1,092 matches
-
singură de sărbători!” A doua zi, seara, orele 17.00, ne-am dat Întâlnire În fața bisericii (vis a vis de poliție). Eu am Întârziat puțin din cauza unor probleme neprevăzute. Era o seară frumoasă de iarnă. Ningea liniștit, cu fulgi mari, catifelați. Am alergat tot drumul și pentru prima oară simțeam că picioarele nu mă ascultau. Drumul părea fără sfârșit. Aproape ajunsesem la locul unde aveam să mă confrunt cu un lucru real. L-am zărit! Era acolo, puțin dezamăgit, jucându-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
preot când am să cresc mai mare. Maria Îi privea fața Îmbujorată, ochișorii plini de dureri tainice și, dintr-o dată, Începea să plângă În hohote. Nu plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni! Nu vă mirați așa! A fost doar o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Iași (Fata sihastra). Fericirea am exprimat-o Într-o singură frază: "Din cupa de cristal a luminii, am băut prima picătură de aur solar.” Dar prea multe nu s-au schimbat În existența mea, lipsită adesea de razele blânde și catifelate ale liniștii și Încrederii În linia orizontului care flutura În fiecare dimineață un steag al biruinței... Duc viața lui Proust, trăind din amintiri. Am fost la un pas de nefericitul destin al lui Holderlin și am trecut prin chinurile singurătății
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Borger) „Nu mai am vești de la tine, dragul meu drag. M-ai părăsit Într-o seară de iarnă, fără un cuvânt. Ningea pentru prima oară. Fulgi mari se roteau, se roteau ... Și pe fruntea mea, arsă de dor - În mângâieri catifelate se topeau! Ți-aduci aminte! Ți-am scris un poem. Să mi-l trimiți, draga mea! Și l-am trimis chiar a doua zi. Puțin parfumat (așa, să-ți amintești), o floare nemuritoare și o șuviță din părul meu bălai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
înțeleagă că o călătorie în satul ce se vede la poalele acestei păduri ar echivala cu moartea. Nu a înțeles rosturile acestei interdicții decât târziu, când și-a descoperit chipul în oglinda unei ape. Ochii blânzi ca ai unei căprioare, catifelați, umezi. Își vedea doar ochii, o mare parte din față îi era acoperită de năframa care o purta și ziua, și noaptea. În mănăstirea în care crescuse, acest lucru nu era un fapt neobișnuit, deși văzuse adeseori măicuțele cum își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu un râs molipsitor. Dinții ei strălucesc ca un șirag de perle. Mă simt vinovată. Ne urcăm în mașină și ne întoarcem spre casă. E după-masă devreme. Mașina zboară prin suburbiile imense ale Sydney-ului, Kati îmi vorbește într-o franceză catifelată, poposim pe toate plajele de pe malul de est al metropolei, ne cocoțăm pe malurile abrupte ale oceanului de unde privim apele: "Ioana Maria, tu ești acum departe zile întregi la întâmplare și porturile în care se întorc seara pescuitorii de tu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dimineți splendide când florile plesneau de frumusețe și pieptul păsărilor de cântece... (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) ... îi auzeam vocea tristă și catifelată, eram îndrăgostită de acest bărbat cum te îndrăgostești de dumnezeu, dar știam că el nu va afla niciodată, îi eram recunoscătoare că mi-a mobilat sufletul cu un sentiment pe care altfel nu l-aș fi cunoscut niciodată. Mă simțeam
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela catifelat... S-a trezit cu tot trupul plin de imaginea lui, Doamne, îi va spune vreodată că i s-a urât de atâta suferință. S-a măritat cu un bărbat care a fascinat-o, dar din fascinație nu a mai rămas
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plecat din locul acela ca de la mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și tu nu te mai saturi de aceste umilințe, nu poți renunța la el, imaginea lui ți-a intrat în corp, în creier
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de apă ce se strecoară printre stânci în măruntaiele pământului și privirea catifelată a băiatului din Clădirea Albastră. Se așează la pian cu un aer șugubăț: Știți cu cine m-am întâlnit în oraș? Cu Alex, spune fără să mai aștepte reacția lui Zinzin. Vine în seara aceasta la concert cu prietena lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru ea un fel de reper, în lungile ei meditații din curte, când stătea și urmărea geografia norilor de pe cer, își imagina, și-l imagina pe Alex alături de ea, îl vedea cum îi mângâie tâmplele, îi vorbește cu vocea lui catifelată, fiecare gând îl conținea și pe Alex, această poveste venea să-i strice ordinea interioară, și așa precară de când nu-i mai reușea nimic, pentru că imaginea lui Alex devenise o obsesie a început să-i scrie scrisori fără să i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în copac, să se tragă de coadă cu Alex, sigur ei doi ar avea emoții, asta a fost impresia ei când s-au plimbat pe străzile marelui oraș, în așteptarea celor două fete, se uita la ea cu o căutătură catifelată, ca un adolescent proaspăt, plin de fantezie dar sfios, nu a vrut să interpreteze acele priviri dar ele i-au mers la suflet, era ceva furat și foarte dulce, undeva la marginea jocului și a păcatului, între timp au sosit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vă place?, Întrebă din nou, după o pauză, bizarul meu personaj, ștergându-și iar gura și luându-și o poziție majestuoasă, plină de importanță: mooliiiciuuuneeee. Rostise cuvântul cu un fel de prelungire a sunetelor, lugubră până la un anumit ton, dar catifelată. Se Înălțase pe vârfuri devenind foarte solemn În atitudine, cu brațele Întinse dinainte, ca și cum ar fi creat În imaginar o cale nevăzută. Ei, cum Îl găsiți? E... divin, nu-i așa? Și, concentrându-se, Îl pronunță Încă o dată, de data
