547 matches
-
Neagoe Basarab: "Albina străbate câmpurile cu flori, dar mierea n-o lasă decât închisă în stup". Paradoxal, Theodor Codreanu lucrează ca și Camil Petrescu, mereu în răspăr, mereu împotriva celor demult stabilite și acceptate. De pildă, neagă principiul estetic al catharsis-ului emis de Aristotel în Poetica. "Teoria catharsis-ului exagerează. Arta nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele". Dacă pentru poezie poate fi adevărat, ce facem cu tragedia? Este și contra lui Arthur Schopenhauer (a se vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mierea n-o lasă decât închisă în stup". Paradoxal, Theodor Codreanu lucrează ca și Camil Petrescu, mereu în răspăr, mereu împotriva celor demult stabilite și acceptate. De pildă, neagă principiul estetic al catharsis-ului emis de Aristotel în Poetica. "Teoria catharsis-ului exagerează. Arta nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele". Dacă pentru poezie poate fi adevărat, ce facem cu tragedia? Este și contra lui Arthur Schopenhauer (a se vedea Estetica, unde consideră geniul abnorm, teorie însușită și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a universului. Proiecția în ceilalți este ușor discernabilă la toți eroii dostoievskieni. O proiecție complementară răsturnată". Există la Codreanu o obsesia a perfecțiunii, a geniului, care trebuie să fie nebun, a sărăciei "care-l silește să-și vândă trupul", a catharsis-ului, ce "nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele" și un critic dogmatic care "se recunoaște după acest semn: orice altă opinie despre un mare scriitor decât a sa este o profanare a culturii. Adesea, dogmaticul își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intensă, mai vie, mai concentrată, cum își propune scriitorul. Conștiința artistică se eliberează prin finalitatea propriei opere în care se întrupează și care reprezintă limita actului de creație, în timp ce conștiința ironică se eliberează prin însăși această acțiune (un gen de catharsis). Crezul dramaturgului Camil Petrescu despre actrița Emilia reiese dintr-o propoziție de o concizie, deopotrivă de o ironie tăioasă, ce ridiculizează "talentul" artistei: "Articula fiecare silabă, făcând-o să vibreze ca un bob de fier într-o nucă de tablă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Adică, înstrăinează pur și simplu. Iată: „Exprimând o obsesie, te descotorosești de ea ca să-i faci loc alteia. Astfel, mă gândesc mai puțin la sinucidere de când am vorbit despre ea în Demiurgul cel rău ș...ț / Are loc așadar un catharsis Ă purificare și ușurare prin expresie. Dacă o idee ne urmărește și ne supără Ă putem să scăpăm de ea formulând-o” (III, 170). Până și îndoiala sau ura pot să salveze. Citim, astfel: „În scepticism, îndoiala nu e un
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ce ține acum de acea cale care le Întrece pe toate, țesătura divin-frumoasă și demonic-nebunească a Întâmplării mirabile a poeziei, strălucirii și a iubirii dulci. Firește, așezarea În discurs a acestei cunoașteri ce străbate succesiv (dar și simultan În plinătatea catharsisului frumuseții) formele acestor temporalități suferă de toate neajunsurile unei prezentări didactice, străduindu-se constant să cuprindă Într-o descriere coordonată de o perspectivă (a limbajului scriiturii acum, așa cum perspectiva renascentistă e una a limbajului proiectat de ochiul pictural umanist, stârnit
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sau criticul ia un tablou, Îl privește, Îl include În categorii interne, În subiect, aflându-se astfel la primul nivel. Conform teoriei receptării (bazată iarăși pe fenomenologie) a lui Jauss și mai ales a lui Iser, receptorul, prin experiența estetică (catharsis etc.), depășește acest nivel Înspre unul În care se Întâmplă alte lucruri. Pe acestea le vede și Merleau-Ponty. Există și o posibilitate de a vorbi despre aceste lucruri (ele nu rămân invizibile), de a le cuprinde În discurs, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru a-i smulge din reacțiile pavloviene ale reeducării pe cei trecuți prin ororile de la Pitești, se apela tot la declanșarea groazei și a spaimei (la fel procedaseră Eugen Țurcanu și echipa sa de torționari), dar se miza pe un „catharsis” cu scop contra-reeducator și, evident, fără tortură. Am propus sintagma contra-spălare a creierului (contra-reeducare) Întrucât o combinație de genul „des-spălare a creierului” sau „des-reeducare”, dar și variante precum „anti-spălare a creierului”, respectiv „anti-reeducare” mi s-au părut mai puțin utilizabile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
