216 matches
-
mutat la celălalt geam. Același lucru. Extraordinar! În timpul nopții viscolul depusese zăpada de jos și până sus, dincolo de geam și de streașina casei. Acum înțelesese. Așa se explica faptul că în odaie era o liniște înfiorătoare și un întuneric de catran. Eram sub controlul total și implacabil al forțelor dezlănțuite ale naturii. Totuși, vroia să se convingă pe deplin. Ținând lampa cu ambele mâini ca pe un scut miraculos, pășind încetișor ca și cum s-ar fi aflat pe un teren minat, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru a ne încălzi. Sufeream cumplit. Ne uitam unii la alții, dar nu ne vedeam deloc. Parcă eram într-un acvariu cu apă mâloasă prin care privirea noastră nu putea pătrunde, iar efortul nervului optic de a străpunge întunericul de catran a avut drept consecință dilatarea peste măsură a pupilei, asemănător prădătorilor nocturni. Era un traumatism profund și dureros pe care îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bălăbănindu-și capul și privind în juru-i cu spaima vițelului la poartă nouă, vezi pe domnul căpitan Nicolaescu care are trei dușmani în lume și în viață: muerea, alcoolul și tutunul, și care are un obraz tăbăcit, apoi uns cu catran și acum de curând spălat cu o perie aspră cu care se spală dușamelele; și mai vezi în sfârșit și pe domnul căpitan Holban 9, cumnatul ilustrului literat Eugeniu Lovinescu, un om care de la 15 August, de când am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Poezii, pref. edit., cuvânt înainte Radu Boureanu, București, 1968. Traduceri: Joseph Kessel, Celula nr. 7, București, 1930 (în colaborare cu Constantin Iliescu); André Gide, Amintiri despre Oscar Wilde, București, 1932; Dimitri Șișmanov, Literatura bulgară, Oradea, 1936; E. A. Poe, Sistemul doctorului Catran și al profesorului Puff, București, f.a. (în colaborare cu Constantin Iliescu); F. M. Dostoievski, Eternul soț, București, 1939 (în colaborare cu C. N. Negoiță); Émile Dermenghem, Aspecte din literatura arabă de azi, București, 1939; Interpretări din lirica lui Gourmont, București, 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
trimis în Anglia, în 1700, unde a fost închis la Newgate Prison. Judecat pentru uciderea propriului tunar și pentru acte de piraterie, a fost găsit vinovat și a fost spânzurat public în 1701, pe Docul Execuțiilor din Londra. Uns cu catran, trupul său a stat expus pe estuarul Tamisei mult timp, spre pildă celor care s-ar mai fi apucat de piraterie. Ca o ironie a sorții, permisele franțuzești care l-ar fi salvat de la condamnare au fost găsite după 200
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
noapte, care însoțesc corabia bătând molcom din aripi albăstrite. Să vă spună... Și peste toate acestea, care n-au contur întreg, nici sunet împlinit, ca imaginile tulburi ale visului, plutește tot atât de tulbure mirosul de corabie, neasemuit, lemn umed, sare, cânepă, catran - distilate laolaltă în același alambic. Tudoran a împrospătat firava tradiție a literaturii române, aceea a mării și a obiectelor ei plutitoare, atât de puțin pomenite de restul marilor și micilor autori autohtoni. Cu Toate pânzele sus !, aventura nautică era consumată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
într-o margine de țară, în locul cel mai expus. Dacă ar fi survenit un conflict. Oboseala drumului îi curgea încă prin vene ca un fluid leneș. S-a așezat pe nisip, sprijinindu-se de o barcă răsturnată, care mirosea a catran înmuiat de soare. Luna cu chip palid făcea decorul să arate romantic; ceea ce îi cădea mai degrabă prost. Acum, distanța îl separă mai sigur de Isidora decât onorabilitatea familiei lui. Era singur, și pentru multă vreme. Căscă și vru să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
