1,722 matches
-
mână de celule sangvine ticăloase a declanșat răzmerița pe navă. O, mărite Aciclovir!, pe barba lui Diurex și pe coarnele lui Duphalac!, când ușile cabinei au zburat În bucăți, am știut că Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând un schelet inert, peste care flutura pânza zdrențuită a pijamalei. Se iscase de nu știu unde un vânt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nici forma blândă, nici proporțiile armonioase ale unui sân; coca translucidă prin care lumina desena cândva filigrane, reflectând uimitoarea lume subacvatică, se transformase Într-o magmă solidificată și Împuțită. Pare o navă de luptă pe care se ridică, asemenea unor catarge, clădiri care seamănă cu niște hale industriale printre care curge un râu Întunecat și urât mirositor. Un chinez mititel, care fumează așezat Într-un șezlong la proră, se ridică și le face celor de pe mal semne prietenoase, arătându-le obiectul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani (de jucat s-ar zice că nu ne mai jucăm), dar mămica încă își mai trage ciorapii de față cu băiețelul ei. Ei, oricum, el are grijă să se uite în altă parte când drapelul se înalță fluturând pe catarg - și asta nu pentru că l-ar preocupa doar propria-i sănătate mintală. Adevărul gol-goluț e că nu pentru mine întorc eu capul într-o parte, ci de dragul amărâtului ăluia de taică-meu. Și, totuși, ce preferințe are taică-meu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Zi pe care-l vrei și, dacă-i întru proslăvirea Stelelor și Dungilor, îl știu de la cap la coadă! Da, doctore, sunt un copil al exercițiilor de alarmă antiaeriană, țin minte Corregidorul și „Cavalcada Americii“, și drapelul ce flutura pe catarg în timp ce era înălțat în unghiul acela sfâșietor deasupra însângeratei Iwo Jima. Colin Kelly s-a prăbușit în flăcări când aveam eu opt ani, iar de Hiroshima și Nagasaki s-a ales praful și pulberea la o săptămână după ce împlineam doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vas minunat, remarcă Hunter, luând un binoclu și privind prin el. Ia privește. Mi-l trecu și mie. Încadrat de marile cercuri negre ale binoclului, vasul se vedea foarte bine: cu siguranță avea vreo 45 de metri lungime și două catarge În partea din față. Era super-elegant, cu coca lucioasă ca oglinda, care reflecta oceanul sclipitor. — Nu mă deranjează să Împart golful nostru cu acest vas. Este magnific, am hotărât eu, după ce l-am văzut. L-am analizat cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lume ne așteaptă acolo. Am urmat-o cu toții. Partea de sus a punții era un pic mai boemă, cu o zonă imensă acoperită, unde se aflau și niște canapele albe foarte joase. Hamacul se legăna ușor În bătaia vântului, Înspre catargul de la prora. Era aproape la fel de romantic ca „Happiness“, deși am hotărât, În secret, că „Au Bout de Souffle“ era un vas prea mare pentru a fi cu adevărat intim. Ne-am așezat cu toții pe canapele, cu excepția lui Giles, care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca mine, zise, prefăcându-se că vorbește serios, În ceea ce o privea. Mergem În partea din față a bărcii să ne uităm după delfini? Spunând asta, Lauren sări din hamac, iar eu am urmat-o. Am luat-o agale spre catarg, unde ne-am aplecat peste marginea vasului, cercetând, În tăcere, adâncimile albastre. Deodată, Lauren arătă spre o umbră gri, care se mișca prin apă, În stânga ei. — Uite, șopti. Este o țestoasă. Iubesc țestoasele. Sunt atât de urâte și de drăgălașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
stimularea suficientă a acesteia ar fi putut determina apariția misterioasă a lactației. Se freca afectuos de ea, gâfâind și scâncind ușor. Coapsa lui mătăsoasă alunecă peste a ei, mâna liberă îi atinse umărul și, asemenea unui marinar cățărându-se pe catarg, se urcă la bord neașteptat de ușor. Dar nu fusese dintotdeauna așa? Ia amintește-ți puțin prologul... Și amintește-ți acele trei mișcări ce o catapultaseră pe Carol spre orgasm, spre cea mai scurtă dintre scurtele morți. Carol nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
burghezie și burghezia națională și simbolizează marea unitate a poporului condus de P.C.Chinez. Culoarea roșie a drapelului simbolizează revoluția. Culoarea galbenă a celor cinci stele simbolizează rasa galbenă din care face parte națiunea chineză. Drapelul a fost înălțat pe catarg, pentru prima oară, la 1 octombrie 1949 de către președintele Mao Zedong și a fost consființit de Constituția din 1954. Stema Stema R.P. Chineze este formată din steagul țării, Piața Tian'anmen, roata dințată, spicele de grâu și boabele de orez
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plină de zgârieturi și urme de tocuri, chiștoace de țigări și pete de uzură, transformate de dimensiunea încântătoare a acelui model specific fabricii din Detroit. Pe scaunul de vinilin roz era o ruptură adâncă, suficient de mare să adăpostească un catarg de steag sau, de ce nu, un penis. Probabil că urmele acestea fuseseră făcute în contextul unei drame imaginare puse în practică de diversele companii care foloseau mașina, de actorii care jucau roluri de detectivi și criminali mărunți, de agenți secreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
