361 matches
-
zile, încă nu a primit vreun semn din partea service-ului. Au mai trecut încă trei zile la fel de „liniștite”, după care prietenul meu a considerat că este cazul să le dea un telefon, măcar așa, pentru informare, dacă ei nu au catadicsit să o facă. Persoana de la celălalt capăt al firului i-a spus că mai are de așteptat cel puțin încă o săptămână, deoarece nu au sosit încă piesele comandate, dar că își poate folosi fără probleme mașina, așa cum este acum
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
margini, orbire și rostire de vorbe neghioabe. Că, deh, un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți nu reușesc s-o scoată. Aici e drama neputinței. Ei judecă strâmb, drept pentru care se cred egali cu geniul. Nu catadicsesc să se dea la o parte, din moment ce să-l aprecieze nu pot. Dar cum ar putea, întreb și eu precum stoicii?! Întreb, nu dau cu piatra. Deschideți ochii și vă luminați mintea ce se zbate în atâta confuzie, că zilei
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
fete în remorca unui tractor care ducea provizii tocmai la cabană, iar câțiva băieți ne-am încumetat să apucăm pe niște scurtături, dacă bine stau să mă gândesc fusese partea cea mai frumoasă a excursiei, mai ales că Hodoșan nu catadicsise să ne însoțească, deși o expediase pe Adina cu tractorul care ne-o luase repede înainte. O să vă faceți leoarcă până ajungeți sus, prevăzuse el, și avusese dreptate, ajunseserăm la destinație transpirați din creștet până în tălpi, dar cu buna dispoziție
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
încercare a Adinei de a-l aduce măcar o dată pe sania ei se dovedise zadarnică. Își subțiase buzele de supărare, gest pe care i-l cunoșteam, ba chiar părea să-i fi adresat, într-un moment în care infatuatul schior catadicsise să se apropie de ea, cuvinte de reproș. El îi răspunsese în felul său, adică bășcălios, ceea ce Adina în acele momente nu părea deloc dispusă să suporte. O văzusem plecând de una singură spre cabană. Nu se mai întorsese ca
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
de oboseală. Domnia ta niciodată nu poți fi găsit. De sub braț scosese o foaie mare, făcută sul, pe care se tot căznea să o desfășoare sub ochii lui Dante. — Poate pentru că mă ocup cu ceva, replică poetul cu răceală, fără să catadicsească a privi spre foaie. — Dar priorii nu ar trebui să se Îndepărteze de Palat, pe timpul mandatului... știi asta. — Așa spune norma. Dar viața iubește excepțiile, i-o reteză Dante, deranjat de acel contratimp. Ce-i așa de important? — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de voiaj gri-petrol, de a căror culoare distinsă eram foarte mândru, fie și numai pentru că aduceau o oarecare variație În aglomerația monotonă de negru și bej care Îmi defila prin față. Mai exact, ar fi putut aduce, dacă mai și catadicseau să apară - fapt ce Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un roșu strident, al cărei posesor nu părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
arate mai preocupată de lista de coduri, varianta descifrată, pe care o tot parcurgea cu privirea de la cap la coadă și retur. Mă cam vexa cu chestia asta, dar nu Într-atât Încât să-mi diminueze aplombul demonstrativ. Când a catadicsit să deschidă gura, am avut surpriza să constat că mă urmărise cu mai multă atenție și interes decât lăsase să se vadă. - Și eu Încep să cred că n-avem de-a face cu mai multe parole. Comoara este una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toată mișculația. Pentru ce toate astea? Uite-așa, ca un bobârnac, ca o leapșă trasă fandoselilor strepezite ale criticilor noștri care fie o vor ignora, fie o vor expedia din vârful buzelor În derizoriul maculaturii comerciale, asupra căreia dumnealor nu catadicsesc să se aplece pen’ că s-ar compromite, mă-nțelegi; ei se ocupă de capodopere, de chestii abisale, fundamentale și național-universale, că de-aia pică mapamondu-n posterior de-atâta problematică majoră când la București apare ultimul bestseller În 350 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șapte capre sau valoarea a cinci metri de pânză cu cea a unui sac de orz. În marile piețe din oaze se găseau din belșug curmale și vite, dar, în general, banii erau rari; și, când în cele din urmă catadicseau să apară, erau așa de vechi și uzați, că păreau mai curând relicve din timpuri foarte îndepărtate decât bani adevărați în circulație. Acum însă, în adâncurile „Peșterii gazelei“ se ascundea un sac de culoare țipătoare burdușit cu bancnote noi, lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