numit „Pârlita”, - Pârlituri, evident, nume de batjocură, dat de locuitorii răzeși la care lucrau sau vindeau produsele muncii lor: linguri de lemn, căușe, coveți, alte obiecte, inclusiv bidinele care erau confecționate pe loc, în curtea omului, la focul care topea catranul (smoala), în care, se punea păr de porc înfășurat cu o cârpă pe un băț. Dobreana Toponimul Dobreana este specificat în documentul de danie dat de domnitorii șării Moldovei, Ilie și Ștefan, lui Mihail Oțel, în 1438, în legătură cu stabilirea hotarelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să intri în pâine, gata cu leneveala și nu uita, îmi ești datoare vândută. Aceeași ființă deplorabilă, cu o altă pieptănătură. Își încrețise părul scurt și-l ridicase spre înalturi, nu mai înainte de a-l vopsi într-o culoare de catran. La scurt timp, cum vechea denumire a postului nu se mai justifica, veni adresă de la minister cu înștiințarea că funcția de dactilografă se transforma în aceea de referent. Această depeșă lăsa la latitudinea șefilor stabilirea atribuțiilor noului post. Nuța înnebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
desfăcute aleargă prin forburg înlănțuindu-se în jazzul frazelor vertiginoase. Literatura nu mai prinde rugină ca fructele toamna, nu mai supurează la intervale ca un flegmon, „ci pneu rostogolit vulcanizare în danțul cetăților se prăvălește. Automobil autocamion cazan imens manometru catran toate s-au revărsat tumultuos peste pânzele vindecate de imbecilizare”. Iar mai departe: „Rupte toate cortinele, să ne lăsăm invadați de stradă, de cetăți, de noi”. Cum se vede, termenii care califică „ritmul vremii”, ca și „literatura” sau arta corespondente
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gunoi se va strădui să-l înghită. Stând pe pat, îmi las degetul să alunece pe genunchi. Spațiile dintre clădiri poartă urmele lopeții de zăpadă a maică-mii. Undeva, la mine în cameră, se ascunde copilăria mea. Scârțâitul lopeții pe catran dezgroapă o dimineață pufoasă. Poate că mă doare gâtul, nu trebuie să merg la școală. Margaret Mitchell, Caks, Camus, Thomas Mann. Iarnă. O lumină palidă strecurându-se printre perdele. Mirosul paginilor cărților și emanațiile corpului, excitante și tari sub saltea
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Mihai Stoian Un cap fără memorie este un loc fără garnizoana." Napoleon I Fugit irreparabile tempus. 1941. București. Tîrziu în vară. Arșiță. Orașul miroase a catran încins. Într-o încăpere de la etaj, a hotelului "Athénée Palace", miroase totuși a tutun bun. Un barbat înalt, voinic, brunet, pufăie din pipa, gînditor. Poate nu-i decît foarte ostenit. La un moment dat își trece palmă peste părul tuns
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
dansul haotic al crepusculului,/ murmurul bezmetic al celulelor, inelul obscen al/ anilor, brațul de aur coclit al/ neputinței. Nu mai cred/ în șerpuitul ei de felină, în privirea ei de somnambulă/ inocentă.... Ca un foc negru, ca o flacără de catran/ ard ochii ei în cuibul îmbălsămat al anotimpului, în/ rama roasă de carii a vârstei. Nu-mi cere să mă/ resemnez și să fiu fericit. Condeiul e obosit și scrie șire/ fără de sens. "in my beginning is my end". Poetul
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
cameră albă/ doar pianul negru ține de urât insomniei, /orgoliului său de-a-nvia fantomele verii./ Pe clape se așează râuri,/ coline de piatră,/ și vise pentru încă două vieți. / Totul. Nimic. Și iarăși totul./ Clape albe, clape negre, lupi de catran/ ce sugrumă demonii somnului (...) Mâna ce se așează pe umăr/ e de zăpadă,/ alătură ce nu-i de alăturat, / clapele albe, clapele negre/ și complicitatea lor într-o cameră albă. / Te rog nu renunța, / se înnoptează,/ poate se face lumină
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
în bună măsură fenomenul pe care l-a descris J. Byck, prin formula "dezagreabilul ca mijloc de întărire", într-un studiu din 1937 în care observa modificările semantice ale cuvintelor grozav (cu sensul inițial "care îngrozește"), foc ("frumoasă foc"), prăpăd, catran etc. Sens hiperbolic adesea pozitiv atribuie și rău ("frumoasă rău") sau construcția consecutivă de groază. Limbajul tinerilor, începînd de prin anii '70, a reînnoit seria prin hiperbolele negative bestial, criminal, de comă, folosite cu sens puternic apreciativ. Devenit adjectiv, belea
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
