KorAP: Find »[drukola/base=categorial & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...36 >

877 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

și delimitării tulburărilor personalității rămâne faptul că atributele structurale individuale, deci variabilele personale, domină în majoritatea experiențelor vieții comportamentul și condiționează relațiile cu cei din jur și funcționarea în roluri a persoanei. În același cadru trebuie menționat faptul că definiția categorială actuală a tulburărilor de personalitate nu este întru totul aplicabilă fiecărui subtip personopat (Pfohl et al., 1986; Tyrer et al., 1988; Flick et al., 1993Ă. Afirmația este cel mai bine confirmată în cazul tulburărilor de personalitate de cluster B. La

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cazul tulburărilor de personalitate de cluster B. La toate acestea se adaugă și prezența unor condiții comorbide care conferă o și mai mare complexitate diagnosticului și încercărilor de clasificare a tulburărilor de personalitate (Tyrer, 1993Ă. Majoritatea clinicienilor preferă o sistematizare categorială a tulburărilor de personalitate, cu deosebire după dezvoltarea conceptului de psihopatie și corespunzător încercărilor de management aferente domeniului. În acest context și în pofida apelului la interviuri structurate și semistructurate, cota de subiectivism a diagnosticului rămâne semnificativă (Dolan și Coid, 1993Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
tulburărilor afective, tulburările de personalitate și de comportament la adult integrează și jocul de noroc patologic, piromania și cleptomania, precum și o mai mare diversitate de tulburări ale instinctului sexual, diferențiate și delimitate cu acuratețe. Comparativ, în cele două sisteme diagnostice categoriale, criteriile de diagnostic ale tulburărilor de personalitate apar după cum urmează: Tulburări specifice de personalitate DSM-IV vs ICD-10 DSM-IV ICD-10 Criteriile de diagnostic pentru o Tulburare de Personalitate A. Un pattern durabil de experiență internă și de comportament care deviază considerabil

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de a acționa sau rezistență nerezonabilă a pacientului de a permite celorlați să facă ceva; hă intruziunea unor gânduri sau impulsuri insistente și supărătoare. Include: (tulburarea deă personalitate compulsivă și obsesională. Exclude: tulburarea obsesiv-compulsivă (F 42.Ă. Abordarea din perspectivă categorială a tulburărilor personalității este o expresie a gândirii tradiționale polarizate din societatea occidentală. Diversele categorii sunt net delimitate și diferă calitativ unele de altele. Se apelează la descrierea empirică a manifestărilor patocomportamentale propriu-zise care devin suportul conceptului de personalitate patologică

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
altele. Se apelează la descrierea empirică a manifestărilor patocomportamentale propriu-zise care devin suportul conceptului de personalitate patologică sau dizarmonic structurată. Acesta întrunește - în intenție - atributele unui construct ateoretic și are o validitate parțială corespunzătoare doar unora dintre simptomele integrabile. Descrierea categorială poartă deci amprenta simplității și a stereotipiei oglindite în înșirarea unor criterii de factură strict fenomenologică. Cel mai adesea, necesitatea clasificării categoriale a tulburărilor personalității le subdivizează în trei clustere: A - bizare; B - hiperexpresive și dissociale; C - anxioase. Se pot

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în intenție - atributele unui construct ateoretic și are o validitate parțială corespunzătoare doar unora dintre simptomele integrabile. Descrierea categorială poartă deci amprenta simplității și a stereotipiei oglindite în înșirarea unor criterii de factură strict fenomenologică. Cel mai adesea, necesitatea clasificării categoriale a tulburărilor personalității le subdivizează în trei clustere: A - bizare; B - hiperexpresive și dissociale; C - anxioase. Se pot descrie o serie de criterii diagnostice aplicabile tuturor tulburărilor de personalitate. Ele includ: - comportamentul individual marcat dizarmonic, ca expresie a strategiilor cognitive