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din Institut să spună ceva nasol despre ea, ceea ce e de-a dreptul o performanță. Aveam relații cordiale cu fata asta. Și ea "beneficia" tot de o băbăciune, încă și mai acră decât Băși, la catedra ei. Dar Milena depășea catifelat, cu un zâmbet, ofticoșeniile și fițele pe care i le mai făcea Săvuleasca, augusta ei șefă, altminteri bună prietenă cu domnul profesor Cuzbășan. Am schimbat câteva vorbe și, când să ne despărțim, scoate un disc. Părea cumva încurcată. Dă din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dorinel s-a încruntat și că i s-ar cam fi urcat sângele la cap: "Te pomenești că acu' oi fi și tu deșteaptă!" "Sunt, da", afirmă dumneaei cu convingere. Se întoarse imediat către mine, reverențios și cu un ton catifelat: "Sigur, nici pe departe ca Șefu', da' sunt și eu un picuț deșteaptă." Asta era o tipă care voia să ajungă departe. Cred că deja începuse să aibă viziunea unei cariere. Pentru început, îmi închipui că o funcție de first assistent
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de ale lui. Mai bine discuta cu Ciucurel, să amâne nenorocita asta de dezinsecție." "Cu ăla nu-i dădea mâna." "Daaa! Un laș a fost de cân' îl știu, un laș o să moară. El e specialist în intrigi și limbi catifelate." "Eu, în locul lui, nici nu mi-aș mai bate capu' cu sforăriile astea din școală. Acum a ajuns și academician plin, vorba aia, la nici op'zeci de ani, și-a văzut visu' cu ochii. Ce-o mai vrea, domnule
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bine conservată, cu mescioare rotunde, cu lampadare extrem de vechi, cu broderii de un colorit plin de gust, în care domină bejul și bleul, cu gramofon și radio, cu televizor vechi sovietic, cu tomuri de zile mari, frumos legate în piele catifelată și aranjate atent fie în biblioteca oficială, fie în alte intrânduri oferite de construcția mobilei, sau în firide croite în zid încă de la început, de când fusese concepută casa, o cumpăraseră de la un avocat armean. De fapt, de la soția acestuia, încă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Avea o duzină întreagă de fotografii prinse cu răbdare și cu mult gust în albume de zile mari, cu coperți vernil și cănaci roșii ca de mărțișor sau roz fără cănaci, sau mov și cu dungi albe, toate în piele catifelată, iar fotografiile aranjate separat pe epoci și însoțite de un scris grozav de frumos: căsătoria la Viena, voiajul de nuntă la Balcic, excursia la Florența, casa de pe Ana Ipătescu din București, unde locuiseră o vreme, apoi Sighișoara, undeva pe Vârtej
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
meu dramatic, ca prin minune, plutind din nou deasupra noastră, ca un abur, și privindu-mă adânc în ochi, din seamă afară de insistent. Îmi priveam în răstimpuri, palmele și mă întrebam dacă ele au mângâiat cândva cu adevărat, acea piele catifelată a Iozefinei, refăcând pentru a nu știu câta oară, conturul coloanei vertebrale, a bărbiei, a coapsei, a genunchilor, a mâinii sau a pieptului. Îmi răsărea totuși în minte și ultima noastră întâlnire acolo, unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
meniul. Gerski, Încerci să ne otrăvești? Meniul era mortal. Oferta includea și un meriton din creastă de cocoș, și o plăcintă umplută cu măruntaie de pui și ficat. Totul foarte sănătos. Trebuie musai să gustați. Măruntaiele de pui mențin pielea catifelată. Să știi că prietenul tău, domnul Monterey, se va afla cu siguranță la meciul de polo pe zăpadă de mâine după-amiază, spuse Gerski mai târziu În acea seară. — Nu este prietenul meu, Gerski. Mă aflu aici pentru achiziționarea butonilor Fabergé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a lovit-o Stridie - nu avem cum să le mai ascundem. Au trecut douăzeci de ani, dar iată-mă ajuns într-un punct unde n-am visat niciodată că voi mai ajunge - și zic că mă-ndrăgostesc. Și Helen, strălucind catifelată și fierbinte în acest miez de lumină, zâmbește și-și lasă capul pe spate, zicând: — Așa și trebuie. M-am îndrăgostit de ea. M-am îndrăgostit. De Helen Hoover Boyle. Pantalonii mei și fusta ei se adaugă grămezii de pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o floare care se deschide într-un documentar filmat cu încetinitorul; toate părțile creșteau deodată, în deplină armonie. Se desfăcuse și se lungea la soare. Se sculase în toată splendoarea-i delicată, iar pielea care îl acoperea se întinsese, devenind catifelată. La vederea capului pulsând, cu o picătură de lichid seminal în ochiul întredeschis din vârf, Carol simți cum o cuprinde un val de exaltare. Își încleștă mâinile în jurul feselor și se lăsă pe călcâie. Unii spun despre penis că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit cu cele mai fine țesături persane. Acolo se dezbracă și o dezbracă și pe ea, trecându-și mâinile delicate peste corpul ei catifelat, insistând asupra penisului, a clitorisului, a sfârcurilor și a vaginului. Carol se masturba deja serios. Cu o mână împingea înainte și înapoi pielea penisului, iar pe cealaltă și-o vârâse în vagin. Divanul din fantezia ei își găsise corespondentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]