213 matches
-
î.Hr., un nou general roman, în vârstă de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al forțelor din Spania, eliminând până în 206 î.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punică din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar, ajuns în Italia centrală, este surprins de forțele celor doi consuli - Marcus Livius Salinator
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace. Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 î.Hr. să se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde încurajează ostilitatea împotriva romanilor. La începutul războiului lui Antiochos al III-lea împotriva Romei (192
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
însoțește expoziția, publică primele versuri din amarul său poem "Erorile speranței". Sfârșește ""Devonshire, pescuit la mare pe furtună". În 1813 expune "Dimineața cu chiciură", protest hotărât împotriva "etichetării peisajului drept lucrare cartografică" (G. Reynolds). "Didona construind Cartagina" sau "Renașterea imperiului cartaginez"(1815), stilistic, reprezintă unapogeu: o adevărată poerică picturală a mării și a norilor. Dăruind-o muzeului "National Gallery", pictorul își exprimă dorința (împlinită dealtfel) să fie expusă alături de "Îmbarcarea Reginei din Saba" de Claude Lorrain. "Traversarea izvorului" este mai apropiat
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
când Cartagina lupta să se protejeze împotriva expansiunii romane. Lupta decisivă a fost bătălia navală din 241 î.Hr. câștigată de romani care au preluat controlul nu numai asupra Siciliei, dar și a Sardiniei. Cartagina își revine și invadeaza Spania. Generalul cartaginez Hannibal pătrunde în Italia cu trupe și elefanți, iar pierderile de partea Romei sunt semnificative. Roma contraatacă și, în 204 î.Hr., generalul roman Scipio Africanul invadează nordul Africii obținând o victorie la Zama. Cartagina este supusă unor severe condiții de
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
fiind luptători duri și violenți, potriviți pentru munca de mercenari, însă erau predispuși la acte de banditism. Cele mai timpurii referiri se găsesc în textele istoricilor antici, cum ar fi Livius și Polybius, care menționează că mercenarii cantabrii în serviciul cartaginez, au luptat în bătălia de la Metaurus în 207 î.Hr. Un alt autor, Cornelius Nepos, susține că triburile cantabrilor au fost prezente pentru prima oară în Roma, în campaniile lui Cato cel Bătrân, în Celtiberia în 195 î.Hr, iar mai
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
219 î.Hr., primele trupe romane au invadat peninsula Iberică în timpul celui de-al doilea război punic împotriva cartaginezilor, și au anexat-o sub Augustus, după două secole de război cu triburile celte și ibere, și cu coloniile grecești, feniciene și cartagineze, devenind provincia Hispania. A fost împărțită în Hispania Ulterior și Hispania Citerior către sfârșitul Republicii Romane; și, în timpul Imperiului Roman, în Hispania Taraconensis în nord-est, Hispania Baetica în sud și Lusitania în sud-vest. Hispania aproviziona Imperiul Roman cu alimente, ulei
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
la rugămințiile cetăților grecești, unde se proclamă rege al Siciliei, deși putea să devină regele Macedoniei, deoarece tronul rămâsese vacant după moartea regelui macedonean. A avut planuri pentru fii săi, ca aceștia să controleze Sicilia și poate întreaga Italie. Cetățile cartagineze i se alătură după ce o înfrânge pe cea mai puternică, fortăreața Eryx. În urma negocierilor dintre Cartagina și Pyrrhus din 276 î.Hr., se hotărăște ca Marea Libiei să devină graniță între greci și cartaginezi, stabilindu-se relații de prietenie. Cetățiile grecești
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
din 276 î.Hr., se hotărăște ca Marea Libiei să devină graniță între greci și cartaginezi, stabilindu-se relații de prietenie. Cetățiile grecești s-au opus acestui armistițiu, iar Pyrrhus a fost nevoit să rupă pacea și să asedieze puternica cetate cartagineză Lilybaeum (în prezent, orașul Marsala), din vest Siciliei. După două luni de asediu nereușit, acesta se hotărăște să blocheze portul fortăreței, cerând sicilienilor bani și forța de muncă. Cererile continue ale regelui Epirului îi nemulțumește grecii de pe insulă, Pyrrhus văzându
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
