269 matches
-
cele mai multe ori îi însoțeam pe dragii mei haiduci: Iancu Jianu, Pintea Viteazul, Gruia lui Novac Șomanu, Toma Alimoș..., luptători neînfricați pentru libertate și neatârnarea neamului, care trăiau cu doina în suflet și cu ea vorbeau (prin sunet înduioșetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
abjur Acest moratoriu latent Teveul nedeschis, e plin de praf: Crime, femei goale, vorbărie Că numai unul dintr-o mie L-ar da să scape, plată la cavaf Singura plăcere când ascult Știrile lacâte un jurnal Ori trăgănată doină din caval, Pentru care am făcut un cult Însă toate știrile sunt scurte După care mă trezesc mai trist Că-mi bate-n poartă câte-un adventist, Și-mi intră-așa fără motiv în curte Învață pe de rost câte-un verset
DRAGUL MEU CULEGĂTOR DE SEMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358962_a_360291]
-
în culori vii, carpete, vâlnice, marame și farfurii de Horezu și Oboga, cești, ulcele, ulcioare și linguri de toate mărimile... cu încrustații de mare finețe făcute de meșterii rudari, iar la intrare se vedeau instrumente muzicale: ocarine, drâmbe, fluiere, nelipsitul caval și un nai făcut de răposatul de Ștefan Florescu, și el un cantor renumit al comunei Vălureni. Didina era o fată cinstită și respectoasă cu „Madam Mami” cât și cu toți care călcau pragul cârciumii. Era corectă și nu ar
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
artist liber-profesionist, specializat în sculptură, muzică, confecționare de instrumente muzicale. A învățat să cânte la fluier încă de la vârsta de 8 ani de la tatăl său, după moartea acestuia a învățat să cânte la mai multe instrumente construite de el: tulnic, caval, fluier, tilincă și chiar la frunză. Ne prezintă istoria tulnicului, instrument foarte vechi, din timpul dacilor cărora le oferea posibilitatea de a comunica între ei, prin niște coduri muzicale, pentru a lansa o invitație sau a anunța o sărbătoare sau
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
ei, prin niște coduri muzicale, pentru a lansa o invitație sau a anunța o sărbătoare sau un pericol. Îi place foarte mult să cânte pe munte, nederanjat de nimeni, pentru propriul suflet, pentru strămoși și pentru natură. Când cântă la caval, tulnic, frunză, animalele pădurii, mai ales câinii și lupii îi răspund prin urletele lor. De câteva ori pe an este chemat de ciobani să cânte pe munte. Maria Neag, solist vocal, este din satul Urisiu de Jos, pe Valea Beicii
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
Dumitru-ncepe-a plânge: Are el un dor și-o jale. I Frunze cad și vântul bate, Când Petruța cu ilic - Prin zăpadă abia străbate - Pân’ la crâșmă mi-a venit. M-a găsit cu Turturică - Care-mi cântă din caval; Moș Marin zice cu frică: - Anul ăsta nu-i ca an..., Căci puteam să salt piciorul Și cu baba să mă-nvârt; Cât să țină și ulciorul..., Nu-i făcut tot din pământ?! Și în barbă-i cad arginți Printre
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
pe la porți străine. Era-mbrăcat în straiul strămoșesc Și-n suflet purta dorințele de bine. S-a dus în lume dorul românesc Și a cântat din frunza verde amarul... Și doinele cu graiul lor regesc, Le-a cântat cu jalea lui cavalul. S-a dus în lume dorul românesc Și-a împletit speranța cu credința Că va găsi iubire-n tot ce-i omenesc Și-a pus în joc tot sufletul, ființa. Și nicăieri nu și-a găsit perechea... Că aici din
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
de veste să cred că totu-i ca-n trecut când mori de vânt țeseau poveste cum alta nu era-n ținut era minunea despre raiul tocmit sub poalele de deal și peste care curgea naiul de turme strânse sub caval mânate lin către izvoare de apă limpede și rece unde se-adapă și mioare și ciurda când spre casă trece iar de vreun noaten o ia razna îl strâng dulăii sub jujeu și peste tot se-ntinde hazna ce-o
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340461_a_341790]
-
nici zile dar... * Însă-i ceva ce nicicând n-o să piară Divinul la sădit ca pe-un altoi Blândețea glasului și sângele de fiară Și-o limbă sfântă ce-o purtăm în noi! * De suni în corn, în bucium, sau caval Bătrânul dor răspunde în ecou Din râu, din ram, din șuierul de val C-același sânge avem nu-i unul nou! Și-acelasi glas cuvântă peste veac Aceeași limbă și-astăzi o vorbim De spui Român totuna-i că spui
NEMURITORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340132_a_341461]
-
piesă de valoare a muzeului, foarte rar întâlnită în zilele noastre. Legat de păstorit, rețin atenția „cupa” pentru mulsul oilor, „șuștarul”, precum și uneltele folosite pentru curățatul pieilor spre a fi argăsite. Printre obiectele legate de păstorit sunt nelipsite fluierele și cavalele care au însoțit ciobanii de la „iernatic” spre “văratic” și înapoi. Între uneltele „industriei casnice” trebuie să reținem obiectele ce cu timpul vor dispărea: sucala, vârtelnița, spata, pieptenii pentru lână, furcile de tors, frumos înflorate de ciobani și dăruite soțiilor sau
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
Dvs. pentru muzică. IC: Cântările acestor locuri s-au dizolvat în mine, mi-au intrat in fiecare celulă și nu mă vor părăsi până la cea din urmă suflare: triluri de privighetori,de cuci și ciocârlii; doine din fluier și din caval; susur tainic de izvoare. Iar peste toate acestea, glasul de clopot al bunicului, Ioniță Crețeanu. Și cântările tatălui meu, Dumitru Crețeanu. MM: Vorbiți, vă rog, despre personalitățile care v-au influențat devenirea. La mine în sat, prin anii șaptezeci ai
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
alcătuiesc azi formațiuni artistice ale Căminului cultural. Aici s-au format: Emil Pralea, Nelu Ciupa și alții care au devenit instructori ai formațiilor și altor cămine culturale. Aici a crescut și s-a format profesorul Larion Todica. Cunoscut solist din caval și taragot, atât în țară cât și în numeroase turnee peste hotare. (Fragment muzical din „Suită de la Leșu” - de Tudor Jarda). T. Jarda: Larion Marica, interpret de mare sensibilitate, de mai bine de 20 de ani este conducătorul formației de
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
trișcași, căci trișcă îi zic ei la fluier. Se-ngrijește, an de an, să-i învețe pe cât mai mulți tineri deprinderea cântării din fluier. (Fragment muzical - „Horea oilor” - la fluier Larion Marica). T. Jarda: Badea George Mihăiese. Interpret din trișcă, caval, cântă șî-n trâmbiță, o cântat șâ-n cor, o jucat șâ-n piesele de teatru. Strâgăuș mare, la petreșere. Inimos ca-ntotdeauna, are să ne cânte ce-i cade dumnisale mai la-ndemână. Singur și-mpreună cu Larion Marica. (Fragment muzical. George
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
pe ceptari/ Oi, c-am fost harnic păcurari/ Prru, ui, ha, uhai, ha.” Povestește, în grai, George Mihăiese: „Vara nu putém să vin să jioc, cum jioacă fișiorii-n sat. Eu jiucam acolo pi la oi. Șî cântam din trâmbdiță, din caval, din trișcă. Feli de feli de doine îm’ plășé. Auzăm cucu’ cântân’, auzăm păsările. Mă gâném șî eu oareș cum să cânt mai mândru să-m șie mnie drag șî la păsări să le placă de cântările mele. Păi, m-
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
muzical - din trâmbiță) Apăi lăsam trâmbdița. Mă puném apăi și cântam apăi din trișcă, să mă audă păsările șî cucu. Apăi luam doinile de capăt una șî alta, care-m’ plășé mnie. (Fragment muzical - doină interpretată de George Mihăiese la caval).” Așa povestea Tudor Jarda. Așa-i stârnea pe alții să povestească și să se povestească. Să-i fie țărâna ușoară, să nu-l uităm și să spunem, la rându-ne, și altora povestea unui însemnat om de cultură românească. 1
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
alcătuiesc azi formațiuni artistice ale Căminului cultural. Aici s-au format: Emil Pralea, Nelu Ciupa și alții care au devenit instructori ai formațiilor și altor cămine culturale. Aici a crescut și s-a format profesorul Larion Todica. Cunoscut solist din caval și taragot, atât în țară cât și în numeroase turnee peste hotare. (Fragment muzical din „Suită de la Leșu” - de Tudor Jarda). T. Jarda: Larion Marica, interpret de mare sensibilitate, de mai bine de 20 de ani este conducătorul formației de
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
