138 matches
-
au lucrat cu marile rețele de distribuție a sporit, într-un fel, atractivitatea proiectului. Mesajele pe Facebook și Twitter anunțau că tocmai s-au livrat 30 de bucăți proaspete din revistă la Cărturești și că doritorii le pot cere la casieriță. Era ca în jocul „Caută comoara“. Ce poate fi mai incitant? Desigur, marketingul deștept și reputația celor care făceau revista nu sunt motivele principale pentru care baza de fani a DoR a crescut constant de atunci. Ele au creat buzz-ul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
-i aducea șobolănița, cerând În schimbul lor salam, Își aduse aminte că acum câțiva ani, la antrepozit, fusese Înregistrată o delapidare de proporții când din casieria Întreprinderii au dispărut circa zece milioane de grive. Era o sumă impresionantă. Luată la anchetă, casierița s-a sinucis, punându-și În mâncare șoricioiacă. După moartea ei, cercetătorii au scotocit toată casa și grădina, dar n-au dat peste bani. Cazul fusese clasat de mult. Avocatul apărării insista acum să se cerceteze odaia vecină cu depozitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mișto să și-o facă. Se duce să-și cumpere un morcov și niște vaselină. Să facă niște cercetări pe cont propriu. Apoi își imaginează cum o să arate la casă, doar morcovul ăla și vaselina alunecând pe banda automată înspre casieriță. Toți ceilalți clienți așteptând la coadă, privindu-l. Văzând cu toții ce seară de pomină și-a aranjat el. Așa că prietenul cumpără lapte și ouă și zahăr și-un morcov, toate ingredientele pentru o tartă cu morcovi. Și vaselină. De parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să lumineze dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ne determina viețile. Ce-și închipuie? Dizolv unul câte unul magazinele, începând cu cele de bunuri de primă necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nicidecum. Piesa, vreau să zic, e clasică. Clasică, domnișoară! — Tocmai! Aglomerație de public, domnule... și nu mă rețineți, am treabă. V-am spus: nu avem bilete. Regret, nu pot face nimic. Aveți ghinion, regret... Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieșit șapte. Trebuie s-o ajuți pe mama. Vezi cât de mult te iubește? Vezi ce sinceră e? Caută-l pe al șaptelea. Caută-l și spune-mi unde e. Și atunci îți dau bilet fără să plătești. După cum vezi, casierița a înnebunit. Iar eu m-am maturizat, ceea ce, la nouă ani, e același lucru. Stăteam în fața casei de bilete, acolo unde alții plătesc cu bani gheață, iar eu trebuia să-l găsesc pe ultimul scamator din șirul de șapte, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Iar eu m-am maturizat, ceea ce, la nouă ani, e același lucru. Stăteam în fața casei de bilete, acolo unde alții plătesc cu bani gheață, iar eu trebuia să-l găsesc pe ultimul scamator din șirul de șapte, ca să-l împuște casierița. Aveam trei posibilități. Prima era să pornesc prin oraș, să smulg de pe vreunul dintre stâlpii rămași în picioare un afiș cu poza lui Ulrich, să scotocesc prin pivnițe și poduri, precum și prin mormintele comune, să întreb peste tot, pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
poduri, precum și prin mormintele comune, să întreb peste tot, pe scurt: să fac pe detectivul, apoi, după ce îi voi fi găsit urma, să-l pândesc, să pun mâna pe el și să-i spun să aștepte, s-o chem pe casieriță, care trage piedica, eu primesc biletul, ea îl împușcă, eu plec, deci prima posibilitate era departe de mine. A doua ar fi fost să-l găsesc pe domnul Ulrich într-un mormânt comun. Fără focuri de armă, fără prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
