1,025 matches
-
optimilor de finală ale Ligii Europa, după ce în tur pierduse cu 0-2, și a părăsit competiția. Unicul gol a fost marcat Kolarov, în minutul 39. Din minutul 36, gazdele au jucat cu un o mai puțin, atacantul Mario Balotelli primind cartonașul roșu direct pentru o intrare „criminală” asupra lui Popov. Benfica Lisabona, a terminat la egalitate, 1-1, cu Paris Saint Germain, pe terenul acesteia, și cum câștigase în tur cu 2-1 merge mai departe în Liga Europa. În alte două partide
Dinamo Kiev a eliminat pe Manchester City din Liga Europa () [Corola-journal/Journalistic/77213_a_78538]
-
transformat, în minutul 5, o lovitură de pedeapsă. În minutul 8, clujenii au restabilit egalitatea, prin Cadu, tot din penalty. În minutul 66, gazdele au rămas cu un om mai puțin pe teren, după ce brazilianul Bastos a văzut al doilea cartonaș galben, primit pentru simulare, deși arbitrul Marius Avram trebuia să discteze un nou penalty. În minutul 79, noua achizițe a bănățenilor, Ricketts, a reușit golul victoriei, iar în final Zicu a expediat balonul în stâlpul drept al porții clujenilor. După
FC Timişoara s-a impus la Cluj, în faţa CFR-lui, cu 2-1 () [Corola-journal/Journalistic/77260_a_78585]
-
alea în față și acolo nimeni. Pe cine să întrebi? Stau și mă uit. Măi, nevastă, uite arată în dreapta trei bariere cu niște măgăoi de-alea mari de mașini. Interesant ce era? Că mai arăta și o mână cu un cartonaș galben și niște buline colorate. Pe urmă arăta vreo patru din astea cu mașini mici, două cu ceva, altele cu niște cerculețe. În partea ailaltă, mai arăta ceva pentru motociclete. Mă duc acolo, nimica, dar nici bariera nu se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Priveam cu o milă nedisimulată la cei doi amărâți care, într-un mod absolut rudimentar și lamentabil, încercau și ei să descopere cum ar putea încropi de-o manșă. Au ajuns în cinci trefle. Am pus cu o delicatețe otrăvită cartonașul care simbolizează "contra". Afirmația indubitabilă venită din partea mea că nu vor face în veci contractul licitat. Abia în clipa aceea am observat ochii rotunzi de uimire pe care Doru îi ridicase către mine. A oftat scurt și a pasat. Moldoveanul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de invitați care arătau ca desprinși din reviste. „Hmm, superb“, Îmi amintesc că m-am gândit În sinea mea, când am văzut că de masa mea s-a apropiat un bărbat Înalt, cu păr Închis la culoare, care a verificat cartonașele de pe masă, și-a citit numele- Hunter Mortimer - și-a găsit locul și s-a uitat la mine. Îmi spusesem așa În sinea mea, observând că bărbatul era puțin bronzat și că purta un costum de vară de culoare deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cel mai popular model de invitație care circulă la New York, chiar dacă, și probabil tocmai pentru că inscripționarea cu alb costă dublu față de cea cu cerneală roz pastel de la Smythsons, care e de două ori mai scumpă decât culorile „standard“. Am citit cartonașul. Alixe Carter vă invită la o PETRECERE DE DIVORȚ pentru Lauren Blount Sâmbătă, 2 octombrie Miezul nopții Apartamentul Penthouse, Hotel Rivington Cadouri: pentru o singură persoană Ținuta: ca pentru o Întâlnire amoroasă De adus: Bărbat eligibil Participarea soților interzisă Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să nu mai calce pe la asemenea evenimente organizate pentru nunți sau nou-născuți, din cauza unei alergii la fraza „dilatată zece centimetri“. „Dilatată“ este un cuvânt Îngrozitor. Ar trebui să-l schimbe. Am observat că mai era ceva În plic: un alt cartonaș inscripționat, de data asta cu litere gri pe fond alb, pe care scria: Lauren poate fi găsită la: Condomania, Bleecker Street, Nr. 351, Tel. 212-555-9442 Agent Provocateur, Mercer Street, Nr. 133, Tel. 212-222-0229 Ca de obicei, Lauren nu mai dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Paris, a apărut dis-de-dimineață la ușa apartamentului nostru un colet extraordinar de elegant. Era Împachetat În hârtie lucioasă neagră și era legat, cu precizie geometrică, cu fundă din panglică albă. Am deschis plicul care se afla deasupra. Înăuntru era un cartonaș alb cu margini aurii care avea gravat sus, cu portocaliu, numele Milton Holmes. Cu o superbă cerneală sepia erau scrise cuvintele: Dragă Sylvie, O părticică din Paris pentru One Fifth Avenue. Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc. Trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cuprinde mai mult de patru cuvinte. „Cină divină, scumpo! Cecile x“ este cam tot ceea ce poți să scrii pe un astfel de card, și asta dacă acoperi pe ambele fețe. Unii mai răutăcioși spun că fetelor din Manhattan le plac cartonașele de scris minuscule pe care nu e loc să spui nimic pentru că nu au nimic de spus. Neseriozitatea lui Lauren este perfectă. Nu se referă numai la contramandări. Include și stabilirea unor planuri nou-nouțe, care se pun la cale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia în piept; scormonește cu două degete în buzunarul din față. Scoate un cartonaș alb mânjit cu mâncare roșie și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și nu fac nimic. Nash vâră cartonașul la loc în buzunar și zice: — Așa, unde rămăsesem? Deci, zic, unde a găsit poemul? Și Nash zice: Ia ghici. L-am găsit, zice, în singurul loc în care nu ai cum să-l distrugi. Apucă o sticlă de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe spate pe podeaua barului, mă uit la fumul gras și cenușiu care linge tavanul. Încă se mai aude cum se frige fața individului ăluia. Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se dau peste cap. Umerii i se ridică și fața îi cade în castronul de chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash de pe jos. Îl țin deasupra lumânării de pe masă, făcând și mai mult fum, și mă uit cum arde. Se declanșează o sirenă, alarma de fum, atât de tare, că nici nu-mi mai pot auzi gândurile. Ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prin asta și cealaltă...“), Carol și-a dat seama că starea de amețeală se transformase într-o beție zdravănă. Băieții de la design se sprijineau unii pe umerii celorlalți. „Vino odată, Eileen!“ zbierau cu un fals accent de Geordie. Își pregătiseră cartonașe cu numele tuturor barurilor din Atherstone scrise pe o coloană, iar pe cealaltă o lăsaseră goală pentru a trece numele băuturilor, cantitatea de alcool și așa mai departe. Dar acum renunțaseră să-și mai compare performanțele. Acum erau pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
credință adevărată dacă nu e singurul lucru care te susține“. Pe altă ilustrată era o grămadă jucăușă de pisoi, iar sloganul de dedesubt spunea „Avem nevoie doar de o mulțime de îmbrățișări!“. Dave 2 mai avea și un set de cartonașe A5, plastifiate, pe care erau trecute poruncile Alcoolicilor Anonimi (Cele Douăsprezece Etape și Cele Douăsprezece Tradiții) sau rugăciuni dintre cele mai importante: „Dă-mi, Doamne, puterea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba“ etc... etc... Știi la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dar, în cea mai mare parte a timpului, conducea prin intermediul unui guvernator al provinciei, un satrap psihologic constând în însuși modul în care Dan se raporta la propria-i persoană. Iar Carol? Ei bine, știm cum stăteau lucrurile cu ea. Cartonașele de la Dave 2 începuseră să își facă apariția pe tabla de plută, alături de felicitările umoristice de la Camden Lock. Viața lui Carol și Dan era exact ca o operă literară: slăbuță și artificială. Pluteau în gol, rupți de părinți și izolați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lor. Nu trebuie sub nici o formă să le spunem ce să facă. Bull mormăi nemulțumit. Aceasta era fraza de căpătâi a directorului. O introdusese chiar în programul Get Out!, care fusese distribuit autorilor neinspirați de articole neinspirante sub forma unui cartonaș plastifiat cu cinci idei. De bază era cea de-a treia: „Nu Prescriem, ci Descriem. Arta oglindește viața“. Directorul avea, de asemenea, pretenții stendhaliene: își botezase fiul Julien și pe poneiul acestuia Sorel. Imediat ce directorul plecase, Bull o sunase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bebe, 4-0, mingea sub Wartburg. Migu îi trage un șut în fund, portarul plânge și nu mai vrea să apere. Pauză. Intră din nou în poartă, cu mănuși. Cristos mă driblează, trece de mine, apoi cade grămadă. Rămâne la pământ. Cartonaș roșu, urlă Migu, dar eu n-am nimic cu el. Cristos se ridică, vine spre mine, cade din nou. Se ridică, se prăbușește, îl lovesc cu picioarele-n față, îi sparg nasul. S-au oprit toți și mă privesc. Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe altele, nu se prea lipea de fete și se scula cu noaptea-n cap ca să ajungă la antrenamentele piticilor de la Steaua. Când suna la ușa noastră, dacă eu lipseam, mama avea grijă să i-l dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
crampoanele lui. Se opri și se rupse, desigur, fără să mai atingă mingea, care zbură printre ei, nu mai conta unde. Vlădeanu auzi osul trosnind, văzu omul căzând fulgerat la pământ, îl văzu pe arbitru venind înspre el, văzu un cartonaș roșu pe care îl întâmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă care îl scoteau pe Ciuleasa de pe gazon. Se luă după ei, îmbrâncit de câțiva adversari, apărat de câțiva coechipieri. Când ajunse lângă banca de rezerve, antrenorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]