323 matches
-
la formele mai evoluate s-au contopit în plăci (scuturi osoase) puternice, impregnate cu fosfat de calciu. Acest schelet dermic lipsește complet la ciclostomi. Endoscheletul agnatostomilor este puțin dezvoltat și este format din cartilaj și țesut conjunctiv; el este exclusiv cartilaginos la ciclostomi și, în parte, osificat la ostracodermi, la care s-a dezvoltat și un puternic schelet extern, de origine dermică. Scheletul capului se compune dintr-un paleocraniu incomplet dezvoltat și dintr-un schelet visceral mai mult sau mai puțin
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
lipsa fălcilor li se trage și numele de "agnatostomi". Coarda dorsală este persistentă (se păstrează în tot timpul vieții), iar segmentația ei este abia indicată, vertebrele nefiind încă individualizate (vertebrele sunt lipsite de corp și reduse adesea la câțiva noduli cartilaginoși, neuniți între ei). Înotătoarele perechi (pectorale și ventrale) la formele actuale lipsesc complet, de asemenea și centurile, acestea din urmă fiind slab indicate numai la formele fosile (ostracodermi). Lipsa înotătoarelor perechi se pare că este primară. Unii ostracodermi aveau după
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
din cai respiratorii și plămăni. Căile respiratorii: narine, fose nazale, coane, faringe, laringe, trahee și bronhii extrapulmonare. Laringele este format dintr-un cartilaj cricoid, tiroid, aritenoid. Aici se găsesc corzile vocale cu rol în fonație. Traheea este formată din inele cartilaginoase incomplete dorsal și se continuă cu 2 bronhii extrapulmonare. Plămănii sunt înveliți de foița pleurală și au o culoare roz pal. Plămănul stăng are un singur lob, iar cel drept are 4 lobi. Sistemul circulator este reprezentat de inimă și
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
farmacodinamice Dibotermina alfa este o proteină osteoinductivă care are ca acțiune inducerea formării de țesut osos nou la locul de implantare . Dibotermina alfa se leagă pe receptorii de pe suprafața celulelor mezenchimale și provoacă diferențierea acestora în celule formatoare de țesut cartilaginos sau osos . Celulele diferențiate formează țesut osos trabecular pe măsură ce matricea se degradează , în același timp devenind evident fenomenul de vascularizare . Procesul de formare a țesutului osos progresează de la exteriorul implantului către centru , până când întregul implant cu InductOs este înlocuit de
Ro_460 () [Corola-website/Science/291219_a_292548]
-
le sau torpilele ("Torpedinidae") sunt o familie de pești cartilaginoși marini din oceanul Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Indian și Pacific, cu corpul discoidal, turtit dorsoventral, înzestrate cu organe electrice care produc descărcări electrice cu care își ucid prada. le sunt pești cu corp moale și flasc, de mărime mijlocie (lungimea totală
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
subtropicale. Ele trăiesc în regiunile platoului continental la o adâncime de aproximativ 100 m, dar mai ales în apele de mică adâncime sau apele de coastă; unele torpile au fost observate până la o adâncime de 350 m. Torpilele sunt pești cartilaginoși, adaptați la viața bentonică. În mod obișnuit, ele sunt inactive pe fundurile moi ale oceanelor, adesea îngropate în nisip sau mâl, sau înotă alene; totuși, unele specii (de exemplu, "Torpedo nobiliana") pot efectua migrații sezoniere, deplasându-se în cazul acesta
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
cavitatea laringelui numită glotă. Laringele este și organul vorbirii, deoarece în interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis datorită inelelor cartilaginoase care intră în structura sa. Spre esofag, țesutul cartilaginos este înlocuit cu țesut moale, ce ușurează trecerea alimentelor prin esofag. Peretele intern al traheii este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
deoarece în interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis datorită inelelor cartilaginoase care intră în structura sa. Spre esofag, țesutul cartilaginos este înlocuit cu țesut moale, ce ușurează trecerea alimentelor prin esofag. Peretele intern al traheii este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus, antrenănd astfel impuritățile spre exterior. Bronhiile, în
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