doi cartofi copți în coajă. Și că ar trebui să dorm. Și de ce nu mă gândesc acum la Adél. — Mai bine i-ai fi împușcat pe toți deodată, dacă nu ești fericită nici singură, nici cu șapte - i-am spus casieriței și, după câteva minute, deja dormeam în trenul gol, care se îndrepta către munți. — Scoală-te, copile! N-auzi?! Scoală-te odată! Scoală-te, pentru numele lui Dumnezeu! Încărunțești visând! striga conductorul și mă zgâlțâia și mă pălmuia și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru că voiam să trecem peste asta. Iar atunci el a scos din tocul pistolului un sendviș, pentru mine - și a mai mormăit că el nici nu mi l-a cerut. Am stat mult de vorbă. Mai ales despre săraca Magdi, casierița, de la care provenea și gustarea asta. Pentru că, după „evenimentele acelea“, văduva îi procura câte o chiflă ca asta. De obicei cu șuncă și cu cașcaval, în schimbul unor informații despre scamator. Știa că nu era o afacere prea cinstită, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
arsă, apoi i-a povestit lui Engelhard că eu am început să încărunțesc sub ochii lui, Doamne, cum a trecut timpul, noroc că m-am oprit la șuvița asta, care măcar îmi stă bine. A venit vorba și despre Magda, casierița care și-a pierdut mințile tocmai în acele zile, pe bună dreptate. A avut un proces din cauza celor trei Ulrich pe care-i împușcase, dar a fost achitată. Au pensionat-o pe caz de boală. Vine totuși în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a pierdut mințile tocmai în acele zile, pe bună dreptate. A avut un proces din cauza celor trei Ulrich pe care-i împușcase, dar a fost achitată. Au pensionat-o pe caz de boală. Vine totuși în fiecare dimineață și noua casieriță abia s-ar putea descurca fără ea. Numai că a rămas nebună, săraca. E mereu cu ochii-n patru, îi suspectează pe toți bărbații și de atunci poartă pe ascuns un pistol cu un singur cartuș. Iar el, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dumneavoastră - continui eu în surdină. — Vai de mine, cu toate că pentru mine celebritatea... O să meargă. Simte cum mi se chircește Dumnezeu în suflet. Amândoi. Sexul meu îi chircește cu grijă, insistent. Nu fiți atât de modest. Când aveam nouă ani, o casieriță de la calea ferată mi-a explicat că sperma dumneavoastră, amestecată cu petale de orhidee, e de-a dreptul grețoasă. Una pe nume Magdika. Se schimbă la față. Chipul i se estompează. Da, o să meargă. Numai de mi-aș putea bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-vă ce dobândă s-ar fi adunat de atunci. Înghite în sec. Ca un copil înaintea palmei. Ca să nu mai vorbim de faptul că Magdika vă așteaptă și acum - am continuat eu. Ce-i drept, cu un singur cartuș, dar casierițele astea au mâna sigură. Amintiți-vă de frații dumneavoastră gemeni. Poc-poc-poc. Nici unul nu a trecut pe alături. Lacrimile lui promit. Au apărut de teamă. Nu îndrăznește nici să tresară, ca să nu i se rostogolească pe față. Cu toate că e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
frontale cu pilonii de ciment ai pasajelor superioare ale autostrăzii, îmbinarea tristă dintre un vehicul zdrobit, abandonat la marginea cîmpului, și senina sculptură mobilă a cimentului. Odată am fost primii care am ajuns la mașina zdrobită a unei șoferițe rănite. Casieriță de vârstă mijlocie la magazinul duty-free de spirtoase al aeroportului, femeia stătea în dezechilibru în cabina contorsionată, cu fragmente de parbriz fumuriu înfipte în frunte ca niște bijuterii. Când a apărut o mașină a poliției, cu girofarul de urgență pulsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit peste ea în lumina reflectată a farurilor care treceau dintr-o parte în alta, adoptă o serie de poziții stilizate. Vaughan îmi explicase toate obsesiile lui pentru erotismul misterios al rănilor: logica perversă a tabloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
împins în vintrele unui șofer parcă într-un act calibrat de felație mecanică. Această împletire de cuțite cromate și sticlă jivrată reprezenta pentru el eterna fosilizare a timpului și a spațiului intime ale unui individ. La o săptămână după înmormântarea casieriței, pe când conduceam noaptea de-a lungul perimetrului vestic al aeroportului, Vaughan viră brusc spre marginea drumului și lovi un uriaș câine corcit. Impactul cu corpul lui, ca lovitura unui ciocan capitonat, și ploaia de sticlă din momentul când acesta trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