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
neîmplinire, incompletitudine și deficitul de satisfacție personală. Sistemele diagnostice DSM și ICD sunt sintetice, prezentând criterii speciale pentru fiecare structură personologică. De-a lungul timpului, autorii au descris diverse aspecte bazate pe observația clinică sau corelabile unor doctrine. Deși sistemele categoriale adoptă o perspectivă dominant descriptivă în cazul tulburărilor de personalitate, Axa II diagnostică rămâne un construct abstract, precumpănitor teoretic. 5.2. Tulburările de personalitate de cluster A Primul cluster - clusterul A - al clasificării categoriale include personalitățile patologice cu trăsături de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
sau corelabile unor doctrine. Deși sistemele categoriale adoptă o perspectivă dominant descriptivă în cazul tulburărilor de personalitate, Axa II diagnostică rămâne un construct abstract, precumpănitor teoretic. 5.2. Tulburările de personalitate de cluster A Primul cluster - clusterul A - al clasificării categoriale include personalitățile patologice cu trăsături de serie psihotică. 5.2.1. Tulburarea paranoică de personalitate Aceasta are ca dominante structurale orgoliul și interpretativitatea manifeste din tinerețe, alături de abilitățile relaționale selective. Suspiciunea și lipsa de încredere în cei din jur sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cu cel de psihopatie (Millon, Simonsen, Birket Smith, Davis, 1998Ă. Acesta integrează trăsături dominante cu determinism biologic, dar ale căror manifestări clinice sunt condiționate social și cultural. Ele aparțin unui model structural personologic foarte bine definit, dar dezavantajat - în sens categorial - de dispersia criteriilor care sunt integrabile majorității sindroamelor psihopatologice, datorită, printre altele, și tendințelor toxicomanice și potențialului anxiogen și depresogen. Orice alianță terapeutică este iluzorie în cazul TP antisociale. 5.3.2. Tulburarea de personalitate de tip borderline Aceasta integrează

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
histrionică, în sensul dependenței de anturaj și a comportamentului manipulativ. Sunt descrise și interferențele cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă, în baza excesului de orgoliu și autostimei, tendințelor demonstrative și lipsei de empatie. Gunderson et al. (1991Ă pledează pentru dificultățile diagnosticului categorial care contrastează cu prevalența atributelor narcisice din practica clinică. 5.4. Tulburările de personalitate de cluster C 5.4.1. Tulburarea de personalitate evitantă Are drept dominante structurale sentimentul insuficienței personale, inhibiția marcată în raporturile sociale și o sensibilitate exagerată

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
În secolul XX Schneider se referea tot la un cadru general atunci când circumscria „personalitățile psihopate”, care acum sunt descrise și ca tipuri. O caracterizare generală este susținută în prezent de sistemele ICD-10 și DSM-IV, distinct și concomitent cu descrierea tipurilor categoriale. Ideea este subliniată de Cloninger, dar mai ales de Livesley (2000Ă. Chiar când se acceptă un continuum între tulburările de personalitate și normalitate, așa cum fac adepții psihologiei trăsăturilor - în special al FFT - autori de prestigiu insistă asupra necesității unei diferențieri

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
unor centre de acumulare, ale unor variante de tipologie umane. Schneider nu are o sistematizare ordonată de principii organizatoare care să conducă în mod necesar la numărul finit de clase tipologice pe care le prezintă. Actuala orientare prototipică în circumscrierea categorială a tulburărilor de personalitate e înrudită până la un punct cu această tradiție, dar ea ține cont și de o perspectivă medicală. Tipologia recentă medico-psihiatrică a tulburărilor de personalitate. Categoriile prototipice Schneider a adoptat ideea că persoanele psihopate nu reprezintă o

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
și sistematizările anterioare nu sunt ignorate și nici cazuistica reală sau opinia experților, dar totul este ordonat explicit de țintirea tulburărilor psihice descrise în sistem. Această corelație poate fi prezentată simplificat într-un tabel. Tabelul 6.1. Corelația dintre diagnosticul categorial al tulburărilor de personalitate și bolile Axei I Tipul de tulburare de personalitate Boala psihică DSM-IV ICD-10 Paranoidă Paranoidă Tulburarea persistentă paranoidă Schizoidă Schizoidă Schizofrenie Schizotipală Histrionică Histrionică Tulburări disociative (Isterie?Ă Borderline Instabil-emoțională sau Borderline Tulburarea bipolară Narcisică - - Antisocială

