de supraveghere, necesare colectării unei noi rezerve de corespondență. Știam deja de unde puteam vedea bine orașul. Am aruncat carnețelul, binoclul și telefonul mobil în buzunarele mari și goale ale pelerinei și am dus tava goală pe care fusese cina - „Se pare că ai pierdut noțiunea timpului, dragă, așa că ți-am adus ceva în cameră“ - jos, la recepție. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei ore. Scout verifica într-un carnețel roșu distanța parcursă și beam apă și poate mâncam ceva, apoi îl pasam pe Ian de la unul la celălalt și porneam iar la drum. Treceau bucăți de timp incolor. După-amiaza devenea seară și rămâneam în pană de glume și jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de lângă rucsacul meu și m-am uitat în sus, la nori. — Cred că-mi amorțesc picioarele. Lumina slabă a amurgului de care aveam parte nu era de-ajuns pentru a citi, așa că Scout aprinse lanterna ca să-și consulte din nou carnețelul. — Ne descurcăm bine, zise. Mâine ar trebui să ajungem la destinație. Mâine. Mâine ar trebui să-l găsim pe Trey Fidorous. — Bun, am spus, închizând ochii și negândindu-mă la nimic altceva decât la bucuria de-a sta nemișcat. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luăm doar o pauză scurtă. Dar data viitoare poți să faci ce vrei. Doi ochi mari și verzi mă priviră cu dispreț printre barele subțiri. — Cum stăm? am întrebat și i-am întins sticla lui Scout. Ea ridică privirea din carnețelul roși, luând-o. — Bine. La capătul pasajului ăluia ar trebui să fie intrarea în subsolul unei biblioteci. Acolo trebuie să ajungem. Pasajul ăla? M-am uitat în depărtare. Pasajul cu pricina părea scurt și întunecos și aducea mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am mai băut o gură de apă, apoi am pus sticla deoparte, m-am ridicat în picioare și mi-am pus rucsacul în spate. Tocmai îmi verificam buzunarele ca să mă asigur că am tot ce-mi trebuie, când am observat carnețelul roșu al lui Scout pe podea, lângă perete. M-am aplecat ca să-l ridic. Îl răsuceam în mâini, când ea se ivi din nou la intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o spărtură în zid care conduce direct în depozitul bibliotecii. Noi... Eric, oprește-te. Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă îndreptată în spate. — Nu te întoarce, spuse ea blând. Adu doar mâna în față foarte, foarte încet. Am dat să mișc mâna, dar apoi, pe podea, în spatele meu, am simțit ceva, umbra unei mișcări tot mai iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ordine, zise ea. Cărțile. Toate cărțile astea înseamnă că nu poate intra aici, nu-și poate croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându-mă pe jumătate. Hai să ne îndepărtăm de capăt, doar ca să fim siguri. Carnețelul tău, am spus, încă nu tocmai sigur pe mine, ți-am pierdut carnețelul. — Nu contează, idiotule. Suntem oricum pe ultima turnantă. — Credeam că abia mâine ne va ajunge. Așa credeam și eu. Hai să găsim un loc unde să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu-și poate croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându-mă pe jumătate. Hai să ne îndepărtăm de capăt, doar ca să fim siguri. Carnețelul tău, am spus, încă nu tocmai sigur pe mine, ți-am pierdut carnețelul. — Nu contează, idiotule. Suntem oricum pe ultima turnantă. — Credeam că abia mâine ne va ajunge. Așa credeam și eu. Hai să găsim un loc unde să ne așezăm, să ne punem gândurile în ordine. — Fir-ar a naibii de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
decodificare să fie foarte încet și anevoios. Adică tu crezi că există un sistem? — Da, încuviință Fidorous. Dar asta nu e decât vârful aisbergului. Uite. Luă un pix din buzunarul jachetei sale și găsi o pagină goală într-unul dintre carnețele. — Prima literă din tot Fragmentul becului este C de la „Clio, cu masca de scafandru pe față“, corect? — Mda. — Dar înainte să aplici QWERTY pentru a o decodifica, în însemnările tale se spune că, la origine, litera asta a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mașină. Toate computerele erau deschise. 