286 matches
-
autorului comentat. Vladimir Streinu este un maiorescian. Gh. Grigurcu nuanțează această necesară și judicioasă filiație: „Maiorescianismul său constă nu numai în atitudinea autonomiei estetice, ci și în modernitatea dominatoare pe care o afișa.” 2 Și mai departe: „Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă.”3 Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: „Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele „vrăjmașe” ale obscurității
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Italia, între cuibul forfotitor al reprezentărilor gotice și soarele artelor și cugetării florentine, ci și un plan de salvare a lui Gilles, senior al crimei ascuns în acele sumbre și neliniștitoare păduri vandeene. Zis și făcut. Prelati i se înfățișează castelanului de la Tiffauges, fără să-și bănuiască măcar asemănarea frapantă cu Fecioara. Fapt e că, în ochii lui Gilles, el apare drept o reîncarnare a Ioanei, halucinantă. Motivul dublului funcționează și de data asta la Tournier. Balul pe care seniorul vandeean
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ce include toatecomplicațiile de parcurs și nuanțele psihologice ale rezistenței și disidenței artistului contestatar față de terorismul "rațional" al căpeteniei totalitare. Stațiunea este un poligon de încercare și confruntare a celor două tabere, pe de-o parte, Romancierul, Filozoful, Eroul, Actorul, Castelanul, Autorul regizor de culise și raisonneur, pe de alta, Magistratul, paternalist salvator al națiunii, supraveghetor atent, prin ordonanțe și gărzile sale pretoriene, al pasiunilor colective, dar mai ales al protagoniștilor mai sus numiți. Considerați de magistrat dușmani personali dintr-un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
insecte-lumină. Cheltuielile sunt suportate de către toți localnicii, pentru că și ei se vor uita la licurici în nopțile-minune". Inserturile de imaginar fabulos sunt bine armonizate cu depozițiile nude ale personajelor; merită a fi amintite în acest sens și eliadesca poveste a Castelanului, spectacolul cu gladiatori organizat deMagistrat, activismul minorității de pitici din oraș și apocaliptica apariție a lupilor albi, secvențe ce au darul de a spori impresia de hiperrealism al relatării, bazate pe un scenariu alegoric.Subminat de iminența unui final, a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
artă avizați, trebuie să observăm faptul că din acest grup social provin marea majoritate a adjudecătorilor pentru marile vânzări publice și un număr mare din experții în opere și obiecte de artă numiți pe lângă aceștia [Quemin, 1997 și 2002]. Comentariile castelanilor, atunci când însoțesc ei înșiși vizitatorii, nu pun prea mult accentul pe cunoașterea enciclopedică a genealogiilor și biografiilor personajelor mai mult sau mai puțin ilustre ale căror portrete împodobesc pereții castelului, preferând să intre în detalii tehnice despre procesul de fabricare
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
neplăceri. Noul proprietar a propus o finanțare primăriei din Grosrouvre pentru a-i schimba ruta. Consiliul municipal s-a pronunțat împotriva a ceea ce i s-a părut a fi o ilegalitate și o hoție. François Pinault, adevărat prinț și zelos castelan învățăcel a finanțat totuși amenajarea celor paisprezece stațiuni ale via crucis din biserica satului. astfel la indicatorii de durată, la semnele care îi pot înscrie pe nou-veniți într-un timp de lungă durată, cel în care se afirmă excelența [Pinçon
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
și pivnițele domnești și avea grija dărilor în natură datorate domnului din vinul produs în țară. Pan - moșier feudal polonez, termen de politețe, folosit pentru a se adresa unui bărbat. Pârcălab - dregător mai mare peste un ținut, cu atribuțiuni de castelan al cetății și de judecător. Comandant de cetate în evul mediu, mai marele unui sat sau comune, primar. Podli - lângă . Poiată - adăpost pentru păsările de curte. Pricuț - cot de sat ( parte de sat). Privilegiu - avantaj, înlesnire sau drept care se acordă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
încă o dată că fortăreața e aproape inexpugnabilă, dacă nu e la mijloc vreo trădare sau vreun atac neprevăzut. Războinic profesionist, hrănit de țărani, cavalerul duce, în tot acest cadru, o viață activă, dar brutală. Războaie personale izbucnesc foarte des între castelani vecini, din cauza cine știe cărei posesiuni, a cine știe cărei parcele de pămînt sau, alteori, pentru motive chiar și mai puțin importante, în clipele sale de pace, cavalerului îi place să se întreacă în turniruri, divertisment bărbătesc care atrage o mare mulțime de avizi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
