958 matches
-
cultivă pe corpul meu contorsionat presărat cu pietriș complet arid vița de vie, încât până și la New York i-au dedicat o expoziție întreagă cu fotografii, care mai de care mai frumoase. Iar cu artele frumoase sunt oricum prietenă la cataramă, de când l-am adăpat la sânul meu pe César Manrique, artistul care m-a adorat cel puțin la fel de mult cât l-am iubit și eu. Sunt eu frumoasă de la natură, cu toate fațetele mele dure și contradictorii, dar podoabele multicolore
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
Ion Dimitriu-Bârlad (bunicul matern al Margaretei Pâslaru). Muzeul a primit, cu titlu de împrumut, de la doamna Cătălina Opaschi, o frumoasă colecție de accesorii vestimentare, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea: umbrele, poșete, mănuși, agrafe, ace de păr, catarame, dantele, corsaje. Și alte obiecte, ai căror donatori au dorit să-și păstreze anonimatul, au intrat în patrimoniul MNIR. Amintim aici accesoriile pentru o uniformă militară de aviație și o pelerină de campanie datând din perioada Primului Război Mondial. Expoziția poate fi
„HAINA ÎL FACE PE OM” – EXPOZIȚIA PRIETENILOR MUZEULUI [Corola-blog/BlogPost/93393_a_94685]
-
cu aceeași piatră, înviase! Străinul auzise despre alchimiști, era un om cu o oarecare instrucție, chiar citise vreo două cărți despre Ars Magna, dar cele văzute în donjon întreceau orice închipuire! Castelanul - sau cine-o fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și catarama rezistase probei! Dar, desigur, din istorisirea călătorului, cel mai neliniștitor se desprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
întreceau orice închipuire! Castelanul - sau cine-o fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și catarama rezistase probei! Dar, desigur, din istorisirea călătorului, cel mai neliniștitor se desprindea faptul că, la doi pași de Stațiune, cineva era în stare, dacă vroia, doar arătând o altă piatră - mai pură - unui om, să îl ucidă! Cam așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe aceste meleaguri nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
accentuat în schimb. De aceea nu pun nimic la îndoială. Iar dumneata când spui că o cunoști te bazezi pe faptul că ți-a fost profesoară un an de zile la Colegiul de Arte? Nu e chiar o prietenie la cataramă, cum s-ar spune. Și, după cum ați declarat, nu v-ați mai văzut de câțiva ani buni. Tot o cunoșteam îndeajuns de bine. Și nu era beată. Dar băuse? — Da, am recunoscut fără tragere de inimă. A băut doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cursă. Mi-a eliberat mâinile. în acel moment mi-am afundat degetele în părul lui, l-am tras cu forță și l-am rotit, până am ajuns deasupra lui, ținându-l repede între picioare. M-am lăsat pe el încet. Catarama mă înțepa în piele. Am început să-i desfac pantalonii. A închis ochii, cu buzele depărtate. M-am oprit exact când am ajuns la ultimul nasture. Capul i se zbătea dintr-o parte în alta, anticipând. —Nat? am spus. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în direcții diferite (din cauza suporturilor prea largi) și li se vedeau capetele albe ale fitilelor. Mai departe, se afla consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
animalelor și practicarea meșteșugurilor. Inventarul locuințelor și mormintelor din perioada amintită care se integrează culturilor materiale Sântana de Mureș, Dridu și Răducăneni este format din fiare de plug, seceri, topoare de fier cu lama îngustă și ușor curbată, cârlige, verigi, catarame, săgeți romboidale, străpungătoare de os, obiecte de podoabă, râșnițe de gresie, fusaiole de diferite forme, fibule de tip romano-bizantin, cercei, inele, paftale (importuri de la Dunărea de Jos), monede emise pe vremea împăraților Justinian I, Justin al II-lea, tezaure din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care, pe lângă multe altele, că te amâna pânăă îți trecea răbdarea (nevastă-sa spunea că noi nu mâncăm petice), făcea pantaloni „universali”, îi putea purta și copilul și maturul. La bată îi atașa niște „strângători”, un fel de găici cu catarame care strângeau sau lărgeau talia, iar josă se putea sufleca! Cu haina era mai greu, dar strânsă pe corp și suflecată la mâneci, se rezolva! Erau și alți croitori, dar lumea se obișnuise cu Savin, care nu se simțea concurat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
el. N-am decât trei zile de permisie. — Moare de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe front mă distrez de minune. Am o mulțime de prieteni la cataramă. E o viață strașnică. Bineînțeles că războiul e îngrozitor și toate chestiile astea, dar el scoate cel mai bine în evidență calitățile omului. În privința asta nu încape îndoială. Apoi le-am relatat ce aflasem despre Charles Strickland în Tahiti. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din pricina acelei sfruntări introduse Într-un loc sfânt. După ce așteptă ca mulțimea să capteze emoția momentului, călugărul se apropie de relicvariu, plimbându-și mâinile peste el, ca și când ar fi vrut să Încălzească bronzul rece. Mai Întâi păru să desprindă o cataramă care probabil că asigura baza bustului. Apoi, acționând peste niște Închizători invizibile, deschide o porțiune deasupra capului, făcând să se rotească o parte din chipul sculptat. În cavitate luci o albeață. Craniul vreunui sfânt sau al vreunui martir, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din anul întâi, zice ea, că e bun la pat, aproape am orgasm cu el, că e tânăr, când am auzit, i-am tras două palme de-a căzut pe covor, apoi am bătut-o cu cureaua, am dat cu catarama până i-am spart timpanul la o ureche, am