intern al traheii este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus, antrenănd astfel impuritățile spre exterior. Bronhiile, în număr de două, sunt ramificații ale traheii care pătrund în plămâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa lor conține, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng, trei în plămânul drept. Plămânii sunt două organe alveolare elastice, de culoare roz, așezate în cutia toracică, deasupra
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
are doar doi lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. În fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară, care se ramifică în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung să aibă 1mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termină cu saci pulmonari, alcătuiți din mici umflături cu pereții foarte subțiri, numite alveole pulmonare. Alveola pulmonară este unitatea structurală și funcțională a plămânului. Între sacii pulmonari se află un țesut conjunctiv elastic. Plămânii nu
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
ii, din franceză "requin", (ordinul Selachimorpha) sunt pești cu schelet cartilaginos și cu un corp hidrodinamic. Există peste 300 de specii; cele mai multe sunt marine, dar există și unii rechini de apă dulce (ex. în Gange, Zambezi). ii posedă între cinci și șapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se
Rechin () [Corola-website/Science/308342_a_309671]
-
există 368 de specii de rechini, împărțite în opt ordine: Din acest ultim ordin făcea parte și megalodontul ("Carcharodon megalodon"), specie dispărută, dar care este cunoscută datorită conservării dinților săi (singurele oase propriu-zise ale acestui pește care are un schelet cartilaginos). O reproducere a mandibulei sale a avut ca punct de plecare dimensiunea dinților iar aceasta a sugerat ideea că peștele putea atinge 36 de metri în lungime. Calculele s-au revăzut anterior și s-a ajuns la concluzia că această
Rechin () [Corola-website/Science/308342_a_309671]
-
și s-a ajuns la concluzia că această specie putea atinge în jur de 15 metri. Scheletul rechinilor este foarte diferit de scheletul peștilor teleosteni (pești cu schelet osos) sau al vertebratelor terestre. Rechinii, ca și pisicile-de-mare, au un schelet cartilaginos și elastic, un țesut mult mai ușor și mai flexibil decât cel al oaselor. Ca și la ruda sa apropiată, pisica-de-mare, mandibula rechinului nu este unită de craniu. Mandibula este, ca și vertebrele și arcurile branhiale, un element scheletic care
Rechin () [Corola-website/Science/308342_a_309671]
-
Astfel, în mod centrifug se dezvoltă (osifică) oasele membranoase plate. În momentul nașterii, procesul de osificare nu este încheiat iar oasele boltei nu sunt complet unite având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele). Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) - baza craniului Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
complet unite având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele). Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) - baza craniului Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial). Fontanelele - craniul nou-născutului La naștere, oasele plate ale craniului nu sunt complet osificate și sunt separate de spații ocupate de țesut conjunctiv fibros (provenit
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
iar cele mai mici sunt "Myxine kuoi" și "Myxine pequenoi" cu doar 18 cm (). le au formă de țipar și au coada ca o vâslă. Pielea este puțin mai mare decât corpul, iar din cauza asta formează riduri. Au un craniu cartilaginos, care, în apropierea creierului devine mai degrabă un înveliș fibros. Au un fel de dinți compuși din cheratină. Culoarea depinde de specie, variind de la roz la verde-gri, cu posibile puncte albe sau negre. Ochii sunt doar niște puncte. Mixinele nu
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
posibile puncte albe sau negre. Ochii sunt doar niște puncte. Mixinele nu au înotătoare. În jurul gurii au între 6 și 8 mustăți (la fel ca somn) și o singură nară. Gura mixinelor are două perechi de dinți pe niște plăci cartilaginoase care se mișcă orizontal, care trag hrana înspre faringe. Mixinele sunt lungi și vermiformi și pot secreta cantități uriașe de mucus fibros din 100 de glande aflate în niște orificii laterale. Specia tip "Myxine glutinosa" a fost numită după acest
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