își aranjaseră rapid ținuta, luând o poziție aproximativă de drepți. De după colțul clădirii, apăruse cineva care se apropia de ei. Șeful lor, Boris Godunov, pentru că el era cel ce venise, le răspunse cu o înclinare scurtă din cap. Fără a catadicsi măcar să arunce o privire spre cel din lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru a-și recăpăta suflarea. Mintea Îi fugi către moartea atroce a vâslașilor. Acum le Înțelegea cumplita Încordare a membrelor. Cei care scăpaseră de otravă fuseseră lăsați În lanțuri, să moară de sete sub soarele arzător, fără ca asasinul să fi catadicsit să le desfacă butucii. Încercaseră până În ultima clipă să se elibereze, și probabil că strigătele lor disperate umpluseră mlaștina vreme de câteva zile. Dar limba lor de neînțeles, În loc să Îi Îndemne pe oameni să dea fuga, Îi Înspăimântase pe puținii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
carul o porni pe urmele lui. La un colț de stradă, se opri dinaintea unui rond de cartier. La vederea oamenilor cu glugi, soldații se dădură grăbiți la o parte, făcându-și semnul crucii. Priorul trecu mai departe fără să catadicsească a le arunca o privire. Pentru o clipă, crezu că cei doi călugări aveau de gând să li se adreseze străjerilor și să le povestească totul, Însă ei tăcură, continuând să Împingă carul. În depărtare, strada se deschidea către Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimic. - Mai târziu, zâmbi doamna cu un șirag de porțelan. Acum să ascultăm părerea unui agent F.B.I., în premieră la o televiziune româ... - Nu sunt vinovat! se revoltă Ovidiu. Spuneți-i că nu sunt vinovat! Și văzând că doamna nu catadicsea să traducă, nea Ovidiu îi spuse singur: If I die before I wake... nu sunt vinovat! Nicht! Nein vinovat! No! Eu nu furat, striga el în urechea americană. Niet hoț! Will Smith zâmbi larg la cameră. And if I die
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
M-am gândit că mă iubea el în felul lui și considera că o emisiune de copii nu cadra prea mult cu ideea de a fi actor la Teatrul Național. Nu l-am întrebat niciodată și nici el nu a catadicsit să-mi dea vreo explicație. Am alergat la telefon, am sunat-o pe Ina și i-am spus că renunț. A rămas și ea cu gura căscată, dar nu m-a dușmănit, nu mi-a cerut vreo explicație, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
insistă: -Hai, Țicușor, masa e gata! Nimic. Doamna se duce spre dormitor, de unde se aud sforăituri sonore. Necăjită, trage de domnul Gigi: -Hai, mă, trezește-te! Ai să dormi după masă. Domnul Gigi deschide un ochi și...după un timp catadicsește să mormăie: -Bine, mă, Silvica! Dacă zici tu... Doamna Silvica sare-n sus de bucurie. Gigi al ei a acceptat să vină la masă. Și, culmea, vrea să se spele pe mâini cu apă caldă. De prea multă bucurie, doamna
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
în sfârșit, smâncit, pe un ton dur, Jery - Sau ai vrut să spui și la Polițe că tu ești scritor? În jur, râsete puternice, exagerate.) Încă tot mai ai pretențâia că ești scritor, băi sulică? - Ce să fac, oameni buni? - catadicsi Solomon să răspundă - Dacă scriu, oare nu sunt cumva scriitor? - Orice, dar scritor nu! - i-o tăie scurt Jery, cu un ușor tremur al buzei de jos. - Nu sunt orice și oricine. Eu sunt scriitorul Solomon Sfetnic. Așa să știți
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
am propus, așa că ne-am înfățișat pe rând, eu, mai domol din fire, rămânând la urmă. Am fost prezentat inițial doamnei, care stătea plictisită în scaunul biroului directorului Casei de cultură, apoi rectorului, care mă cunoștea, evident, dar n-a catadicsit să-mi întindă mâna. I-am bâiguit câteva cuvinte de bun venit în urbea noastră și, când să dau să mă retrag, o aud pe doamna Todoran întrebând: - Nu sunteți cumva fiul medicului ginecolog Seracin din Lugoj? - Ba da, doamnă
