234 matches
-
din cele 11 despre care am vorbit. Tot pe acolo pe aproape te întâmpina stația de poștalioane, de unde am fi putut împrumuta câte un cal care să ne ducă acasă când la trap, când la galop, cu gândul la “Șarja Cavaleristului” care a fost așezată la intrarea în manejul Regimentului 7 Roșiori de aici din Copou. Fiindcă veni vorba de acel manej, află dragă ieșene, că acum vreo 55 de ani - pe când acesta încă exista - am asistat la un concurs hipic
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
multe milenii, viteza maximă de deplasare a omului a fost aceeași cu viteza de deplasare a calului. Aceasta înseamnă că un călăreț egiptean, asirian sau hitit, un călăreț roman, part sau scit, un călăreț hun, mongol sau japonez, sau un cavalerist de pînă la finele celui de-al Doilea Război Mondial, ar fi parcurs aceeași distanță în practic același timp. Totul depindea de viteza calului (max. 50 km la oră în plin galop) care era, la rîndul ei, condiționată de starea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
interpretare greșită a unui text scris; tertio, nebunia tactică de a ataca cu cavaleria o poziție puternic întărită cu tunuri, în lipsa infanteriei și a artileriei proprii (v. și NOTA 56); quarto, formația prea strînsă, de falangă (sau tercios spaniole), a cavaleriștilor britanici, ceea ce a permis tunurilor rusești să efectueze trageri de la distanță cu obuze brizante și apoi trageri directe de la mică distanță în masa compactă de oameni și cai, un veritabil carnagiu. Căpitanul Nolan, poate principalul vinovat, a murit printre cei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
formațiune militară de alta. La fel se întîmpla în cadrul ordinelor monastice cavalerești: mantale albe cu cruce roșie pentru Templieri, mantale negre cu cruce albă pentru Ospitalieri. În armata otomană, spahiii se distingeau ușor de ieniceri. În timpul Războiului Civil din Anglia cavaleriștii regaliști (Cavaliers) purtau, ca semn distinctiv de recunoaștere, eșarfe albe, iar cei ai Parlamentului (Ironsides), eșarfe galben-oranj. În armata suedeză, pe vremea lui Gustav Adolf unele regimente purtau uniforme galbene (culoarea preferată a suveranului), altele uniforme albastre. În tot secolul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Regală de la palatul Buckingham, de la St. James și Whitehall (Life Guards sau Blues & Royals)****************. Soldații de gardă de la fostul palat regal din Atena încă mai poartă fustanele. Și astăzi la palatul Elysée garda este îmbrăcată în uniforme care amintesc de cavaleriștii (dragonii) lui Napoleon III. De fapt, santinelele de gardă de la toate palatele regale sau republicane din lume poartă uniforme tradiționale: Guardia Svizzera de la Vatican (în costume, se crede, concepute de Michelangelo, dar mai probabil copiate în secolul XIX după desene
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
o populație de 2,5 milioane de locuitori (v. Viața economică și socială). Are loc ultimul transport de ocnași britanici în Tasmania (65.000). ‡‡‡ Cuvîntul sepoy (< Hindi sipahi, cf. "spahiu" în armata otomană) este de origine persană și desemna un cavalerist indian aflat în slujba Companiei Indiilor de Est. §§§ Într-o scrisoare adresată unchiului ei Leopold I, regele belgienilor, la scurt timp după nefericitul eveniment, Victoria se confesează: My life as a happy one is ended! The world has gone for
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la fel e cu totul altceva, Îmi spuse. Remarcile dumitale demonstrează fie o uluitoare lipsă de apreciere a gravității situației În care te afli, fie un adevărat curaj. Își Înălță sprâncenele subțiri, aurii, și Începu să se joace cu insigna „Cavaleristul German“ de pe buzunarul stâng al hainei, continuând: — De felul meu, sunt un bărbat cinic. Cred că toți polițiștii sunt așa, dumneata nu crezi la fel? Așa că În mod normal aș fi Înclinat să fiu În favoarea primei afirmații, privind teribilismul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de Paște. Ciocnesc ouă roșii, rostind creștinescul "Hristos a înviat" și udă carnea mielului pascal cu un strop de vin roșu, "sângele Domnului". Preferam să mănânc pâine goală uscată, dar să fiu acasă" își manifestă starea de spirit un locotenent cavalerist, care-și poartă picioarele paralizate într-un cărucior incomod. Cuvintele tânărului ofițer înconjură camera și pentru câteva clipe, fiecare a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