a distrus armata romană, superioară numeric, condusă de doi consuli: Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro. Astăzi este privită ca una dintre cele mai mari bătălii tactice din istoria militară. La începutul celui de-al doilea război punic, generalul cartaginez Hannibal a traversat foarte repede Alpii în timpul iernii și a obținut două victorii decisive asupra romanilor (bătălia de la Trebia și bătălia de la Lacul Trasimene). După aceste pierderi, romanii sunt conduși de dictatorul Fabius Maximus care devine celebru pentru tactica sa
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
și a obținut două victorii decisive asupra romanilor (bătălia de la Trebia și bătălia de la Lacul Trasimene). După aceste pierderi, romanii sunt conduși de dictatorul Fabius Maximus care devine celebru pentru tactica sa de a evita o luptă deschisă cu armata cartagineză. Totuși, această tactică îl face nepopular printre romani. Cei doi consuli nou aleși de Senatul Roman, Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro se hotărăsc să-l înfrunte în față pe Hannibal. Între timp o nouă armată romană se formase
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
comandă, fără să se sfătuiască cu colegul său, a dat semnalul de atac și a trecut cu trupele rânduite în dispozitiv de luptă dincolo de râu. Forțele combinate ale celor doi consuli totalizau 86.400 de ostași. În tabăra cealaltă, armata cartagineză deținea 30.000 de efective infanterie grea, 6.000 infanterie ușoară și 8.000 cavalerie. Paullus l-a însoțit pe Varro, acordându-i sprijinul său, cu toate că nu-i încuviințase hotărârea. După trecerea râului consulii își rânduiră linia de bătaie în
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
de bătaie. Celălalt consul, fie din întâmplare, fie intenționat, neintrând în învălmășeală a reușit să scape împreună cu 50 de călăreți, ducându-se la Venusia. La Cannae au căzut, între 50.000 - 60.000 de soldați din partea armatei romane în timp ce armata cartagineză a suferit mult mai puțin.
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
foarte eficienă în spate. Pe partea stângă se află cavaleria aliaților Italieni, pe când pe partea dreaptă se aflau cavaleria numidiană. Hannibal își aranjase armata tot în trei rânduri. Mercenarii erau în primul rând, al doilea rând era format din forțele cartagineze, si, ultimul rând era format din veteranii campaniei din Italia. Exact în fața armatei a așezat elefanții. Pe partea stângă se află cavaleria numidiană, iar pe partea dreaptă cea cartagineza. Soarta luptei a fost decisă în momentul în care cavaleria română
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
lucru i-a oferit un avantaj, spre deosebire de Scipio care s-a bazat foarte mult pe cavaleria grea Română și cavaleria ușoară Numidiana. Hannibal și-a trimis trupele sale să se confruntă la nord-vest, în timp ce Scipio disloca trupele sale în fața armatei cartagineze spre sud-est. Armata lui Hannibal a constat în 45.000 de infanteriști, 4.000 de călăreți și 80 de elefanți de război, în timp ce Scipio a avut în total 34.000 de infanteriști și 6.000 de călăreți. Cavaleria să, fiind
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
fiind dispusă pe flancuri, Hannibal a aliniat restul trupelor sale din cele trei linii drepte în spatele elefanțiilor . Prima linie a constat în infanteria mixtă de mercenari din Galia, Liguria, și Insulele Baleare. În al doilea rând, el a dispus soldați cartaginezi și libieni , în timp ce veteranii săi din Italia au fost plasați în linia a treia. Hannibal a intenționat să mențină spatele liniei sale de infanterie a treia, în scopul de a contracara tendința lui Scipio de a fixa centrul cartaginez și
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
soldați cartaginezi și libieni , în timp ce veteranii săi din Italia au fost plasați în linia a treia. Hannibal a intenționat să mențină spatele liniei sale de infanterie a treia, în scopul de a contracara tendința lui Scipio de a fixa centrul cartaginez și de a învălui Liniile adversarului sau, cum făcuse anterior în Bătălia de la Ilipa. Livius afirmă că Hannibal a dislocat 4000 macedoneni în al doilea rând, care este contrar versiunii și propagandei române, desi Ț Dorey a sugerat că ar
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
linii ar slabi și dezorganiza avansul român. Acest lucru i-ar fi permis o victorie cu rezervele sale din a treia linie care să elimine liniile Scipio. Deși planul a fost bine conceput, nu a reușit să producă o victorie cartagineza. Cei doi generali s-au întâlnit față-în-față înainte de luptă. La începutul luptei, Hannibal a declanșat atacul elefanților și sulițarilor săi împotriva trupelor române, în scopul de a rupe coeziunea dintre liniile lor . Atacul a fost confruntat de lăncierii români. În
