132 matches
-
în care o făcuse - trebuie să recunosc, foarte inventiv, garantat că va produce cât de multă jenă și umilire se putea. Lăsase numele meu scris, dar tăiase adresa noastră și scrisese lângă cu pix roșu:„NECUNOSCUT LA ADRESA ACEASTA - ÎNCERCAȚI LA CASIERIȚA GRĂSANĂ DE LA SAVAMART, VICTORIA STREET“. Deșteaptă chestie. Lovitură dublă - sau măcar așa se voia: să ne supere și pe mine, și pe Stacey dintr-un foc. Dar n-a avut efect în ceea ce-o privea pe Stacey, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi se pare o dovadă de slăbiciune să recunosc că vreau să se-ntoarcă. Dar nu-l urăsc de-adevăratelea, Ben, sinceră să fiu, aproape că îmi pare rău pentru el - am fi râs amândoi de genul acesta de situație: casierița grasă și proastă și bărbatul care se face de râs din cauza ei, adică... Iar acum persoana cu care vreau să vorbesc despre asta este fix cea care are această problemă. Incredibil, chiar așa e. Zilele trecute am primit o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
magazia aia erau șase morți, trei bărbați și trei femei. Am vorbit cu proprietarul lui Nite Owl și mi-a spus că trei dintre morți sînt, probabil, Patty Chesimard și Donna DeLuca, femei, albe - chelnerița din schimbul de noapte și casierița -, plus Gilbert Escobar, bărbat, mexican, bucătar și spălător de vase. Celelalte trei victime, doi bărbați și o femeie, erau aproape sigur clienți. Casa de marcaj și seiful au fost golite, iar buzunarele victimelor au fost curățate lună, ceea ce duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fapt, mesajul. Au. Ca și când nu mi-ar fi fost și așa destul de greu să mă conving că am greutatea normală pentru Înălțimea mea normală În timp ce toate blondele Înalte și mlădioase ca salciile de la Runway mă examinau fățiș, acum și o casieriță Îmi spunea - franc și fără ocolișuri - că eram grasă? Am Înhățat punga cu mâncare, mi-am făcut loc printre oameni și m-am dus la toaleta amplasată, foarte convenabil, chiar la ieșirea din sala de mese, acolo unde omul putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cotizat câteva milioane fiecare, ca să pornim Într-o dimineață tot spre Billa, Îmbrăcați ca vai de noi, murdari, puturoși și rupți În fund, mimând marginalul extrem. Fiecare dintre noi, Înarmat cu câteva teancuri de bani și Înfruntând privirile scârbite ale casierițelor și clienților, am cumpărat doar caviar și șampanie, cașcaval și prosciuto. Ieșind din supermagazin, ne-am Îndreptat spre gară, ca să Încingem un picnic obscen printre liniile de manevră din gara orașului, laolaltă cu toți copiii străzii și vagabonzii aflați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cur..." povestise fata, însă de astă dată pufnind în râs. Noroc că directorul străbătea aproape tot timpul regiunea în căutare de carne... Nu mai știam în ce stadiu se afla istoria... Cine mai era deci, la noi, femeie? A, da, casierița... Doamna Munteanu... Care doamnă Munteanu?! Plecase... Predase casa și... Mă ridicai, deschisei ușa de alături, unde se afla casieria, și mă uitai îndelung la noua casieră, o figură învăluită în nedefinit, cu trăsături ascunse de părul care îi acoperea curgând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se retrăsese de la mine din birou cu mapa pe care o ținea strâns la subsuoară... Plăcută șoaptă, gândii după ce ea ieși, caldă complicitate, discretă detașare... Cine era fata asta? Nu părea să fie ceea ce arăta... Nu părea, oricum, să fie casieriță de meserie... S-ar fi amestecat cu ele, chiar dacă nu le-ar fi ținut isonul. Și nu părea deloc să fi fost o persecutată acolo de unde venise, s-ar fi ferit, de pildă, aici, să plece când veselia era în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de vânt făcu să freamăte castanii și apoi să sboare din ei în vârtej frunze smulse care căzură după aceea la pământ, se îngrămădiră unele în altele și o luară într-o goană smintită parcă chiar după ea, după ciudata casieriță cu goluri de memorie în conversație și cu pasiuni subite și incolore, anoste, pentru clădirile orașului ei... Nici nu știam bine cum o cheamă, semnătura pe care i-o vedeam pe documente era aproape indescifrabilă... S. Calala, sau Culala, Elala