de bună seamă, o consolare. Departe de ea, la vreo douăzeci de secole după Christ, zeii nu mai sînt decît niște oameni care s-au descurcat mai bine. Iar cursele de șoareci adastă la tot pasul. Despre vîrsta asta, de catran, e Zeii prind șoareci, jurnalul de încercare al lui Dimitrie Stelaru, din 1968, de la Editura pentru Literatură. "Jurnalul" e un fel de a spune, cît timp faptele și oamenii sînt doar jetoane colorate, zvîrlite după toanele unei memorii de poet
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Matrix, de felul în care se vede ce a rămas din omenire din perspectiva spațiului stăpânit de monștri ai beznei fioroase: „...ținând în mâini frânghia ombilicală, Fulviu își roti curios privirile împrejur. Omul de serviciu avusese dreptate, privea cerul de catran de deasupra, acoperit de nori plumburii cu burți galbene, prin care pâlpâiau fulgere de furtună, cu ochii cuiva care a intrat într-un tablou fantastic. Pentru prima oară de când învățase să-și controleze mișcările în vis deveni conștient nu doar
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
cruzimea nu o dată clocotitoare a scriiturii d-sale de rafinat pe dos, voind parcă a răzbuna cu sete vasalitatea estetică puristă: "aș vrea să mă întreb de ce orbecăi singur/ acum în miez de noapte/ cu stelele topite în pîcla de catran.../ dar gura se-ncleștează,// pier urlete în șoapte,/ toți șerpii din adîncuri/ se-aprind și scînteiază,/ iar lava clocotită îngheață în vulcan...// orbecăi singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
o mie de ani așa cum o văd acum, la trei de di-mineață la ceasul meu de mână: un cartier cu ateliere și garaje care se înmulțesc pe maidane, și dezordinea revărsării cu asprimea și rezonanța sa de tunel, înaintând pe catran până pe pragul ușii. Și la fel cum aici, în Alcântara, în acest moment din noapte, în timp ce tu, taică-tău și mătușa ta dormiți în acele prăpădite paturi de săraci, la fel cum aici, Iolanda, îmi vine în minte gustul neplăcut
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
ultramarin,/ jiletci drojdie de vin, cu perii creți și pomădați,- / prinși ca-n laț, prinși ca-n laț,/ sînt, iată-mă, precum ți-am spus, un zeu minor cu paiu-n gură,/ fără gînd ascuns, fără ură,/ pe acest istm de catran pe care a foxtrotat și Oedip/ cu Antigona, mai acum un an, și hip! și iar hip!/ marele orb țopăia fericit/ de-acest profan sfîrșit. Dar ce-mi pasă-n plin iulie mie" (Whisky-Palace). Oricum sforțarea creatoare a lui Ion
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
pașii ei. Dupăie. Alintă pămîntul cu picioarele ei. Îl face să crape de întărîtare. Olga și-a despletit părul, și are un păr șaten-închis, așa, spre negru. Este lung și se lăfăie în vînt. Pare o adunătură de șerpi de catran care șuieră și își ițesc capetele. Aleargă de mănîncă pămîntul. E drept, cît se poate alerga prin păpușoiul din Moldova, cel de la periferia orașelor, de la marginea blocurilor, de la începutul pădurii. Liziera se vede undeva în depărtare. A scos tricoul îmbibat
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
înființarea echipei de teatru în limba engleză a Colegiului Național „C. D. Loga“. Animați de dorința de a încerca cât mai multe genuri literare, tinerii actori au ajuns și la adaptări. „Doctor Tarr and Professor Feather’s Systems“ („Metoda doctorului Catran și a profesorului Pană“) este o adaptare a „Povestirilor“ lui Edgar Allan Poe și a fost prezentată la Curtea Franciscană a Centrului de Cultură și Artă al județului Timiș și la Festivalul de Teatru de la Arad. Piesa „The Lark“ („Ciocârlia
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
acum un deșert cu venele trandafirii își agăța de moliciunea craniului ventuzele mestecîndu-mi trecutul scuipîndu-mi obosit viitorul și urletul poros a spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a umplut țestele și labele jupuite ale țipătului au zdrobit tunelul de catran în timp ce vocea de 26 de ani a mamei bubuia ca un picamer sfredelind nefericirea de-a mă ști dintr-un pîntec de care atîta s-a rugat să nu fie să nu mai fie... și leșinul meu de carton alb
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]