203 matches
-
dădeam, ziceai că vreau să te prostesc. Ai naibii proști, nici măcar adunarea n-o știți. Coada de o sută cincizeci de oameni așteaptă cuminte să-mi recuperez mărunțișul. Mă întorc umil și bag palma deschisă în cutia de sticlă a casierei. Păi da, că eu trebe să am grijă de toți gură-cască. Calm, foarte calm, îi răspund: doamnă, nu vă enervați, că mă enervez și eu și iese nasol. Auzi la el, îi spune hohotind bodygard-ului. Mai are și nervi, după ce că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu știe pe ce lume trăiește. Îmi umple palma cu vreo cinșpe monede fără valoare. Le strâng pe toate în pumn, apoi le azvârlu în sus. Aerul stătut al cabinei se umple de bănuții tranziției, umiliți de inflație. Pe capul casierei și al bodyguard-ului cade o ploaie de nichel. Se aud țipete. Românii încolonați la ghișeu mormăie: după ce că îi mai dă și restu’, uite ce face nebunu’! Oricum, o spun doar cu jumătate de gură. Așa au fost educați - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trăi, chichirica rămâne nemăritată. De asta hotărâsem de comun acord ca fofoloanca Sabinei să fie botezată Pepita. Numele ei de fată fusese Corina, dar Siegfried refuzase să se implice în viața unui organ purtător al unui nume de păpușă, de casieră la supermarket, de cântăreață de muzică kinky. Sabina îl înșfăcă de gât pe numitul Siegfried, îl masă scurt și nervos de sus în jos. Numitului i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
reclam, domnule. — Mi-a trebuit mai mult de o oră ca să o fac. Și acum uite cum arată. — Vreau șunca mea de Paști, se rățoi domnișoara Trixie. Și unde-i curcanul pentru Ziua Recunoștinței? Am lăsat o slujbă minunată de casieră la un cinematograf ca să vin să lucrez pentru firma asta. O să mă țineți aici până am să mor? Trebuie să spun că angajații nu-s bine tratați la voi. Mă pensionez chiar acum. De ce nu te duci să te speli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nume potrivit unei fete drăguțe. În sfârșit se gândi că era potrivit și pentru ea. De la Blockbusterul din strada Barberini Împrumutară Regele Leu. Șase mii de lire. — Trebuie să Înapoiați caseta până luni dimineață, altfel plătiți În plus, Îl avertiză casiera. — OK, spuse Antonio. Îmi voi aminti. Urcară dealul Încet. De-a lungul străzii simbolurile companiilor aeriene desenau jocuri de lumini colorate. Air Algerie. Air Gabon. — Gabonul e În Africa, unde este Simba, babuinul șaman Rafiki, mistrețul Pumba și hienele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă da la câini, sunt nevinovat. Observă mulțumit că Emma se străduia să zâmbească. Ieșiră În bulevardul Rinascimento. Întrebară taximetriștii opriți În stație, apoi gardienii care făceau de pază la Palazzo Madama. Întrebară chiar și la casieria cinematografului Augustus. Nu, casiera era convinsă că nu vânduse bilete unui bărbat cu doi copii. Se Întoarseră din nou la mașină, dar aceasta era tot acolo unde o lăsase Antonio. De ce nu venea să o ia? Unde s-au dus? A treia oară, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt tânăr francez din grupul lui Bruno, reuși să Încalece treizeci și șapte de pipițe În trei săptămâni. În același timp, Bruno afișa scor nul. Sfârși prin a-și scoate puța În fața unei casiere de supermagazin - care, din fericire, a izbucnit În râs și n-a catadicsit să depună plângere. Patrick Castelli era, ca și el, dintr-o familie burgheză și Învăța bine; destinele lor economice promiteau să fie comparabile. Cele mai multe amintiri din adolescența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trecut de ora șapte. De ani de zile, Michel ducea o existență pur intelectuală. Sentimentele care formează viața oamenilor nu erau subiectul lui de observație; abia dacă le cunoștea. În zilele noastre, viața se putea organiza cu o precizie totală; casierele de la supermagazin Îi răspundeau la salut. În cei zece ani de când locuia În bloc, fusese multă mișcare. Uneori se forma un cuplu. Observa atunci mutarea; pe scară, prietenii cărau cutii și lămpi. Erau tineri și, câteodată, râdeau. Adesea (dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vesel și activ, cum nu mai fusese de când părăsise laboratorul, În urmă cu două luni și mai bine. Ieși În oraș, o