760 matches
-
șapca la piept ascultându-l în timp ce catârul înainta rotindu-și urechile alarmat de broaștele din lac și de șerpii care se răsuceau în nămol șuierând sunete de clopoțel, tata i-a dat un șut din grajd - Piei din ochii mei catârul a pornit în direcția stufărișului înțelegând cine comanda acum și nu l-am mai văzut, uneori mi se pare că-l zăresc pe arie, deschid fereastra și m-am înșelat, cine știe dacă prepelicarii nu l-au doborât la pământ
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
vitejește ziua și noaptea ajunși la locul unde li s-a spus că-i așteaptă mesajul strămoșilor au găsit o pălărie roasă de molii Sărbătoare sacră Pe strada principală apar majorete trimit bezele flutură chiloței le urmează călare pe un catâr castrat retorica zilei înaltă și mândră rând pe rând se deschid ferestrele ațipite nedumerirea invadează încăperile nimeni nu știe că azi e sărbătoarea recoltelor analfabete După risipirea negurei O negură densă îmbrățișa întregul ținut mesagerii veștilor bune rătăcind au ajuns
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
la sfârșitul căruia nu era de închipuit decât un anume deznodământ - capitularea sa necondiționată. Totuși n-a fost așa: în ciuda constituției sale aparent fragile, Clara s-a dovedit a fi o stâncă. Impenetrabilă, de neînvins, de neclintit, încăpățânată ca un catâr, n-a fost chip s-o mișc din ceea ce i se părea a fi adevărul ei. Zilele s-au scurs foarte repede și ea a rămas de piatră: nu-mi arăta nici o considerație, nu crescusem nici un pic în ochii ei
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
lumea ori cu noi! Când rămâne În casă trecutul, prezentul se grăbește să bată la ușa viitorului. A trece peste un val nu este de ajuns, totul e să trecem peste valuri. Unii aleargă pe cai mari, alții călăresc pe catâri sau măgari, cei mai mulți Însă merg pe jos. Dacă nu reușim să fim fulger, dacă nu reușim să fim scară, să fim măcar o treaptă. Suntem În același timp și zi și noapte, până nu mai știe nimeni dacă am fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
genereze un surâs cât de mic. În timp ce pulsul bărbatului crește impetuos,ea rămâne calmă,concentrată la munca ei, fiind detașată de existența clienților care li se adresează colegelor. Clar...ea nu-i dă nici o atenție și pace. Încăpățânat, ca un catâr el continuă dezbaterile începute data trecută, vine cu alte argumente despre piața valutară potrivnică debitorilor, se întreabă și întreabă auditoriul, își răspunde singur sau primește scurte aprecieri de la celelalte funcționare sau de la directorul sucursalei. Nimic, nimic de la tăcuta și misterioasa
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să înghită Mărimea. Din vale au venit argați: slugi la slugile mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici cai, nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite. Sunt gata să-mi ia gâtul în orice clipă. Îi simt infinit mai străini și mai nemernici decât pe ultimul localnic pur: acesta știe că tatăl lui a mâncat pâine de la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai multe detalii pentru a lua o inițiativă atât de gravă, mai cu seamă față de o femeie de stirpe regală. Noffo Dei avea din nou fruntea acoperită cu picături de sudoare. — Iarăși cu legenda fiicei lui Manfredi... Ești Încăpățânat precum catârii din ținutul dumitale. Ți-am spus că nu această acuzație i se aduce femeii. Dante Îl fixă cu un zâmbet sarcastic. — Văd din cuvintele domniei tale că afirmația mea nu te surprinde. Atunci, de vrei să Îți fie predată? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu mai avem apă. De la moartea hatmanului, aparul nu mai vine decât de două ori pe lună - spuse Piotr. — Cine? întrebă Metodiu. — Aparul - îl lămuri doamna Potoțki. Cel care aduce apa. E un țăran care aduce apă la castel cu catârii. Când s-a construit castelul, aici sus, nu s-a ținut seama de apă și-a trebuit s-o aducem zilnic din sat. Și zici că de-o săptămână nu mai avem apă? - se întoarse doamna către Piotr. — Nici cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mâna pe ceva înainte de bătrânețe, auzisem că sunt orașe mari, pline de sfeșnice, de cruci... Aiurea! Câmpie și iar câmpie! — Cred că vă este foarte dor de casă - zise Metodiu. — Păi!... - făcu turcul. Am patru femei, opt pogoane cu tutun, catâri, tată. S-alege praful de toate dacă nu sunt eu acolo. — Nu vă e deloc ușor - spuse Metodiu. — Măcar dacă aș putea să beau, ca ăștia - zise turcul arătând cu mâna peste umăr, spre tranșee, de unde se auzeau lălăiturile tovarășilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
duci acasă în Moldova? - întrebă ienicerul. — Cu voia dumneavoastră, acolo m-aș duce - răspunse Metodiu. — Ei, ce m-aș mai duce și eu!... - oftă turcul. Parcă mă și văd strecurându-mă noaptea prin spatele casei, printre straturile de tutun, ocolind catârii și apărând deodată în prag. „Am venit!” Ce-ar mai țipa nevestele! Cum s-ar speria tata! M-am întors o dată așa pe neașteptate dintr-o campanie în Pocuția și i-am luat ca din oală, nici n-au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebuie să recunosc că nu erau, deși datina străbună asta ne cere și uneori când le adunam seara pe toate să mai stăm de vorbă, mi se făcea nițel rușine văzând că bătătura mea ajunsese ca turnul Babel, strigau după catâri și după tata în patru limbi. Dar n-am avut ce face, trebuia să mă aleg și eu cu ceva după atâția ani de luptă. Și cu ce să te alegi tu, un turc năcăjit, un simplu soldat, după ce înaintașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