niște mașini bengoase care se duceau acolo. La cât începe? - Pe la doisprezece. - Tataia a murit și mamaia a făcut o colivă uite-așa, cu ciocolată și cruce de bomboane și banane... se laudă un țângălete. Lansează bărcuțe din poliestiren, cu catarge din scobitori și chibrituri, în bazinul de sub zburătoare. - Mie mi-a murit moșu’, începe celălalt. Și la priveghi am avut vin fiert și plăcinte cu stafide și cu rahat și poale-n brâu și-au venit și colegii de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adevăr. Aproape inconștient, privirile tuturor se Întoarseră spre insulă, Într-o zadarnică Încercare de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea pe toți. Moskenessoy, o modernă balenieră norvegiană de mare tonaj și Înzestrată cu trei frumoase catarge, ancoră Într-o după-amiază În căutare de broaște-țestoase cu care să-și burdușească, pentru o lungă croazieră, cămara. Își Începuse călătoria cu doi ani În urmă și avea să mai navigheze Încă un an Înainte de a se Întoarce la Bergen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate asfixiat de căluș; poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cei mai duri și mai energici dintre ei se lăsau dominați de ele. Guyenot fusese Întotdeauna un căpitan violent și temut de echipajul lui, iar la bordul lui Dynastic era de-ajuns un ordin de-al lui pentru ca pînă și catargul central să tremure, dar și ultima tîrÎtură de femeie din cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vînt, pînă cînd hoitul lui se desprinse În bucăți. Iguana Oberlus se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat În steagul se simboliza Insula Hood din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului, la vreo șase sute de mile de continent și de civilizație. Aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culmea falezei, de unde Oberlus Îi veghea cu ajutorul lunetei de care era nedespărțit. — Nu puteți trăi permanent În teroare, Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului portughez. — El mi-a făcut asta, spuse. Și l-a omorît pe omul de-acolo... Și alte zeci de oameni, nimeni nu știe cîți, continuă el așezînd pietre de lavă pe ceea ce Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alunece cu suavitate pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere a timonei. Să asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul fluier, pentru a efectua fiecare manevră cu o precizie de-a dreptul matematică. Curînd, cînd aveau să ancoreze În fața acelei sălbatice insule solitare, spectacolul avea să se repete, iar asta Îl făcea să simtă o gîdilitură neliniștitoare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aibă vreo treizeci de metri lungime pe zece metri lățime, răspunse Miti Matái. Rapid atunci când este nevoie, dar cu o mare capacitate de transport. Carenele să fie în formă de V, ca să nu opună rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată transforma în platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca să nu opună rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată transforma în platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată fi mașcate. De asemenea, aș dori ca extremitățile vasului să fie joase. Niște prove joase fac vasul vulnerabil în fața valurilor mari, remarcă Tevé Salmón. Însă, după ce cugeta câteva clipe, adaugă: O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nelimitate. Spre seară, după mai multe ore de navigație rapidă și silențioasa, în care toți scrutau suprafață valurilor, temându-se în orice clipă să nu vadă reapărând înotătoarea uriașului rechin, Miti Matái se ridică pe vârfuri, apoi se cațără pe catargul de la prova și, după ce rămase acolo câteva clipe, arată înainte, zâmbindu-le oamenilor care îl priveau nerăbdători. —Pământ! spuse. După lăsarea întunericului ne vom putea considera în afara oricărui pericol, pentru că Teatea Maó nu atacă aproape niciodată în timpul nopții. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reușiseră să scape de amenințarea pe care o reprezenta groaznicul rechin alb. Acum nu le mai rămânea decât să se roage că locuitorii acelei insule providențiale să fie oameni pașnici și primitori. Miti Matái ordona să se coboare velele și catargele și să se sune de trei ori din cochilie, semnalând în acest fel că nu intenționau să atace prin surprindere. După o oră și ceva, se desprinse de pe plajă și se apropie până la câțiva metri de ei o piroga lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vorba despre un animal de mare, ci de cea mai mare și mai ciudată navă pe care o văzuseră până atunci, căci calculară că trebuia să aibă cel putin cincizeci de metri lungime pe șase lățime și era încununată de catarge extrem de înalte, de care atârnau uriașe vele albe, care semănau cu niste munți, capabili să prindă și cea mai mica briză care ar fi bătut peste ocean. Ce ambarcațiune era aceea - dacă într-adevăr era vorba despre o ambarcațiune - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acestea, am înțeles că nu voi reuși s-o stăpânesc și am dezmembrat-o. Am transformat-o într-o piroga cu o singură carena și cu o scurtă patina care mă ajută s-o echilibrez, folosindu-mă de jumătate din catarg și de ceea ce mai rămăsese din vele. Iar restul l-am abandonat. Îl priviră plini de admirație. —Ai fost în stare să transformi un catamaran într-o piroga, tu singur, în larg? — Viața mea depindea de astă, răspunse. Și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]