4. Butoaie. Trei butoaie mari, închise, din plastic transparent stăteau aproape de partea din față a montajului. Acestea fuseseră umplute cu registre Pagini Aurii și alte cărți de telefon, dimpreună cu ghemotoace lipicioase de bilețele Post-it, carnețele de adrese și mai multe agende Filofax. Fiecare butoi mai conținea două sau trei dispozitive din plastic negru, care semnau cu niște aparate fax mici sau cu telefoanele modificate, prevăzute cu mici antene telescopice. Fidorous spuneau că acestea erau aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cincizeci de lei pe oră de stenografă mi se pare un preț rezonabil. Deci, să intre doamnele stenografe... (Apar trei pupeze decoltate, intens fardate și rujate, cu unghiile ascuțite și întoarse ca niște gheare. Țin în mână fiecare câte un carnețel minuscul în care fac semne indescifrabile cu creioane dermatografe. Se aliniază una lângă alta, cocoțate pe tocuri foarte înalte, în fața triplului soț, ce privește la unison cu cei șase ochi și trei coarne direct în decolteul lor generos. Tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de când începuse în 1792 primul război dintre cele 23 pe care le comandase. Se speriase atunci când șeful Poliției a întârziat o secundă lângă ea, admirându-i rochia. După ce-și însemnă toate acestea, începu memorarea, deschizând din când în când carnețelul pentru verificarea cunoștințelor. Care e deosebirea dintre purpura vasculară a rochiei, purpura trombocitopenică a trenei și albastrul de metil al tavanului de la Versailles? Cum se poate diferenția prin testul Koller hipoprotombinemia dintre un icter mecanic dansant și o hepatită regală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate adresele și numerele de telefon ale cunoștințelor și prietenilor să le arunce la gunoi, pentru ca Părințelul și Milițică să nu le aibă la îndemînă dacă în disperare de cauză se vor gîndi să le ia urma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
terminat studiile am reușit să fac datorii de 42 000 de dolari. Nu aveam nici cea mai mică intenție să am același destin ca tatăl meu. Ori de cîte ori se cumpăra ceva la noi în casă, el lua un carnețel și un creion și nota: "Bodo, un cornet de înghețată, 0,25$, 8 martie 1968". Ceea ce mi se părea cel mai umilitor era că făcea asta în văzul tuturor. Din acest motiv, nu am reușit niciodată să fiu zgîrcit. Plăteam
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
faci pentru a-ți spori respectul de sine și capacitatea de a-ți face cunoscute calitățile? Ideile Cele mai bune idei ne vin în timp ce conducem mașina, ne plimbăm, facem sport sau moțăim. Din această cauză, ne-ar fi necesar un carnețel sau un reportofon pe care să îl avem la îndemînă în asemenea situații. Dacă nu ne însemnăm imediat ideile, acestea se vor pierde pentru totdeauna. Eu țin un jurnal al ideilor. Poate că nu voi reuși să pun decît o
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ce scrii. Lasă smiorcăiala, avem noi grijă să-i fie bine, dacă ești fată cuminte. Și încă ceva, trage cu ochii și printre profesori, pe Aristotel să-l urmărești mai cu băgare de seamă și, dacă poți, să-i furi carnețelul! Vreau să știu ce dracu scrie în el. Ciulește bine urechile, tovarășă Dora, ascultă ce tot vorbește cu Veronica, aia de română. Tot vreau să știu! Înțelegi? Tot. Ăsta-i examenul tău, peste doi ani o să-ți prindă bine recomandările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
motoare... „Petrache, ai notat tot ce ai văzut?” - m-a Întrebat Toader. „Lasă, că la urmă numărăm bețișoarele” - i-am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai cu carnețelul de notițe și Începeai să scrii ce vezi. Aveam memoria noastră: bețele de chibrit. Pentru fiecare mașinărie sau cazemată, loc pentru tun ori mai știu eu ce, le rupeam Într-un anume fel. Cutia goală, era alături. Nu bătea la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cămașă și n-ar mai avea cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își puse ochelarii și reciti documentul pe care i-l înmânase mai devreme ministrul de interne, făcând pe el, cu un stilou, o serie de adnotări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căzuse pe gânduri. Gheorghiu-Dej tresări. Ce să facem, Sandule? înălță el din umeri, ca și cum întreaga problemă l-ar fi depășit. Nimic!... Milă mi-e de social-democrați, dar de noi mi se rupe inima! Ceaușescu își îndesă la loc în buzunar carnețelul lui de însemnări și, adulmecând dibaci dincotro bătea vântul în chestiunea social-democraților, se grăbi să întărească ceea ce șeful partidului lăsase numai să se înțeleagă: Tovarăși!... Noi nu trebuie să uităm nici o clipă că social-democrații lui Titel Petrescu au trădat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]