idee vicleană și ironică, o idee cu dedesubturi! profită Lebedev, cu nesaț, de paradoxul lui Evgheni Pavlovici. O idee rostită cu scopul de a-i asmuți la bătaie pe adversari, dar o idee exactă! Pentru că sunteți un glumeț și un cavalerist din lumea mondenă (deși nu lipsit de calități!) și nu știți nici singur în ce măsură ideea dumneavoastră e o idee profundă, o idee exactă! Da. Legea autodistrugerii și legea autoconservării sunt la fel de puternice în ființa omului! Diavolul rămâne stăpânul omenirii până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai mult plecată pe la Târgoviște, pentru că noi aveam relație cu unitatea din Târgoviște, aceea unde au fost împușcați Ceaușeștii. M. M.: A lui Kemenici. La Târgoviște, pe clădire, știți ce scrie? Că este mare diferență între a fi cavaler și cavalerist. Ei aveau o poziție mai puternică, aveau rachetele acolo. S. B.: Și noi aveam o singură baterie de rachete, a VII-a. Locotenent-major David era comandant, cel care s-a sinucis în zilele Revoluției. M. M.: Erați un Divizion cât
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
fără să se observe că armata turcească care acționa în Europa nu putea să se ridice la un asemenea număr. Și N. Iorga, a cărui simț critic nu poate fi pus la îndoială, dă ca reală cifra de „30.000 cavaleriști, iar restul până la 120.000 erau infanteriști”. Istoricii care s-au ocupat de istoria Imperiului otoman , care arată modul de recrutare și organizare a armatei otomane, dau cifre mult mai reduse, care corespund realității. Astfel, corpul ienicerilor s-a ridicat
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de foc (puști), sabia și scutul, iataganul, cuțitul, erau apărați de căști și zale și constituiau un corp de elită care însoțea de obicei pe sultan când se organizau așa numitele campanii sultanale. Cavaleria Porții număra 8.000 de soldați cavaleriști în secolul al XV-lea și 11 mii sub Soliman Magnificul. Folosind ca izvoare Istoria armatei și Acte și fragmente de N. Iorga, precum și pe I. Ursu, Ștefan cel Mare și turcii, Alexandru Gonța acceptă cifrele oferite de înaintași și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
piatră sau din fontă, făceau mai mult zgomot decât pagube de vieți omenești, rolul fiind mai mult de a impresiona și speria. Dacă în bătălia de la Vaslui, din ordinul sultanului, au participat cei 10.000 de ieniceri, 8.000 de cavaleriști și în mod obligatoriu cei 40.000 de akângii, atunci, la Vaslui au ajuns pe câmpul de luptă 58.000 sau 60.000 de soldați și ofițeri turci, jumătate din cât spun documentele și, chiar așa, cu cifra înjumătățită, armata
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
După multe rugăminți am reușit să ne îmbarcăm într-un furgon militar. Câteva căruțe cu refugiați care ne urmau au fost atacate de un grup de indivizi, bănuiesc că erau localnici, care, în final, s-au retras după intervenția unor cavaleriști români. La părăsirea localității de domiciliu, norocul nostru a fost că eram însoțiți de acea coloană militară, altfel riscam să fim asasinați. După trecerea Prutului, am coborât la Târgul Ștefănești, după care ne-am deplasat la bunicul nostru din satul
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
plecat pe drumul despărțirii, cu sfârșit apropiat (...). Este Încă plin de delicateță, de recunoștință față de mine și de norocul care l-a urmărit toată viața, În primejdiile prin care el a trecut neatins. A venit În țară, ca locotenent cazac cavalerist, de la Don la etatea de 23 de ani În 1920. A fost decorat cu Crucea de aur Sf. Gheorghe În gradul de cavaler, pentru că prin mari primejdii a salvat viața unui general rus de Stat Major, În războiul cu germanii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