luă pe bulevardul Émile-Zola, se plimbă pe sub tei. Era singur, dar nu-l deranja. Magazinul Zolacolor se deschidea, casierele asiatice Își ocupau locurile; să fi fost ora nouă. Printre blocurile-turn din Beaugrenelle, se vedea un cer straniu de limpede; nu exista nici o soluție. Poate ar fi trebuit să vorbească cu vecina de vizavi, fata de la 20 Ans. Lucrând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Micșunica, mama lui Tronică a dus-o până-n optzecișinouă, dar Viorela a murit săraca în iunie șapteșcinci, la Congresul ăla de la educție, când a pus Ceaușescu bazele la „Cântarea României“, era delegată de la cultura de aici de la Județ, că era casieră la teatru, a făcut stop cardiac chiar la hotelul unde îi ținea, nu prea s-a lăsat cu jale mare că era primul congres la temă de educați și cultură, trebuia să fie veselie și entuziasm, și cu devotament, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
E bună de ceva? Laura a ridicat din umeri. —E prea devreme ca să mă pronunț. Dar măcar mai am pe cineva cu care să vorbesc: asistentele de-acolo. Crede-mă. Am nevoie de asta. Am ajuns să mă tutuiesc cu casierele de la supermarket și mă bucur când primesc telefoane oficiale de la firmele de televiziune prin cablu. Laura și-a șters nasul cu un șervețel de hârtie și i-a zâmbit lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se schimbase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
către capătul culoarului, înspre case. Alice era la coada destinată exclusiv coșurilor. Stătea lângă un festival al recoltei compus dintr-un morman de legume așezate pe banda rulantă și-și pipăia buzunarele panicată. Conform obiceiului breslei în astfel de ocazii, casiera se uita la ea cu o privire care nu exprima nimic, în afară de lipsa sentimentului de milă. — Cred, a strigat Hugo apropiindu-se, c-o să ai nevoie de asta. A ridicat portofelul - rugându-se din tot sufletul să fie al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca Hugo să poată răspunde, a simțit cum cineva îl trage ușor de mâna întinsă. Alice își luase portofelul. Ba mai mult: îl privea fericită, cu lacrimi în ochi. —O, Doamne, mulțumesc, a răsuflat ea vizibil ușurată, în timp ce-i întindea casierei cardul de credit. Mi-ai salvat viața. — Plăcerea a fost de partea mea, i-a zâmbit Hugo. Arăți de parcă ai suferit un mic șoc. Ești sigură că tot nu vrei să bei o cafea? Pe fața lui Alice a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi înțeles asta. Lucia este cu mine de multă vreme, chiar dacă m-am gândit adesea că ar trebui să o schimb cu altă femeie. Am cunoscut-o anul trecut, m-am lovit de ea în supermarketul în care lucrează (e casieră, n-am avut parte de o femeie cu facultăți, și ce dacă, poate fi aceasta o problemă existențială?) și i-am scăpat o sticlă - de J&B, of course, doar sunt un bețiv, nu-mi place laptele nici în cafea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vînzători], îmbrățișîndu-se și pleacă cumpărînd o carte poștală. Nr. 21, un cuplu în vîrstă, împreună cu o fetiță, intră și fac un tur complet al magazinului de la intrarea sa în magazin bărbatul este exasperat și oftează. Ies imediat spunînd la revedere casierei". Această clasă de evenimente se regăsește într-o mare parte din observațiile mele. Ele caracterizează deci atît lumea socială a magazinelor, cît și activitatea de vînzare-cumpărare. Atunci am scris textul următor, rezumînd acest ansamblu de note: "Din fluxul de persoane
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Încasat un cec”. „Îmi pare rău”, a răspuns ea, „Încasarea unui cec nu este considerată o tranzacție”. „Glumiți”, a spus omul, vizibil mirat. „Adică dacă depun bani e tranzacție, dar dacă Îi scot nu mai e?” „Cam așa ceva”, a remarcat casiera. „Păi, e absurd”, a răspuns clientul. „Îmi pare rău”, a rostit impasibilă funcționara, „asta...”. De fiecare dată când spun povestea la seminare, omit ultimele cuvinte. Fără vreun semnal din partea mea, toată lumea completează: „...e politica noastră!”. Povestea nu se termină aici