celelalte, le tulbura, nu-i stătea gura o clipă și nici treabă nu făcea. în fața mea nu îndrăznea să spună o vorbă, dar îmi povestea tata că în timpul când eram plecat le organizase pe celelalte pe schimburi: două dădeau la catâri, două se ocupau de tata, două se odihneau și ea conducea. Ba o dată când m-am întors din Pocuția, a cutezat să-mi spună că n-au decât un rând de pijamale și că vor două. Ei, dacă asta vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-ar putea să-mi fie frați, căci tata e încă verde. Bineînțeles, ele spun că sunt ai mei, dar poți să le crezi? E și normal să spună așa, fiindcă de la tata n-au la ce să se aștepte, catârii, tutunul și tot ce-avem sunt pe numele meu. — Și care din ele a născut mai mulți? - întrebă Metodiu. — Nici asta nu știu - zise turcul - pentru că sunt foarte șmechere, aruncă vina una pe alta; au aflat că dacă se-ntâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse turcul - fiindcă mi-e mai la-ndemână și-ți voi da un singur exemplu. Cea mai îndepărtată amintire pe care o păstrez e legată de faptul că tata nu mă lăsa niciodată să mă duc să mă joc cu catârul de-a dreptul, adică să ajung la catâr în linie dreaptă, ci mă lua de mănuță, ocoleam grajdul și-i cădeam catârului în spate. înțelegi? — Nu prea - recunoscu Metodiu. De ce? — Cum să-ți spun eu, bre? - se scărpină turcul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-ți voi da un singur exemplu. Cea mai îndepărtată amintire pe care o păstrez e legată de faptul că tata nu mă lăsa niciodată să mă duc să mă joc cu catârul de-a dreptul, adică să ajung la catâr în linie dreaptă, ci mă lua de mănuță, ocoleam grajdul și-i cădeam catârului în spate. înțelegi? — Nu prea - recunoscu Metodiu. De ce? — Cum să-ți spun eu, bre? - se scărpină turcul în cap. Noi suntem educați militărește de mici. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
păstrez e legată de faptul că tata nu mă lăsa niciodată să mă duc să mă joc cu catârul de-a dreptul, adică să ajung la catâr în linie dreaptă, ci mă lua de mănuță, ocoleam grajdul și-i cădeam catârului în spate. înțelegi? — Nu prea - recunoscu Metodiu. De ce? — Cum să-ți spun eu, bre? - se scărpină turcul în cap. Noi suntem educați militărește de mici. La un an, când începem să umblăm în picioare, suntem înfățișați mai-marelui satului, bujbeiul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ești oaspetele meu și nu ne este îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-ar spune. — În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu ne este îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-ar spune. — În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ta are faima că este competentă în ceea ce privesc cursele sportive, dar în privința unui război adevărat ați dovedit că sunteți niște cârpaci... Haide, să mergem, că nu avem timp! Când ieșiră afară, soarele îi lovi cu puterea unei copite de catâr și, câteva clipe, amândoi avură impresia că nu vor reuși să înainteze nici măcar un metru cu o asemenea greutate. Întunecatele colțuri de stâncă ale masivului muntos, orientate spre sud și ușor înclinate, începuseră să se încălzească din nou încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să facă prospecțiuni. Îl știam și eu pe Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau mulți străini care să vină în locul acesta uitat de lume. Numai că nu-l mai văzusem de ceva vreme. Avea doi catâri cu care își căra calabalâcul și cumpăra provizii din sat. Urcase în munte de unde cobora o dată la două săptămâni pentru a cumpăra de ale gurii. Plătea bine mâncarea, cu bani peșin și nu se tocmea niciodată. Apoi, într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Apoi, într-o bună zi nu s-a mai întors, nimeni nu l-a mai văzut. Cu toții credeam că a dat lovitura, vorbea lumea de o comoară, un zăcământ bogat de aur. Ne gândeam că își încărcase avuția în samarele catârilor și s-a dus la el acasă. Probabil că făcuse lucrul acesta într-o noapte, de frica hoților. Tata mi-a arătat cabana de lemn pe care și-o înjghebase Müller ca să se adăpostească. Era acolo, lângă noi, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a arătat cabana de lemn pe care și-o înjghebase Müller ca să se adăpostească. Era acolo, lângă noi, ceva mai sus pe malul pârâ iașului. Coșmelia aceea pe care ai văzut-o și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz nu plecase ori, dacă o făcuse, lăsase comoara pe loc, nu o luase cu el. Mă uitam lung la cele două animale după care l-am privit pe taică-meu. Nu îndrăz neam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în baraca lui Fritz. În spatele ei, ne-am apucat să săpăm o groapă. N-am putut s-o facem prea adâncă, pentru că stânca era foarte aproape de suprafață. Imediat ce am terminat, și-a încărcat flinta și mi-a spus să aduc catârii acolo pe rând, câte unul. Le-a pus țeava sub ureche și i-a împușcat pe amândoi. Au căzut secerați în groapă după care am început să-i acoperim cu pământ, am pus și pietre deasupra, ca să-i ferim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înțeles că, nu se știe cum, a pierit. Ucis de ea, fără îndoială. Urcase la peșteră împreună cu taică-său, care îl luase cu el pe Muntele Rău, fără să-i spună ce au de făcut acolo. Zicea ceva de niște catâri pe care i-au împușcat și i-au îngropat acolo, chiar lângă intrare. Da, am auzit și eu povestea. Asta s-a petrecut cu mai bine de douăzeci de ani înainte de începutul secolului trecut. A fost ultima oară când vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]