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
a speria animalele, care au reușit parțial, si mai mulți elefanți s-au dezlănțuit, întorcându-se spre aripa cartagineza stânga, pe care a dezorganizat-o complet. Profitând de această ocazie, Masinissa a condus cavaleria lui Numidiana și distruge aripa stânga cartagineza, de asemenea, compusă tot din cavaleria numidiana, ademenita din necunostiinta pe teren. Între timp, restul de elefanți au fost atent atrași printre benzile și loviți din a partea din spate a armatei române, unde au fost anihilați. Planul lui Scipio
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
din spate a armatei române, unde au fost anihilați. Planul lui Scipio pentru a neutraliză amenințarea elefanților a funcționat. Trupele lui Scipio au revenit în formația tradițională de luptă . Laelius, comandantul aripii de stânga , a atacat aripa dreapta cartagineza. Cavaleria cartagineza, pe baza instrucțiunilor date de Hannibal, a permis cavaleria română s-o urmărească, pentru a le ademeni departe de câmpul de luptă, astfel încât acestea să nu atace armatele cartagineze din spate. Scipio a mărșăluit spre centrul armatei cartagineze, care a
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
cartagineza. Cavaleria cartagineza, pe baza instrucțiunilor date de Hannibal, a permis cavaleria română s-o urmărească, pentru a le ademeni departe de câmpul de luptă, astfel încât acestea să nu atace armatele cartagineze din spate. Scipio a mărșăluit spre centrul armatei cartagineze, care a fost sub comanda directă a lui Hannibal. Hannibal s-a mutat înainte cu doar două linii în a treia linie de veterani ce a fost păstrată în rezervă. După confruntare, prima linie a lui Hannibal a fost împinsă
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
a fost forțată să se plaseze pe flancuri, împreună cu rămășițele primei linii . Cavaleria cartagineza a îndeplinit instrucțiunile lui Hannibal și nu a existat nici un semn de cavalerie română pe câmpul de luptă. După ce s-au îndepărtat suficient de mult, călăreții cartaginezi s-au întors și au atacat cavaleria român, dar au fost dirijate în cele din urmă. În acest moment nu a existat o pauză de luptă dintre ambele parți ca sa-si redistribuie trupele . Scipio, din timp a redistribuit trupele sale
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
să accepte că nu va putea declară război unei țări fără acordul Romei - să îl demită pe Hannibal din funcția de general. În urma acestui război, Romă, de la o putere regională, a devenit o putere imperiala internațională, stăpânind Peninsula iberica, imperiul Cartaginez, și urmând să-și întoarcă atenția asupra estului mediteranei. Hannibal, după un timp a fost ales consul în Cartagina, dar românii au fost informați că Hannibal ar dori să se alieze cu Imperiul Seleucid, si au dedus că vrea să
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
de Nord până la Strâmtoarea Gibraltar, însoțit de fii săi, Hannibal și Hasdrubal. Au mers de-a lungul coastei iberice, călătorind spre est în căutarea de noi bogății pentru orașul său. Expediția a luat aspectul unei cuceriri, inițiată fără autoritatea senatului cartaginez. Orașul Gades (Cadiz de azi) a fost capturat. Din 237 î.en., anul plecării din Africa până la moartea sa din 229 i.en., Hamilcar a reușit să transfere puterea economică și militară de la Cartagina, făcând-o să trimită cantități mari
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
de 50.000 de infanteriști, 6000 de călăreți numidieni și 200 de elefanți de război, constituind o putere militară considerabilă, dar și o problemă economică pentru întreținerea acesteia. În 221 i.en., Hasdrubal este ucis de un mercenar, iar armata cartagineză îl alege pe Hannibal în unanimitate. Hannibal avea atunci 26 de ani și fusese al treilea la comandă în Spania. În Cartagina, populația s-a adunat și a decis să ratifice numirea armatei. Hannibal era de mic incitat să urască
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
de pericole și greutăți. Cartaginezii îndurau condițiile dure de pace impuse de romani, pierzând Sardinia și Corsica și plata indemnizațiilor de război, printre care și plătirea suplimentară a celor 1200 de talanți. Dar obținerea numeroaselor succese în Iberia de către armatele cartagineze au trezit și revigorat dorința de răzbunare împotriva romanilor. Polybius îl contesta pe istoricul latin, Fabius Pictor, care a considerat asediul orașului Sagentum și traversarea armatelor cartagineze a râului Ebro că fiind principala cauză. În urmă încheierii tratatului din 226
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]