dus-o pe seară la doctor, a reparat ăla câte ceva și, după ce ne-am întors, din vârful patului, încă sub anestezie, bâiguia, se legăna bocind: — Ce vină am eu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că nu e bine. Nu vreau să mă acopăr de ridicol, cum, indubitabil, pățesc unele mame, insistând să porți galoși, deși Îmi aduc aminte că Într-un an, de Crăciun, i-ai purtat constant, fără să-i Închei la nici o cataramă, producând un fel de șuierat straniu, și refuzai să-i Încătărămezi fiindcă nu era la modă. Dar chiar la următorul Crăciun n-ai mai vrut să porți nici măcar șoșoni, deși te-am implorat. Acum ai aproape douăzeci de ani, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plină de duioșie mi-a cuprins inima. Am desfăcut cureaua de la costumul agățat lângă fereastră. Costumul era dintr-un material de cea mai bună calitate, care te făcea să te simți bine numai atingându-l. Cureaua părea o vechitură, cu catarama un pic ruginită, dar chestia asta mi se părea foarte șic. Am luat cureaua și m-am Întors cu ea În cameră, cu uniforma aproape lipită de corp din cauza transpirației. Mi-am deschis a doua Corona și, cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bogat în dantelă sau broderie (nu știam să fac diferența între aceste două lucrări, pe vremea aceea), eșarfă ușoară în culori primăvăratice și pantofiori de vară din piele fină, cu toc de maxim 5-6 cm, prinși de curelușe maro în catarame strălucitoare. Toate aceste articole, inclusiv curelușele de la pantofi, erau de culoare maro, diferențiindu-se prin nuanțe, de la cele mai închise - în cazul fustei - până la cele mai deschise, la eșarfă. Surpriză năucitoare! Ochii ei au strălucit scurt în momentul în care
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
ideea că aș putea câștiga mai mult. El implicit, firește. Mai trăiești cu Naschitz? am întrebat-o atunci sec. Nu, mi-a răspuns ea, pe cel mai firesc ton cu putință. Are el altele acum. Dar am rămas prieteni la cataramă. Uite ce înseamnă să fii o bună actriță, îmi spusesem în gând, văzându-i reacția la întrebarea mea, pe care o voisem surprinzătoare. Iar ea a zâmbit, lăsându-mă să înțeleg că știa mereu ce imi trecea prin cap. Atunci
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
descoperit în eruditul poet și estetician Octavian Mihalcea („acest Erasm de Drumul Taberei”; pare caterincă amicală, dar enunțul este extrem de adevărat) un „siamez” al gustului și adâncimii lirice. Turcea, Mazilescu și Dimov pe care Mihalcea îi adora fuseseră prieteni la cataramă cu Brăilița. Din acel moment, confesiunile nocturne Brăilița/ Mazilescu își reluaseră firul cu tânărul emul, iar Octavian spre onoarea lui, într-un exces de devoțiune, admirație și chiar sacrificiu personal, a devenit editorul, confesorul, ba chiar executorul testamentar al averii
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
lată din piele de toval[ Toval = piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează de obicei încălțămimte rezistentă. (DEX).] cu desene imprimate prin presare și cataramă turnată din bronz. O cumpărasem de la un vaporean, special pentru el, căci adolescenții purtau așa ceva la blugi. Seara, ne-am întâlnit cu toții în bucătarie, la un coniac românesc adus de mine, fiind una dintre puținele mese servite de toți la
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
inginerie nucleară (dar și om pasionat de cultură, inclusiv de lumea literelor), doamnă care-i este sprijin și consilier, Ivan Lungu, știutor de mai multe limbi străine, economist abil în comerț exterior, însă și cu „antecedente grave” de jurnalistică „la cataramă” - „comise” la Agerpres, se dovedește și în Israel un jurnalist prolific și eficient. Este de notorietate publică faptul că articolele de politică externă semnate cu regularitate de I. Lungu în „Jurnalul săptămânii”, sunt căutate și mult apreciate de cititori. Cum
O NOUĂ CARTE DE IVAN LUNGU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367638_a_368967]
-
de artizanat, un set de masă și o ie din borangic pentru Suzana, un portmoneu din piele pentru tatăl vitreg și pentru Andraș - eu îi ziceam Andrei - o curea lată din piele de toval cu desene imprimate prin presare și cataramă turnată din bronz. O cumpărasem de la un vaporean, special pentru el, căci adolescenții purtau așa ceva la blugi. Seara, ne-am întâlnit cu toții în bucătarie, la un coniac românesc adus de mine, fiind una dintre puținele mese servite de toți la
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
nor... / De bocancii lui, cu mâinile încleștate / se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
de ani, avea un păr roșcat lăsat pe spate și era îmbrăcată cu un costum negru de stofă, sacou și pantaloni. Sacoul scurt până în talie îl ținea desfăcut, iar pe dedesubt se putea observa o bluză extravagantă neagră, plină cu catarame mari care se întindeau transversal, pe tot pieptul, coborând inegal în jos, până la curea. Purta pantofi din lac cu tocuri imense, iar mica poșetă tot din lac negru se odihnea pe marginea mesei. La mâini avea câteva brățări late de
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
prin poarta respectivă. Se aude un țiuit și cerberul mă fixează într-un pătrat desenat pe dușumea și începe să mă maseze pe tot corpul ba cu aparatul, ba cu mâinile. În fine, ajunge la curea... De acolo, de la metalul cataramei acesteia, pornea originea țiuitului. Mă pune să scot cureaua... să scot și pantofii... Le aruncă într-o lădiță de plastic, trece totul la control prin mașina minune și gata... Mate, you can go now! Îmi face semn că totul e
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]