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât una singură. Nu știam unde mă duce, dar îmi dădeam seama că avea o țintă; după ce tăcuse atâta timp asupra a ceea ce ași fi vrut să aflu, acum sporovăia. Între ce ani fusese studentă? Terminase oare facultatea? Cum ajunsese casieriță, așa, în general, și la Oraca îndeosebi? Cine erau părinții ei? Fusese măritată? (Nu, nu purta verighetă, dar...) Care fusese anturajul ei în acei ani când eu și Ion Micu frecventam braseria? Venise și ea acolo des? Cu cine? Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu știu de ce, mă ridicai în picioare. Ea mă prinse atunci în tot focarul ochilor ei mari și deodată rosti: "Domnule Petrini, poți să mă învoiești astăzi să nu vin la serviciu?". Aceste cuvinte, deși îmi părură nefirești (redevenise brusc casieriță?), fuseseră rostite cu un timbru afectuos... Da, gândii, are dreptate, numele meu, Victor, poate că îi rămăsese străin, după cum nici mie nu mi-ar fi fost la îndemînă să-i spun Suzy... Da, doamnă Culala, îi răspunsei, bineînțeles că puteți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a impresionat la sârbi a fost promptitudinea cu care rezolvau unele nereguli. Ajunsesem la Vârșeț. Cumpărasem dintr-un magazin niște ginși pentru fete. La casierie am observat că mi-a dat rest mai puțin cu câțiva dinari. I-am spus casieriței atât cât am știut eu sârbește, mai mult prin semne, dar ea nu recunoștea. În ciorovăiala noastră, patronul magazinului, sau responsabilul, nu știu ce era, a răsărit ca din senin; i-am explicat și lui care-i situația. Imediat a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
perioada sărbătorilor: coșuri umplute ochi, trafic jamuri de cărucioare aflate bară la bară mai ceva ca pe DN1, provizii făcute de parcă s-ar fi dat avertizarea de uragan, cozi cu certuri care aminteau de carnea care se dădea „pe sub tejghea“, casierițe aflate în pragul clacării nervoase, programe prelungite mult după miezul nopții. De la hipermarket au fost cumpărate cadourile-mărunțiș pentru cunoștințe, plușurile drăgălașe pentru copii, auto-cadourile și toate decorațiile de Crăciun care se asortau cu perdeaua. Deja în prima zi de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
au lucrat cu marile rețele de distribuție a sporit, într-un fel, atractivitatea proiectului. Mesajele pe Facebook și Twitter anunțau că tocmai s-au livrat 30 de bucăți proaspete din revistă la Cărturești și că doritorii le pot cere la casieriță. Era ca în jocul „Caută comoara“. Ce poate fi mai incitant? Desigur, marketingul deștept și reputația celor care făceau revista nu sunt motivele principale pentru care baza de fani a DoR a crescut constant de atunci. Ele au creat buzz-ul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
se face și fără „document” „pentru niște băieți buni”, a adăugat, privindu-mă cu subînțeles. Paznicul este beat și înarmat. O asemenea generozitate, ajutată „logistic”, ar descuraja un occidental, dar eu nu renunț. Ajuns la ghișeu, constat că și fata, casierița, este ușor aghezmuită. Probabil că sărbătoresc ceva acum, duminică seara, la sfârșitul zilei de muncă. Mă îngrozesc de ce se poate întâmpla dacă gardianului înarmat i se năzărește ceva suspect... Mâncăm la Kentucky Fried Chichken (KFC) și mergem mult, obositor, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Locuiam în același corp de clădire cu o familie de evrei, veniți din nordul Moldovei; cei doi bătrâni, dl și dna Ostfeld (numele lor se regăsește în Drumul la zidă, și cele două fete ale lor, Lica, mică, urâtă, nemăritată, casieriță la un magazin de fierărie, și sora ei, șefă de cadre la Institutul de cultură fizică - șefii de cadre în anii cincizeci erau personajele cheie ale regimului! -, măritată cu Segall, căpitan de miliție la prefectură. Erau două generații distincte: bătrânii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
radiofoane, uniforme, feșe, articole de sport, vânat și pescuit, covoare și mobile, sobe, haine gata, în sfârșit tot ce-ți poți imagina. O armată de vânzători și funcționari servește valurile de oameni care se grămădesc la cumpărat. Aproape două sute de casierițe încasează, la raioanele respective, banii cumpărătorilor și înregistrează obiectele vândute. Într-o clipă ai primit obiectul cumpărat, frumos împachetat, cu nota adaosă la el. Vrai să te sui la un etaj ascensoarele te servesc imediat. E impresionantă o asemenea organizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vara și mă miram din cauza țânțarilor și lipsei de confort, dar aflai în urmă că aceste vilegiaturi nu țineau decât două sau cel mult trei zile, și atunci am înțeles. După prânz, însoțită de maica Evlampia, nepoata maicei starițe și casierița mănăstirii, am făcut vizite