trișcași, căci trișcă îi zic ei la fluier. Se-ngrijește, an de an, să-i învețe pe cât mai mulți tineri deprinderea cântării din fluier. (Fragment muzical - „Horea oilor” - la fluier Larion Marica). T. Jarda: Badea George Mihăiese. Interpret din trișcă, caval, cântă șî-n trâmbiță, o cântat șâ-n cor, o jucat șâ-n piesele de teatru. Strâgăuș mare, la petreșere. Inimos ca-ntotdeauna, are să ne cânte ce-i cade dumnisale mai la-ndemână. Singur și-mpreună cu Larion Marica. (Fragment muzical. George
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
pe ceptari/ Oi, c-am fost harnic păcurari/ Prru, ui, ha, uhai, ha.” Povestește, în grai, George Mihăiese: „Vara nu putem să vin să jioc, cum jioacă fișiorii-n sat. Eu jiucam acolo pi la oi. Șî cântam din trâmbdiță, din caval, din trișcă. Feli de feli de doine îm' plășe. Auzăm cucu' cântân', auzăm păsările. Mă gânem șî eu oareș cum să cânt mai mândru să-m șie mnie drag șî la păsări să le placă de cântările mele. Păi, m-
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
muzical - din trâmbiță) Apăi lăsam trâmbdița. Mă punem apăi și cântam apăi din trișcă, să mă audă păsările șî cucu. Apăi luam doinile de capăt una șî alta, care-m' plășe mnie. (Fragment muzical - doină interpretată de George Mihăiese la caval).” Așa povestea Tudor Jarda. Așa-i stârnea pe alții să povestească și să se povestească. Să-i fie țărâna ușoară, să nu-l uităm și să spunem, la rându-ne, și altora povestea unui însemnat om de cultură românească. Veronica
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > LUNĂ OBOSITĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Răsare luna obosită, În capul satului, pe deal, Albind fâneața părăsită De sunetele de caval. În noaptea tristă -ici și colo- Doar liliecii mai cutreier. Din iarba reavănă, tremolo, Mai risipește câte-un greier. Haotic clipele măsoară O cucuvea cobind anost. Un câine bate către moară, Smucindu-și lanțul fără rost. Aleargă umbre peste brume
LUNĂ OBOSITĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343929_a_345258]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1700 din 27 august 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343968_a_345297]
-
Sonete > BATRÂNI PESCARI Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNI PESCARI Simt aerul sărat al dimineții, Când vântul cară valul înspre mal, Prin nepătrunsul ochi al ceții Adâncul mării sună în caval. Cohortele de bărci se-ntorc acasă, După o noapte petrecută-n larg, În lupta lor cu armele de plasă Au rod bogat cu solzi,lângă catarg. Bătrânii pescari își cântă rodul Din pântecul de mare adunat, După o vreme seacă
BATRÂNI PESCARI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342797_a_344126]
-
Casei va fi în prag de toamnă afumat. Simt aerul sărat al dimineții Și ochii fericiți ai bătrâneții. BĂTRÂNI PESCARI Simt aerul sărat al dimineții, Când vântul cară valul înspre mal, Prin nepătrunsul ochi al ceții Adâncul mării sună în caval. Cohortele de bărci se-ntorc acasă, După o noapte petrecută-n larg, În lupta lor cu armele de plasă Au rod bogat cu solzi,lângă catarg. Bătrânii pescari își cântă rodul Din pântecul de mare adunat, După o vreme seacă
BATRÂNI PESCARI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342797_a_344126]
-
Casei va fi în prag de toamnă afumat. Simt aerul sărat al dimineții Și ochii fericiți ai bătrâneții. BĂTRÂNI PESCARI Simt aerul sărat al dimineții, Când vântul cară valul înspre mal, Prin nepătrunsul ochi al ceții Adâncul mării sună în caval. Cohortele de bărci se-ntorc acasă, După o noapte petrecută-n larg, În lupta lor cu armele de plasă Au rod bogat cu solzi,lângă catarg. Bătrânii pescari își cântă rodul Din pântecul de mare adunat, După o vreme seacă
BATRÂNI PESCARI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342797_a_344126]
-
Margaretei Pâslaru și ale lui Constantin Drăghici . Lili era o fată isteață, credea că știa ce vrea, dar încă nimic nu era bine definit.” Titi cânta la chitară și acordeon dar “mai mânuia câteva instrumente simple cum ar fi fluierul, cavalul, muzicuța, frunza, solzul de pește, drâmba..., avea ureche muzicală, iubea muzica. Dacă punea mâna pe un instrument fie el de suflat, coarde, clape, ciupit, orice, cu ușurință și într-un timp surprinzător de scurt scotea o melodie.” Autorul descrie cu
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]