publice scrierile, acele texte au rămas manuscrise de sertar - pentru aceștia da, admit termenul rezistență; dar pentru cei care au reușit să publice oficial, chiar dacă romanele și textele lor conțineau subversivitate și la adresa regimului ceaușist (prin aluzii cu efect de catharsis social), cred că termenul potrivit ar fi supraviețuire și nu rezistență. Foarte bun la nivel conceptual mi s-a părut un termen al lui Mircea Iorgulescu, cultură tolerată, pentru că tocmai datorită acestei culturi (În cultura tolerată intrând romanul „obsedantului deceniu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și pentru nimeni, spune Nietsche despre Zarathustra... Dar Eseurile lui Michel de Montaigne - nu Eseurile...- cui sunt adresate oare? Există oare cu adevărat un alt public decât autorul însuși? Scrisul poate viza și altceva decât o confruntare cu sine, o catharsis, o purificare aristoteliciană? Visceral, sinceră, autentică, facerea unei cărți se supune legilor psihologiei adâncurilor. Montaigne nu se lasă păcălit de funcționarea ființei: zone de umbră, pliurile primei copilării, forțe sumbre și determinante, necesități psihologice, deci fiziologice... Numeroase propoziții incidente din
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decât precursorul ei. Nu găsim în Eseuri psihanaliză în germene și desigur nici ca disciplină constituită, așa cum va deveni aceasta odată cu Sigmund Freud. Dar intuițiile mantaigniene asupra psihologiei adâncurilor nu încetează să ne minuneze: inconștientul, pulsiunea morții, idealul eului, sublimarea, catharsis-ul, actele ratate denegarea - oricare ar fi cuvintele pentru a le numi... - îl reprezintă ca pe un filosof, un gânditor dar și ca pe un psiholog, un antropolog desăvârșit. 29. Ființa pentru moarte. Așadar, marea rațiune e trupul. Trupul, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bătrânul cel viu din veacurile moarte/ care a luptat în fața cetăților cu porțile închise/ și a știut să citească viața întocmai ca pe o carte”. Revolta existențială își află locul în versuri ce transmit o exasperare profundă, iar scrisul, deopotrivă catharsis și asumare dinamică a vieții, înseamnă repudierea sfidătoare a conceptului tradiționalist despre creație. Poeziile din paginile revistei explorează zone ascunse ale psihicului, sentimente eliberate de tabuuri, bazate, ca și arta autentică, pe dorința descătușată. Imagistica se remarcă prin tendința de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
bizuie pe imaginație pentru a-și elibera spiritul când acesta a fost rănit de realitățile brutale: ,,există momente când, chiar în ochii cumpătați ai Rațiunii, lumea tristei noastre umanități trebuie să capete aspectul Iadului; imaginația omului nu este însă un Catharsis, ale cărui caverne să poată fi explorate fără riscuri... Din nefericire, fioroasele legiuni de spaime sepulcrale nu pot fi considerate ca simple imaginații. Întocmai ca demonii în tovărășia cărora Afrasiab a călătorit de-a lungul fluviului Oxus, ele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu e exprimarea personalității, ci o eliberare de personalitate." Poezia este văzută ca un fel de exorcizare, o fugă de emoție și de propria biografie. Este o manieră de a acredita, până la un punct, ideea purificării prin creației, a unui catharsis care are drept rezultat autonomizarea operei prin desprinderea totală a acesteia de cel care a creat-o, după cum sugera tot Eliot într-o manieră umorist-ironică în articolul Despre poeți și poezie: "Și apoi el (autorul, n.n.) poate să-i spună
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de divertisment la tv sau un talk-show la radio, oamenii privesc mijloacele media ca pe o modalitate de petrecere a timpului liber, de relaxare. Bertrand observă că mijloacele media "stimulează Îemoțiile sau intelectul) și tot ele calmează Îprin distracție sau catharsis)." 5. Funcția de vorbire și de limbaj ale mass-media Supuși în permanență mesajelor mediatice, copiii tind să împrumute cuvinte sau sintagme din limbajul mediatic în comunicarea interpersonală. Consumul produselor mediatice influențează atât limbajul, cât și vocabularul nostru. Astfel, ele creează
ARTA DE A FI PĂRINTE by Petronela Alemnăriței () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93078]
-
viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea prezentată de imageria ceramică greacă, Gorgona (la fel ca Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului Persefonei. Faciesul malefic cu ochi ucigători este exorcizat prin imagine, care dă vederii frontale valoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conversație, pe platou. Totul a devenit apropiat. Platoul nu mai este un spațiu separat de al nostru, un timp în afara timpului nostru. Acestea se confundă. Apare o criză a distanței dintre subiect și obiect, care până acum ținea întins resortul catharsisului. Odată cu aducerea generalizată la același nivel, este repus în cauză dualismul fondator al spațiului nostru de reprezentare clasică, acea separație între văzut și văzător în jurul căreia se articula vechea relație spectaculară, ilustrată de rampa ce separă, la teatru, scena de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