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de școala din St. Louis (1972Ă și apoi prin sistemul DSM-III, în care au fost aplicate și tulburările de personalitate. Ele descriu prototipuri în manieră politetică. În cadrul DSM-III, DSM-IV și ICD-10 a fost adaptată caracterizarea tulburării de personalitate în manieră categorială - prototipic-politetică. O circumscriere poate fi monotetică, situație în care o condiție, un criteriu e suficient și necesar pentru includerea în diagnostic. Circumscrierea politetică presupune un prototip - o clasă tipologică - ce se definește prin reunirea unui număr finit de criterii asemănătoare

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
este ușor de aplicat, e în consens cu experiența curentă a clinicienilor psihiatri, facilitează comunicarea între aceștia și este singura bază pentru cercetări științifice, fie ele epidemiologice, sau pentru studierea corelației între Axele I și II. Față de deficiențele actualului sistem categorial, s-au căutat soluții, însă altele decât descrierea și acceptarea de noi tipuri. Astfel, de exemplu, Millon, care acceptă tulburarea de personalitate ca o tulburare psihiatrică alături de reacțiile circumstanțiale și „sindroamele complexe”, propune ca, păstrându-se tipologia existentă - inclusiv cea

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în vedere personalitatea în ansamblu, dar sunt elaborate de psihiatri, așa cum e sistemul celor șapte factori a lui Cloninger, care își are punctul de plecare în evaluarea temperamentului. • Cercetări făcute de psihiatri care pornesc de la tulburările de personalitate și sistemele categoriale descrise de-a lungul timpului sub formă de sisteme și cazuri - reținând trăsăturile de caracterizare a acestora -, exprimate în limbaj calificativ. După studiul semantic se trece la evaluarea cazurilor clinice de tulburări de personalitate și a normalilor de către persoane cu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de trăsături importante, bazale, de caracterizare a tulburărilor de personalitate. Acestea se raportează la persoanele normale. În tot demersul intervine prelucrarea statistică. Prin aceste trăsături se pot caracteriza dimensional tulburările de personalitate. Se caută corespondența între caracterizarea dimensională și cea categorială. În plus, cazuistica sistematizată dimensional în urma analizelor statistice, se grupează, de obicei în câteva clustere, la fel ca și cea sistematizată categorial. Această metodologie a fost aplicată inițial de Tyrer (1978Ă, reținându-se 24 de trăsături din care rezultă 13 categorii

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Prin aceste trăsături se pot caracteriza dimensional tulburările de personalitate. Se caută corespondența între caracterizarea dimensională și cea categorială. În plus, cazuistica sistematizată dimensional în urma analizelor statistice, se grupează, de obicei în câteva clustere, la fel ca și cea sistematizată categorial. Această metodologie a fost aplicată inițial de Tyrer (1978Ă, reținându-se 24 de trăsături din care rezultă 13 categorii de tulburări de personalitate. Sistemul a fost adaptat în DSM-IV și ICD-10. Cazuistica se grupează în patru clustere, dintre care trei sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
ordine, meticulozitate, conștiinciozitate și nevoia de a fi constant activ. Modelul ierarhic ce cuprinde supra-clase (clustereă, clase tipologice (prototipiceă, dimensiuni și, eventual, fațete ale acestora este un mod de gândire destul de mult agreat în prezent, pentru a flexibiliza sistemul strict categorial, alături de descrierea de subtipuri. Trebuie menționat că o altă supraclasă - sau cluster - îl constituie și ceea ce se înțelege în prezent prin „psihopatie”, adică zona de tulburare de personalitate ce prezintă o majoră devianță socială, agresivitate și criminalitate, fiind predominant întâlnită