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
Ochii îi căzuseră asupra picupului și discului negru, simțind numaidecât o diabolică dorință de a forța mâna destinului. Pusese în funcție aparatul, prinzând apoi să se legene, cu gesturi din ce în ce mai largi, prelungite, în ritmul muzicii funebre. Se făcuse târziu când catadicsise să coboare în garaj să-și scoată mașina. Era o noapte cețoasă și se lăsase un frig prea pătrunzător pentru un sfârșit de octombrie. În dosul casei îl izbise un miros de pământ reavăn. Grădinarul îi îngropase pesemne în după-amiaza
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
să ajungă. Se pomeni la capătul celălalt al galeriei, într-un șanț, din adâncimea căruia zări pe cer din nou strălucitorul disc rumenit al lunii. Răsuflă fericit. Încotro ar trebui să se îndrepte acum, în miez de noapte? Cine va catadicsi să se trezească din somn pentru el, ca să-i dea ceva de-ale gurii? Hotărât lucru, cel mai înțelept era să aștepte zorii zilei pentru a-și începe treaba pentru care făcuse atâta drum! S-a întors înapoi, în galeria
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
din culoarea albastră a cupelor împrăștiate în reminiscențe de secole. Doi bondari se îmbulzesc să guste din lăptișorul unei mătci prea generoase și, otrăviți de mirosuri, nu vor să-și mai dezlipească aripile de pe ea. O pipăie într-una, nu catadicsesc să-i lase și pe alții, ce așteptă la rând, cu toate că aud bâzâitul nemulțumiților în cor, deranjant, ca o amenințare venită dinspre universuri Parfumul mentei ce sălășuiește prin gradină nu poate fi identificat de oricine iar florile gri-albăstrii îmi umplu
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
și bazat pe un continuum ideologic, să-l numim, cu iz satanic, unde factorul cultural s-a străduit să devină de-a lungul timpului, alături de cel educațional, o pârghie vădit manipulatorie a controversatei pe bună dreptate postmodernități. Este ceea ce a catadicsit să propună, cu multiplele sale mașinațiuni diabolice, ultimul secol porno-istoric al acestei omeniri. „Cel mai înalt ideal de Om ni l-a dat Isus Cristos.”, spunea Părintele Stăniloaie. Ei bine, hingherii actuali de suflete și conștiințe au un model existențial
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
pe cei care, de ani de zile, frecventează aceleași cercuri cu el, îl însoțesc în cluburi, la reuniuni amicale în restaurantele cu multe stele și care n-au binevoit să-i ofere votul, ori, și mai rău, nu s-au catadicsit barem să meargă la urne. La urma urmei, dacă e să fie cinstit, tânărului domn Cefan-Cenan nici nu i-ar fi trecut prin cap să intre în politică, de n-ar fi fost tocmai ei, amicii. Ei l-au provocat
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
și învârtindu-și ochii mirați de lumea în care descinseseră. Purtau haine sărăcăcioase și în picioare, toți, fără excepție, teniși. Teniși albaștri noi. - De unde aveți tenișii? i-a întrebat Klesch. - Ce-s ăia, bre? s-a interesat unul, care a catadicsit să-i răspundă. - Tenișii, bă! De-i purtați voi în picioare ... - A, gumeții ăștia? Ni i-au dat, ca să nu venim desculți ... Klesch a tăcut derutat. Venise cu mine să-i vedem pe moldoveni. I-au trimis să fie înscriși
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
fi cuprinse într-o singură viață. Se spune că trenul vieții este doar unul și se poate întâmpla ca să nu vină la peronul tău niciodată. Lui P i-au trecut o mulțime de trenuri prin față, în care n-a catadicsit să se urce. Cu o nepăsare care friza nebunia. Minte multă, prostie și mai și. A eșuat într-un sătuc prăfuit din Bărăgan. Singur și bolnav. Dumnezeu s-a mai uitat odată la el, i s-a făcut milă și
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Ca facebook este ‘buclucaș’, se va vedea desigur numai peste câțiva ani, pe când aspirantul la mâna unei domnișoare nu va catadicsi și reconsidera decât să facă o ‘"cerere" scrisă în căsătorie, “frumoasă” și poate pompoasa ca s-o posteze pe peretele ‘admiratei’, adoratei.. Pe când ea, iată, posibil nici nu a prins de veste deja felicitările au curs în neștire.. )) Ce mai
FACEBOOK E BUCLUCAS... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349783_a_351112]