100.000 de ieniceri, 120.000 spahii, 50.000 tătari; în total: 270.000 de combatanți, 444 tunuri mari și de campanie, 25 mortiere. Armata rusă era mult mai redusă din punct de vedere numeric: 31.554 infanteriști, 6.692 cavaleriști; în total: 38.246 combatanți, 28 de tunuri de bronz, 23 mortiere de bronz. În Jurnalul de campanie pe mai-august 1711, cifrele relative la efectivele armate otomane redate de feldmareșalul Boris Petrovici Șeremetev (1652-1719) sunt mai aproape de adevăr: 60.000
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
călăreți medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prietenă de acum cincizeci de ani, ea Înșăși numărând astăzi șapte zeci și trei de primăveri. Eram copii, eu și nevastă-mea, când Olga, frumusețe durdu lie gen dix-huitișme sișcle, ne primea În budoaru-i de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din aceeași curte cu noi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
el, tot așa, scherzando, îmi răspunse: niet, niet, Moscva-Kiev! Și ieși lăsându-mă brusc cu o asemenea pace în suflet încât am mâncat, chiar cu poftă, al doilea șnițel, amintindu-mi bine de schița aceea a lui Babel în care cavaleriștii lui cuceresc un sat al albilor, deshamă caii și vor să se odihnească, dar el, politrucul, vrea să le citească Pravda, nici unul nu se poate concentra, toți sunt plictisiți până ce, în plină lectură, el trage sabia și hârști!, taie gâtul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai mult plecată pe la Târgoviște, pentru că noi aveam relație cu unitatea din Târgoviște, aceea unde au fost împușcați Ceaușeștii. M. M.: A lui Kemenici. La Târgoviște, pe clădire, știți ce scrie? Că este mare diferență între a fi cavaler și cavalerist. Ei aveau o poziție mai puternică, aveau rachetele acolo. S. B.: Și noi aveam o singură baterie de rachete, a VII-a. Locotenent-major David era comandant, cel care s-a sinucis în zilele Revoluției. M. M.: Erați un Divizion cât
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
stângă, era invalid, mutilat de război, purta Mihai Viteazu, ții minte... dar duelul de onoare cu Pahopol ții minte... Când s-au luat de la Lorette, la București... l-a cruțat generalul pe civil, nu l-a omorât... ce siluetă de cavalerist... ce maniere..., era idolul femeilor... dar și al trupei, nu știți cum l-a salvat pe Ion, țiganul?... tot chestie de onoare... (...nu?... las' că îți spun mâine) ce delicați erau cei care se întâlneau la Mascan"... Și așa mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plecat pe drumul despărțirii, cu sfârșit apropiat (...). Este Încă plin de delicateță, de recunoștință față de mine și de norocul care l-a urmărit toată viața, În primejdiile prin care el a trecut neatins. A venit În țară, ca locotenent cazac cavalerist, de la Don la etatea de 23 de ani În 1920. A fost decorat cu Crucea de aur Sf. Gheorghe În gradul de cavaler, pentru că prin mari primejdii a salvat viața unui general rus de Stat Major, În războiul cu germanii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
orice popas al lui care nu știe decât cuvintele Țară, Pâine și Dreptate se lasă cu câte un chefuleț, cu ceva de dres și cu vreun pat cu suflet; pentru că plăvanul e mare, i se face, încălărează și lasă, precum cavaleristul! îi dai coniac, cere whisky, pentru că la el, la Pocreaca, tot din astea a băut! Venit în târlici și cu bască găurită în sfârcul capului la oraș, a dat lovitura, pupând cu râtul lui de râmător toate mâinile întâlnite în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În fruntea unui escadron de cavalerie, venind de pe frontul de Vest unde luptase eroic. Întâmplarea a făcut să fie martorul unei scene În care un soldat din Compania să era bătut cu sălbăticie de un ofițer sovietic care omorâse calul cavaleristului român, pe care Îl considera vinovat de incident. Cerând explicații pentru tratamentul aplicat ostașului roman, Liciniu s-a trezit cu pistolul rusului În piept, a auzit declicul armei, dar glonțul nu a pornit de pe țeavă. Bucurându-se de o constituție
Amintirile unui condamnat la moarte. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_351]
-
graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morți sau muribunzi. Două zile
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]