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de tulburările de personalitate nu au decât ocazional parteneri de dialog competenți, din partea personologilor și a specialiștilor în antropologia generală. Capitolul 7 MODELUL DIMENSIONAL AL TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE În medicina psihiatrică este utilizat în prezent, pentru diagnostic și cercetare, sistemul categorial al tulburărilor de personalitate, așa cum e prezentat în DSM-IV și ICD-10. Acesta precizează un număr finit de clase tipologice (în ICD-10 adăugându-se „și altele...”Ă care pot fi utilizate în cazul prezenței criteriilor generale. Sistemul categorial-prototipic este politetic, pretinzând

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-se „și altele...”Ă care pot fi utilizate în cazul prezenței criteriilor generale. Sistemul categorial-prototipic este politetic, pretinzând prezența unui minim din totalul criteriilor ce caracterizează o clasă, fapt ce exprimă o vagă tendință spre dimensionalitate. Avantajele recunoscute ale sistemului categorial sunt următoarele: - orientează rapid caracterizarea, sugerând tipul de probleme ce le poate ridica; - ușurează înțelegerea între specialiști; - relațiile dintre Axa I și II a diagnosticului pot fi identificate mai ușor sprijinindu-se cercetarea științifică privitoare la etiopatogenie, comorbiditate, epidemiologie, tratament

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
caracterizarea, sugerând tipul de probleme ce le poate ridica; - ușurează înțelegerea între specialiști; - relațiile dintre Axa I și II a diagnosticului pot fi identificate mai ușor sprijinindu-se cercetarea științifică privitoare la etiopatogenie, comorbiditate, epidemiologie, tratament, evoluție, prognostic. Limitările sistemului categorial (Widiger, 1991; 1992; 2000; 2005; Livesley, 2000; 2001Ă, deja menționate, sunt: - excesiva concurență a diagnosticelor, majoritatea cazurilor întrunind criterii pentru două, trei sau chiar mai multe categorii. S-au propus soluții în sensul stabilirii unei categorii dominante și a uneia

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
direcție. Totuși, criteriile pentru diverse categorii pot avea diverse intensități - în sensul participării la disfuncția socială -, unele fiind majore, iar altele minore, fapt ce s-ar cere precizat; - eterogenitatea persoanelor cu același diagnostic. Faptul e acceptat din principiu de sistemul categorial politetic, de vreme ce pentru diagnostic e nevoie ca doar câteva criterii să fie satisfăcute. Uneori, diferențele între persoanele cu același diagnostic sunt destul de mari. Millon a propus și a descris pentru fiecare categorie mai multe subtipuri. Acest demers poate însă continua

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
ce face dificilă o evaluare longitudinală. În fața unor astfel de probleme a câștigat teren ideea abordării dimensionale a tulburărilor de personalitate (Clark, 1997; Dehelean, P., 2005; Dehelean, M., 2005Ă. În primul rând, dimensionalitatea a fost gândită în însăși interiorul sistemului categorial prototipic, dezvoltându-se potențialul dimensional al acestora. O sugestie a fost ca, menținându-se sistemul categorial, să se facă inventarul trăsăturilor care sunt dezadaptative. Tulburările de personalitate ar putea fi caracterizate ca prototipice - dacă toate criteriile de diagnostic sunt prezente

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
dimensionale a tulburărilor de personalitate (Clark, 1997; Dehelean, P., 2005; Dehelean, M., 2005Ă. În primul rând, dimensionalitatea a fost gândită în însăși interiorul sistemului categorial prototipic, dezvoltându-se potențialul dimensional al acestora. O sugestie a fost ca, menținându-se sistemul categorial, să se facă inventarul trăsăturilor care sunt dezadaptative. Tulburările de personalitate ar putea fi caracterizate ca prototipice - dacă toate criteriile de diagnostic sunt prezente -, moderat prezente - dacă unul sau două criterii depășesc pragul -, de nivel liminar - dacă criteriile se limitează

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]