la toate maicile și la cei trei preoți. Cel dintâi și cel mai în vârstă, popa Cristea, deștept, energic, hatalâu și bețiv, era polițistul german din mănăstire și din cele două sate. [Îmi reamintea cu restricțiuni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să urce în autobuz, la cap de linie, în Schei, șoferul a plecat cu el aflat încă pe scară, iar taxatoarea i-a strigat „urcă boșorogule”, și pentru că în mersul mașinii nu a a scos destul de repede banii pentru bilet, casierița i-a luat din cap căciula, ca zălog, până la plata biletului. Bietul meu tată, avea în vremea aceea cam 90 de ani. Ajuns în Germania acum 32 de ani, m-am încadrat și aici în ritmul de viață local, mi-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
regulile de circulație sunt peste tot la fel, numai că acolo oamenii au în sânge respectul și amabilitatea față de cei de lângă ei. Zilele trecute, am avut o astfel de surpriză plăcută și în România. Eram la casa unui supermarket, iar casierița, văzândumă cu mânan ghips, mia zis: „Dacă vreți, vă pot pune eu produsele in pungă.“ Surprins, iam răspuns căi mulțumesc, dar că maș putea descurca și singur. La care ea mia răspuns: „Dacă pot să fac o faptă bună, de ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
între români și altruism. Problema e că o face cu un discurs din off destul de sibilinic. Visez la o campanie care să spună, simplu, lucrurilor pe nume și care să aibă, de exemplu, un slogan ca replica servită mie de casierița de la supermarket: „Dacă pot să fac o faptă bună, de ce să no fac?“ Dacă mulți români ar gândi așa, cu siguranță că lucrurile ar merge mult mai bine în țara asta. (2011) MOMENTE Euroturma Comportamentul televiziunilor noastre se aseamănă foarte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
altceva mai mult aș putea afla?! Va fi numită în locul lui Amariei ăsta-i esențialul! Ar fi trebuit să bănuiesc asta de atunci, din ziua cînd am văzut-o acoperind marea cu privirea ei senină... În alimentara se face curățenie. Casierițele numără banii, vînzătoarele duc marfa în frigidere, în timp ce ultimii cumpărători, destul de mulți pentru ora asta (sînt muncitoare și muncitori veniți din schimbul doi de la combinat), mai circulă între raioanele de salamuri și brînzeturi: nici nu-mi vine să mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să uite că sunt oameni, se împingeau, se îmbrânceau mai rău ca animalele! Mulți i-au trântit la pământ pe bătrâni, strigându-le: Lapte vă trebuie? Ați făurit socialismul, acum mâncați-l! Ce să mai spunem despre momentul în care casierițele au anunțat că nu mai fac bon pentru că s-a terminat laptele!? Cele mai aspre cuvinte și multe invective și expresii murdare la adresa Partidului! Că vă înjură pe dvs., am înțeles o, și încă mai demult, dar au ajuns să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
chiar cu prieteni, iar chelnerul, dacă nu suportă el onoarea de a-i servi pe gratis , știți dvs., se supără pe el mai întâi responsabilul și apoi ghiciți dvs în paranteză fie spus, treaba asta este valabilă și pentru toate casierițele de la alimentară, care trebuie să aibă grijă și de suflețelul lor, și de colege, care toate știu, și de șefii care, altfel, știți dvs îi zboară și pe ea și pe responsabilul de magazin, undeva, tocmai la periferie. Ca fiecare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de magazin, undeva, tocmai la periferie. Ca fiecare om, are greutățile sale și, de o mână spală pe alta, iar obrazul, și dacă nu este spălat, se mai poate farda. Bani să ai! Acesta este și singurul motiv pentru care casierițele de la magazinele din România NU îi dau clientului și bonul, fiindcă operația de înșelare se face numai atunci când clientul a cumpărat mai multe articole diferite și nu-și poate face destul de repede calculul mintal, nu atunci când a cumpărat numai unul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cumpărat mai multe articole diferite și nu-și poate face destul de repede calculul mintal, nu atunci când a cumpărat numai unul ori două articole. Dar clientul NU trebuie să se învețe să primească bonul, lucru în care sunt interesați toți șefii casieriței. Așa că înțelegeți acum dvs. de ce. Străinii mai sunt preferați și din ordin superior, fiindcă trebuie făcuți să schimbe cât mai multă valută, așa că nu contează dacă au mai fost ciupiți la socoteală. Iar ciupeala asta merge uneori și până la 50
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]