chingile în jurul picioarelor, ascultam avioanele cum se înălțau de pe Aeroportul Londra. Geometria acestui complex dispozitiv de tortură părea într-un fel înrudită cu pantele și contururile corpurilor acelor femei tinere. Cine avea să fie următorul ocupant al patului meu - vreo casieriță de bancă de vârstă mijlocie plecată spre Insulele Baleare, cu capul plin de gin, umezindu-se între picioare când se uita la văduvul plictisit de lângă ea? După un accident pe pista de decolare a Aeroportului Londra, corpul său avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fost uimit de pronunțata lor asemănare cu Vera Seagrave, așa cum avea să arate ea peste douăzeci de ani. Variau de la ceea ce bănuiam că era soția bine întreținută a unui afacerist de succes, cu blana de vulpe în jurul umerilor, la o casieriță de supermarket ajunsă la menopauză și-o plasatoare supraponderală îmbrăcată într-o livrea de gabardină. Spre deosebire de celelalte, aceste șase fotografii fuseseră făcute cu cea mai mare grijă, prin parbrize și uși turnante, folosind un obiectiv transfocator. Vaughan deschise albumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
verdele semaforului, blocând intenționat coloana de mașini din spatele nostru. Cu farurile pâlpâind, o mașină a poliției trase lângă noi, copilotul bănuind după poziția contorsionată a lui Vaughan că fuseserăm implicați într-un accident major. Acoperind fața fetei de lângă el, o casieriță adolescentă de supermarket, Vaughan stătea în poziția ambasadorului rănit pe care-l văzuserăm scos din limuzina zdrobită. În ultimul moment, când polițistul coborî din mașină, i-am ignorat protestele și am accelerat. Sătul de Lincoln, Vaughan închiria alte mașini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
adus vorba, e cam tăcut. Bănuiesc că muncește mult. Judy C harlie s-a comportat cam ciudat în ultima vreme. Tot voluntariatul ăsta pentru a face cumpărăturile nu prea-i stă în fire. Știu că zice că e interesat de casierița grasă și vrea s-o-nveselească puțin, dar îmi e foarte greu să cred că asta face de fapt. Cred că a fost acolo deja de șase sau șapte ori în ultimele două săptămâni. Poate că se simte vinovat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în loc de Waitrose sau Sainsbury’s, care, trebuie să recunosc, au produse de o calitate mult mai bună, ca să nu mai vorbesc de servicii și de varietate. Dar Judy poate fi foarte înțelegătoare când vrea, și când i-am explicat cum casierița asta nenorocită se transformase oarecum într-un proiect, dacă nu chiar într-o provocare, a îndurat selecția neinteresantă de bunuri cu care mă întorceam invariabil după vizitele mele, relaxându-se în luxul neobișnuit de a nu fi nevoită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fac? Nu-mi vine să cred - mi se pare așa ireal. Dragoste și pupicuri, Stacey Charlie C redeam că viața mea devenise și așa suficient de ireală, cu plecarea mea din căminul familial și cu faptul că locuiam cu o casieriță obeză în Streaham, dar când am sunat-o înapoi pe Sally după mesajul disperat pe care mi-l lăsase la birou, mi-am dat seama că lucrurile erau și mai ciudate decât crezusem. Spunea că inițial mă sunase în legătură cu Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în care o făcuse - trebuie să recunosc, foarte inventiv, garantat că va produce cât de multă jenă și umilire se putea. Lăsase numele meu scris, dar tăiase adresa noastră și scrisese lângă cu pix roșu:„NECUNOSCUT LA ADRESA ACEASTA - ÎNCERCAȚI LA CASIERIȚA GRĂSANĂ DE LA SAVAMART, VICTORIA STREET“. Deșteaptă chestie. Lovitură dublă - sau măcar așa se voia: să ne supere și pe mine, și pe Stacey dintr-un foc. Dar n-a avut efect în ceea ce-o privea pe Stacey, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]