concluziona, într-o trecere în revistă a tuturor studiilor pe această temă, că: 1. nu se poate vorbi despre efecte directe; 2. nu se poate vorbi despre efecte autonome; 3. efectul violenței televizate asupra copilor poate fi invers (în sensul catharsisului aristotelic); și 4. efectul acestei violențe poate însă să fie mimetic, în sensul inducerii aceluiași tip de comportament în viața reală. În România, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) reprezintă această autoritate. Este vorba de studiile „Cercetare privind analiza comportamentului de
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Măntuirea este clipa cănd Dumnezeu îl trage pe om din abisul căderii. Dar, potrivit Evangheliei, măntuirea înseamnă vindecare: “credința ta te-a izbăvit”. Hristos este Doctorul cel Bun care oferă Euharistia ca pe un “leac al nemuririi”. Vindecarea comportă un catharsis ascetic - curățire a ființei de orice germene demonic - dar se desăvărșește printr-un catharsis ontologic: restaurarea formei inițiale, refacerea chipului lui Dumnezeu și veritabilă transfigurare a firii. În sens biblic, creația este asemănătoare bobului de grău care produce însutit și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
Evangheliei, măntuirea înseamnă vindecare: “credința ta te-a izbăvit”. Hristos este Doctorul cel Bun care oferă Euharistia ca pe un “leac al nemuririi”. Vindecarea comportă un catharsis ascetic - curățire a ființei de orice germene demonic - dar se desăvărșește printr-un catharsis ontologic: restaurarea formei inițiale, refacerea chipului lui Dumnezeu și veritabilă transfigurare a firii. În sens biblic, creația este asemănătoare bobului de grău care produce însutit și încă pe atăta: “Tatăl Meu pînă acum lucrează; și Eu lucrez” (loan 5, 17
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
trecutul. Hiatusului provocat de transmiterea bunurilor i se asocia astfel unul al transmiterii memoriei, ambele cu consecințe importante asupra percepției identității personale și de grup. Nevoia de a informa un ascultător neștiutor sau transformarea ocaziei de a povesti Într-un catharsis necesar pare, În aceste condiții, miza cea mai importantă a relatărilor. Dar, În mod cert, nu este singura și nici nu e evident că este cea mai importantă. Un deportat era un om căruia, În momentul dislocării, i se ridicau
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cu atât mai mult cu cât reeducații (victime-călăi) dobândiseră reflexe de dedublare schizoidă. Marcel Petrișor povestește despre tehnica unui deținut care, pentru a-i dez-reeduca pe cei trecuți prin Pitești, apelează tot la declanșarea groazei și spaimei, dar la un catharsis invers, cu scop contrare educator. La un deceniu după Încheierea reeducării de la Pitești, va fi inițiată a doua reeducare, la Aiud, strict ideologică (spre deosebire de cea de la Pitești), Înrudită cu metodele chinezești, urmărind compromiterea și desolidarizarea deținuților, În special a legionarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
capi legionari, niște forme de „diaree verbală” și „incontinență urinară a intimităților”, dar, cum disciplina penitenciară Îl marcase definitiv, și În oase, și În spirit, după cum mărturisește la un moment dat, el face elogiul autocriticii, ridicând-o la rangul de „catharsis aristotelic”43! În sfârșit, reeducarea de la Aiud nu a fost decât o formă mult mai blândă și mai reținută a reeducării de la Pitești, dar legătura și continuitatea dintre cele două reeducări și Închisori este evidentă cel puțin prin substratul autodemascării
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
asupra libertății sale profesionale. Oricum, funcția exercitată de către medic - și anume aceea de “receptor” al anxietății și afectelor negative ale bolnavului - trebuie să fie îndeplinită cu mult tact și într-un mod continuu (spre deosebire de situația din asistența ambulatorie, unde descărcările, catharsis-urile emoționale se realizau exploziv la interval mare de timp (în cursul vizitelor) ce permiteau reacumularea unei mari cantități de anxietate. 6.2.3. Relațiile interpersonale morale În cadrul spitalizării aceste relații capătă un caracter particular adaptat la condițiile specifice acestei
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]