frumoasele maniere ce triumfă, la acea oră, în romanul curtenesc. De la mijlocul secolului al XII-lea, publicul își îndreaptă preferințele către literatura de curte, așa cum s-a dezvoltat ea în țările de limbă d'oc, în jurul marilor feudali sau simplilor castelani avînd gustul rafinat a ceea ce ține de spirit. Schimbarea intervine mai întîi la nivelul formei, odată cu înlocuirea epopeei cîntate de către opere citite cu voce tare și rimate. Temelor militare care dominau primele cîntece de gestă li se adaugă, tot sub
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
toți fagii. Înainte de amiază cu Stöhr la toate lucrările, lung consiliu la clădirea Economatului. După-amiaza promenadă la mănăstire. Seara complet senin, vânt rece. Duminică, 4/16 mai. Sinaia-București. Vreme minunată, fagii verzi, vânt rece. Înainte de amiază cu Stöhr și cu castelanul Detloff. Ora 12½ lunch, invitat pe Stătescu, care merge cu noi la București. Ora 2½ plecarea cu trenul special, călătorie minunată, totul înverzit. Ora 5½ sosirea în Cotroceni. Vântos. Mică întâmpinare. În grădină cu Elisabeta, cinat pe verandă. Seara multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
până la urmă reușesc și „noua viață” ia forma unei vesele „păsări alchimice” care poate zbura și răspândi „sămânța iluminării” în toate cele patru zări ale lumii. Cea de-a „șaptea zi” este, bineînțeles, duminica. Fecioara princiară aduce la cunoștința tuturor castelanilor inițiați că au devenit „cavaleri ai pietrei de aur”. Rosenkreutz a devenit „rege și maestru” absolut al acestui nou și definitiv „ordin cavaleresc”. De-acum reforma s-a încheiat. Nimeni nu mai are nevoie de vreo altă religie sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lanțuri de un stâlp, zăcea, Însângerat și cu căluș În gură, Neidhard, stăpânul conacului. Îl dezlegară și-i șterseră sângele de pe fața tumefiată și stropită cu noroi. Lacrimi grele i se prelingeau din ochi. Abia mișcându-și membrele Îndurerate, bătrânul castelan se Închină În fața stăpânului: — Mărite stăpâne, iartă-mă. N-am cunoscut gândurile mișelești ale trădătorilor. Mă rugaseră să-i adăpostesc pentru a putea face În fața Măriilor Voastre un nou jurământ de credință. Să jure că niciodată nu vor mai unelti
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și de a recompune în filigran pe marginea ei icoana imaginară a unei domnițe dispărute de veacuri în tainița uitării e în sine un fapt poetic. Radu Boureanu, închipuindu-și viața de supunere și răbdare a domniței străine în umbra castelanului de la Sâmbăta de Sus, îl anticipează pe Lucian Blaga, care o va cânta mai târziu pe Uta, al cărei chip gingaș și învăluit în taină se află sculptat în catedrala de la Naumburg („lângă scutul seniorului, Uta...”). Ca și de o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
est, devenise subiect de dispută între orașul Brașov, care contribuise la construirea Castelului și diferiți nobili unguri, foștii țărani liberi din moși-strămoși, au fost transformați treptat în iobagi, obligați să plătească diferite biruri, să presteze zile de muncă în folosul castelanilor sau temporarilor stăpâni ai cetății, ce se perindau prin Bran și încercau să profite cât mai mult din stoarcerea țăranilor și micilor negustori din zona de frontieră. La întrebarea retorică: "când au venit ungurii în Țara Bârsei?", mai sus amintita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
spre vest, adică de-a lungul drumului și obstacole naturale favorabile apărării. Din unele surse rezultă că, la data respectivă, exista acolo o altă cetate, posibil construită din lemn. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, satele brănene erau sub administrația castelanilor de la Bran, care împuterniciți de orașul Brașov, stăpâneau toată zona, intr-un mod de regim feudal. Au existat opinii că odată cu edificarea castelului statutul locuitorilor depresiunii devenise de "slugi ale castelanilor". Studiul lui Podea, bazat pe cercetări de documente dovedește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
secolului al XVII-lea, satele brănene erau sub administrația castelanilor de la Bran, care împuterniciți de orașul Brașov, stăpâneau toată zona, intr-un mod de regim feudal. Au existat opinii că odată cu edificarea castelului statutul locuitorilor depresiunii devenise de "slugi ale castelanilor". Studiul lui Podea, bazat pe cercetări de documente dovedește că "situația românilor brăneni, după trecerea cetății sub administrația Brașovului, era aceeași cu a tuturor iobagilor din Țara Bârsei". Ei plăteau dijmă din vite miei, viței, din lână, brânză, urdă, ouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