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a răspuns clientul. „Îmi pare rău”, a rostit impasibilă funcționara, „asta...”. De fiecare dată când spun povestea la seminare, omit ultimele cuvinte. Fără vreun semnal din partea mea, toată lumea completează: „...e politica noastră!”. Povestea nu se termină aici. Nemulțumit de răspunsul casierei, omul a cerut să vorbească cu managerul. Acesta i-a ascultat doleanțele și i-a răspuns că, Într-adevăr, aceasta era politica băncii și că amenda nu putea fi Încasată dacă nu s-a făcut nici o tranzacție. Profund dezgustat, omul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
reducere, am luat cartea și am intrat În librărie să mă mai uit după câte ceva. După ce am ales câteva cărți de afaceri, m-am așezat la coada care se formase la casă. Când mi-a venit rândul, i-am menționat casierei că volumul despre Churchill era de pe masa cu reduceri, deși eticheta lipsea. Fără a verifica, mi-a răspuns: „Îmi pare rău, dar reducerile s-au Încheiat”. A tastat prețul Întreg și a Început să treacă peste scanner celelalte cărți. „Probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
se poate întâlni cu cineva în lift. Andrei ieșea foarte rar în afară de serviciu și acasă. El nu suporta să meargă în supermarket-uri pentru că se gândea că poate răni pe cineva cu căruciorul de cumpărături sau poate spune ceva stupid casierei. El a găsit un magazin și câteva restaurante care le permitea clienților să comande mâncarea online și le era livrată acasă. Andrei prefera acest tip de serviciu căci îl putea folosi pentru a evita să vorbească cu cineva în afară de convorbirile
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
trusa cu creioanele pentru a fi... secr etar de redacție. 187 La 29 septembrie 1957, la București, în excursie la Galeria Universală a Muzeului Republicii. Se disting în fotografie: Grinberg Melic, cu soția. Elena Postolache cu soțul, Mar ta Solomon, casiera, cu soțul, șeful Tipografiei din Bârlad, doamna Ene scu - solo, Teofil Un prim plan, în martie 1957, Ion N. Oprea la o discuție cu D. Păvălașcu - fotograful ziarului. 188 În primăvara anului 1958, la Steagul roșu Bârla d pe o
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să facă un tratament de o lună la băile Hall, din Austria. Pentru acoperirea cheltuielilor cerute de ajuto rarea lui Eminescu, activa un comitet de elevi de la Școala de belle-arte, din Iași. Acest comitet lansase în țară liste de subscripții. Casiera acestui comitet era eleva Cornelia Emilian, fiica profe sorului universitar Ștefan Emilian. Suma dispo nibilă, pentru trimiterea poetului la Viena, era numai de 1.882 de lei și 35 bani. A mai adăugat W. Humpel 485 lei, din banii care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
încît Prefectul s-a înfuriat, zicîndu-i că are să pună pe toți belferii la respect, dacă nu înțeleg ce însemnează Eminescu, pentru cultura română"285. În comitetul ieșean de ajutorare a lui Eminescu, s-a produs o schimbare. Domnișoara Cornelia Emilian, casiera comitetului, urmînd a-și continua studiile în străinătate, s-a convocat comitetul, în seara de 9 septembrie, acasă la tatăl său, pentru verificarea și predarea gestiunii, cu proces-verbal. A fost aleasă o nouă casieră, d-ra Louise Weitzecker. S-a constatat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
produs o schimbare. Domnișoara Cornelia Emilian, casiera comitetului, urmînd a-și continua studiile în străinătate, s-a convocat comitetul, în seara de 9 septembrie, acasă la tatăl său, pentru verificarea și predarea gestiunii, cu proces-verbal. A fost aleasă o nouă casieră, d-ra Louise Weitzecker. S-a constatat că gestiunea a fost ținută corect, cu toate actele puse în regulă, la venituri și la cheltuieli, însă, din cele 500 de liste împărțite în țară, numai 59 erau înapoiate, împreună cu sumele lor; restul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
țară, numai 59 erau înapoiate, împreună cu sumele lor; restul de 441 liste încă erau neînapoiate, iar din totalul banilor primiți, scăzîndu-se cheltuielile, se mai aflau în casă numai 9 lei și 54 de bani287. Cu toate acestea, la 12 septembrie, casiera cea nouă i-a expediat lui Eminescu, prin mandat poștal, 50 de franci 283, iar la 22 septembrie, încă 150 de franci 288. Apoi, prin alt mandat poștal, a primit Harieta, pentru Eminescu, 20 franci, de la D. G. Marin, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]