sistem digestiv complex. Au un metabolism încet și pot rezista câteva luni fără să se hrănească. Totuși, mănâncă aproape orice, iar analizele conținutului stomacului unor specimene au arătat că mănâncă polichete, creveți, paguri, caracatițe, stele de mare, pești osoși și cartilaginoși, păsări și balene. Mixinele sunt dăunătoare pescarilor, pentru că, dacă se prind în năvoadele de adâncime, pot mânca o mare parte din conținutul lor înainte ca acestea să ajungă la suprafață. Cum mixinele stau în grămezi, Tractul digestiv al Myxinilor este
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
Achanthodiile sunt o clasă de pești dispărută, ale căror specii au caracteristici comune atât pentru peștii osoși cât și pentru peștii cartilaginoși. Că forma ei semănau cu rechinii. Mulți paleontologi consideră că acanthodienii au fost apropiați de strămoșii peștilor osoși . Deși scheletul lor interior era alcătuit din cartilaje , un material asemănător cu osul a fost descoperit în pielea acestor pești. Spinii fosilizați
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
are ca rezultat o structură unică “uniune” a coroanei. Acanthodienii sunt adesea descriși că “ rechini spinoși”,si inca sunt considerații de unii ca fiind starns legați sau chiar aparținând subclasei “Elasombranghii”( Elasmobranchii este una dintre cele două subclase de pești cartilaginoși în clasa Chondrichthyes, celelalte fiind Holocephali. Mulți Achantodienii , Cilmatiiformes în general au o serie de “spini intermediari”, care se extind între inotaoarele pectorale și pelviene . La prima vedere morfologia acanthodienilor arată relativ omogena, dar exoscheletul și endoscheletul osificate le face
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
Razele branhiostege (din fraceză "rayon branchiostège" sau latina "radius branchiostegi", plural "radii branchiostegi") sau radiile branhiostegale (din engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
este alcătuite din elemente solide, care sunt mobile unul față de altele putând fi mișcate cu ajutorul mușchilor scheletici.La vertebrate categorie de care aparține și omul elementele scheletului sunt numite oase.Mamiferele în regiunea articulației au un cartilagiu, pe când la peștii cartilaginoși că de exemplu rechinii, întregul schelet este alcătuit din cartilagiu cu exceptia scheletului capului care este osificat.Țesutul osos este produs de "osteocite", care celule specializate. Existăunt cristale de hidroxiapatit (Că(PO)OH) dispersate într-o matrice (masă) de colagen (o
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
Lista peștilor din Marea Neagră conține 198 specii de pești care trăiesc în apele Mării Negre. Lista include atât reprezentanți ai faunei indigene, cât și specii invazive sau introduse. În listă sunt incluși peștii osoși ("Osteichthyes"), peștii cartilaginoși ("Chondrichthyes") și ciclostomii ("Cyclostomata"). Lista cuprinde specii marine și salmastre. Apele salmastre litorale (în România complexul Razelm-Sinoe, melelele de la gurile Dunării) sunt populate de specii eurihaline, fie dulcicole, fie marine, precum și de specii migratoare. Speciile migratoare (peștii diadromi) întreprind migrațiuni
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
sozul osului temporal și cea mai mare parte a osului maxilar. Regiunea inferioară a feței, buza inferioară, procesul dentoalveolar inferior, mușchii masticatori și osul mandibula se vor diferenția din procesele mandibulare. Scheletul arcului branhial I este format dintr-o tijă cartilaginoasă, situată în mugurii mandibulari, numită „cartilajul lui Meckel”. Acesta se osifică numai la capete și cu capătul ventral participă la formarea mandibulei, iar din capătul dorsal se va forma ciocanul și nicovala, oscioarele urechii mijlocii. Partea medială a cartilajului va
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
limbii, formând vârful și corpul limbii, adica 2/3 din volumul ei. Inervația arcului mandibular este asigurată de ramurile nervului trigemen: Arcul branhial II sau arcul hial, arcul visceral II, . Din mezenchimul acestui arc se va dezvolta deasemenea o tija cartilaginoasă numită „cartilajul lui Reichert”. Din acesta se dezvoltă: Partea mijlocie a cartilajului lui Reichert devine țesut fibros care formează ligamentul stilohioidian. Tot din mezenchimul acestui arc se mai diferențiaza și o serie de mușchi:
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]