a atâtor alte inovații în domeniu, practice nu zicem ba, dar care nar fi trebuit să trimită în desuetitudine toate comorile portului nostru popular care de multe ori întrecea la vremea lor prin noblețe și eleganță, costumația multor prințese și castelani de la curțile senioriale. Modernizarea transporturilor, comunicației, radioul, televiziunea, interenetul au avantajul de a oferi omului accesul la cuceririle lumii civilizate, dar și dezavantajul de a nimici atâta frumoasă, sfântă și sănătoasă tradiție pe care cu dragoste de viață și cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
numelui în cauză, făcută de istoricul D’Ohsson. Cercetările ulterioare întreprinse de turcologul Aurel Decei, care a putut consulta în original textul persan în cauză, au confirmat susținerea lui Alexandru Gonța, stabilind că în realitate Beseremban era Wl. Brzesk, un castelan și apărător al Sandomirului cucerit de tătari în 1241. Despre brodnicii, care după ce s-au legat pe cruce față de niște principi ruși că nu-i vor ataca, i-au predat apoi fără milă cruzilor tătari, Alexandru Gonța emite niște păreri
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zidurile cetății Belz „in confinibus tartarorum”, unde îl aștepta, de șase zile, Cazimir cu o mare oaste polonă. Luptele din jurul acestei puternice cetăți au durat și armatele polono-ungare au avut pierderi mari. Oastea lituaniană era condusă de viteazul Jurg Coriat, castelan al cetății fiind Drozga. În timpul asediului, la 31 martie, a murit eroic românul maramureșan Tatomir, fiul lui Dragomir și al fiicei lui Sas, voievodul Moldovei dintre Carpați și Siret și însuși Ludovic a fost lovit în cap de un ciocan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a fost scos în cârcă de către viteazul Pereny Miklos. În Duminica Floriilor, pe 1 aprilie, Ludovic a dat ordin de retragere, dar Kont Miklos a insistat pentru tratative de pace. A izbutit, în cele din urmă, să-l convingă pe castelan să accepte un armistițiu, prin care Lodomeria revenea Lituaniei, iar Galiția cu Liovul, Poloniei. Atunci, castelanul Drozga a coborât din cetate și a prestat omagiu regelui. Apoi a dat jos de pe vârfurile turnurilor însemnele lituane „capetele omenești cu pălării negre
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a dat ordin de retragere, dar Kont Miklos a insistat pentru tratative de pace. A izbutit, în cele din urmă, să-l convingă pe castelan să accepte un armistițiu, prin care Lodomeria revenea Lituaniei, iar Galiția cu Liovul, Poloniei. Atunci, castelanul Drozga a coborât din cetate și a prestat omagiu regelui. Apoi a dat jos de pe vârfurile turnurilor însemnele lituane „capetele omenești cu pălării negre” (bonete negre) și a arborat în loc însemnele ungurești. Pacea cu Kieystut a fost încheiată pentru doi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
după ce la trecerea Carpaților trebui să părăsească 40 de cai ai oamenilor din suita sa. De aici, dădu un nou ordin de mobilizare. Nicolae de Zyrma, comitele de Solnoc, retransmitea, în 8 aprilie, porunca regală în Transilvania. Printre alții, Petru, castelanul de Orăștie trebuia să fie gata de plecare, cu oastea sa de saxoni și români, în timp de două săptămâni împotriva cânilor de tătari. Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo descrie evenimentele din anii 1351 și 1352 în capitolele XXIX și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
iar în vara următoare ocupă Kievul, în timp ce alte hoarde operau spre Riazan și Columna. În cetățile lituane de margine Sthadorov, Radohoschi, Novogradeț, Syewski și Brasko, Mihail pune starosti dintre prietenii săi. Oastea polonă reocupă, în 1449, toate cetățile, punând pe castelani să-i ceară iertare regelui. În 25 iulie, acesta îi scrie marelui maestru al Ordinului Teuton, aflat la Königsberg (azi, Kaliningrad, în U.R.S.S.) numindu-l pe Mihail „illo nostro hoste”. Stăvilirea acestor incursiuni pustiitoare în Polonia și Moldova constituia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în anul 1455, să înfrângă pe cel dintâi, care a căutat salvare în regiunea Kievului. Acolo, scrie Dlugosz, susținătorul lui Mihail lituanianul, a fost prins de oștile lui Simeon Olelcovici, cneazul de Kiev, unite cu cele ale lui Andrei Odrowas, castelanul Liovului și închis la Vilna, cu o parte din soțiile și copiii săi. Unii din fiii lui au ajuns, însă, până la curtea din Suceava. Din cercetările istoricilor noștri anteriori, nu am putut afla ce împrejurări i-au aruncat pe aceștia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
îmbogățit prin abuzuri și introducerea evreilor în țară. Fratele lui Mihai și sora lui, căsătorită cu un conte spaniol, avuseseră partea cea mare. A lui, cu toate acestea, era încă impunătoare, dar cum îi putea ajunge cu gusturile de maniac castelan vânător, devenit proprietarul unuia din cele mai faimoase équipages din Franța, haită de câini celebri, cai nenumărați și tot ce decurge din acest fel de viață, fără a mai vorbi de soția obișnuită a delapida nu una, ci mai multe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]