644 matches
-
intervale regulate pipăia cu piciorul șinele ca să se asigure că se aflau la locul lor. Spera din tot sufletul să găsească și un vagonet pe undeva, pe acolo. Dintr-o dată, pereții se deschiseră în lături și se pomeni într-o cavernă de mari dimensiuni. Tavanul se ridicase foarte mult, iar lumina lanternei abia răzbătea până sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o peșteră săpată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru că șinele se opriseră în apropierea locului unde se produsese explozia, iar el pierdea tot mai mult timp cu transportul materialului rezultat din excavare. Ieșise cu vagonetul la descărcat și acum se întorcea în mină. Era pe podețul din prima cavernă când auzi pentru prima dată zgomotul acela. Era un sunet grav, ca un geamăt ieșit din adânc. Putea să jure că venea din galeria unde lucra el. I se păru că muntele însuși oftase. Se opri în loc, simțind părul zbârlindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trecea pe dedesubt. După câteva clipe inima îi veni la loc și porni mai departe spre abataj. Curentul de aer i se părea acum mai puternic, ceea ce nu putea decât să-l bucure pentru că însemna că se apropie de cealaltă cavernă. Poate că acolo se afla filonul pe care îl căuta el. Se apucă din nou de lucru, lovind cu sete, în stâncă. Muntele gemu din nou. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială, sunetul venea de acolo, din golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la Coliboaia nu este deschisă vizitării de către turiști. Trebuie ferită de distrugeri și vandalizări, însă ea există și, ceea ce este cel mai important, autenticitatea îi este dove dită și acceptată de specialiști. Îți dai seama că, din moment ce oamenii pictau pereții cavernelor acum treizeci de milenii, ei existau aici de mult mai multă vreme. Vechiul Testament povestește de evenimente care s-au petrecut în urmă cu cinci mii de ani iar Isus Hristos a fost răstignit pe cruce abia acum două mii. Îți spun toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interior. Însă nu percepu decât un pleoscăit îndepărtat, ca și cum, dincolo de intrare s-ar fi aflat o întindere de apă. Valul intens de ură răbufni din nou odată cu aerul rece din interior. Oare bestia era acolo? Sigur îl pândea din întunericul cavernei, așteptând numai să facă o greșeală. De acum ceața se ridicase de-a binelea, era convins că jos în vale, activitatea era în toi. Oricând puteau să apară muncitorii la lucru și nu voia să fie găsit dând târcoale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sa. Soarele după-amiezii scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun loc de observație, pentru că de acolo nu putea vedea gura cavernei, ascunsă după pintenul de piatră de lângă intrare. Introduse mașina în viteză și trecu dincolo de pod. Înainta încet, cu ochii în patru, atent la orice mișcare. Ridicase geamul portierei, dintr-un reflex pe care nu și-l putea explica. Lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atîta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atîtea obstacole, purtîndu-și povara cu atîta sprinteneală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale, marea cavernă unde să situeze osândiții, așezați În cercuri Într-un imens amfiteatru, În jurul cumplitului puț ÎN CARE geme pentru vecie Lucifer. Și apoi stânca imensă Înălțându-se din ape, pe care, urcând, se curăță păcatele. Și apoi... și apoi nimic. Fantezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jucat aiurea, toată cariera mea este anapoda, fără semne clare, fără logică sau, dacă există vreuna, eu nu am dibuit-o. Eram foarte tânăr - aveam douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani - când l-am jucat pe Regele din Oamenii Cavernelor de Saroyan. Ce puteam eu pricepe din acel rol? Ce am jucat oare acolo? Am spus vorbele cu anume intonații, cu anume intenții, dar atât, cred, căci nu ai cum juca o experiență de o viață la doar douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
clipe grozave, dar mai ales una îmi este dragă peste poate. Mă caută într-o zi Mircea Moldovan, un tânăr regizor care tocmai dorea să-și dea examenul de stat și îmi propune rolul Regelui din piesa lui Saroyan, Oamenii cavernelor. Îmi dă textul, îmi spune câte ceva despre rol, apoi pleacă. Eram singur acasă. Iau textul și mă duc în sala de sport ca să nu mă deranjeze nimeni, cred că a venit Luminița la un moment dat, era pe la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
tot. Eram pe atunci destul de în vogă, deoarece făceam, aproape în fiecare săptămână, câte două emisiuni de varietăți la televiziune, înregistram la radio foarte mult, ce mai, eram cunoscut. Mă plimbam cu Moldovan, regizorul care îmi oferise rolul din Oamenii Cavernelor și, cam pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieții revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însușesc veșmântul acelor care mor, Și înnoit și ager alerg - subtil fior - Prin săli orgolioase ori umede caverne... Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
curg, mă scurg Când în sufletul meu țipă Disperarea în amurg. Plânge parcă peste lume Tristul lumii demiurg, Lacrimi magice, postume Se preling, pe gene-i curg. Cerul e ca o cisternă Care scaldă-n ochi ciclopul, Ca o stranie cavernă E pământul în potopul Revărsărilor de apă. Vom reinventa înotul Într-un univers de-o șchioapă Pe pământul cât e stropul... Referință Bibliografică: Plouă azi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013. Drepturi
PLOUĂ AZI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363874_a_365203]
-
Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului De ce te-ascunzi în citadelă? De ce ești circumspectă, oare? O iarnă-și arde în candelă Clipele reci, fremătătoare. Un stol de lilieci revine, Din vechi caverne părăsite, Dulci amintiri ning dinspre tine Clipe boeme, fericite. Caimac de ceață-i peste râuri, Zid de zăpadă peste urme, Te caut, umbră de desfrâuri... Coboară noaptea peste lume. Se-adună-ncet ciulini, în viață, Circumvoluții în canafuri, Sofisme-nlănțuite-n gheață, Cărți nedeschise
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
numeroase izvoare cu ape minerale pentru tratament. Dar nu trebuie omis nici orașul Ocnele Mari cu cea mai mare salină din țară care datează de pe timpul romanilor. Acolo este amenajat un fel de orășel subteran. În adâncul pământului, în imensa cavernă străjuită de pereții de sare, se află terenuri de sport, locuri de joacă și delectare pentru copii și chiar o bisericuță cu tavanul și pereții străjuiți de masivul de sare. Aerul sărat de aici este foarte recomandat celor cu probleme
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
de apetisant. Sporovăind vrute și nevrute, observam cu mare plăcere reacțiile contradictorii ce i se perindau pe fața aia de spate. Când am scufundat lingura în farfurie și am dus-o plină la gură, respirația ei s-a blocat pe undeva prin cavernele alea de plămâni, iar inima a încetat să-i mai bată pentru o clipă, spre deliciul meu. Când, în loc de blesteme, binemeritate dealtfel și imprecații dintre cele mai teribile, de pe buzele mele au ieșit exclamații de extaz, ochii aceia de drac
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
lingurițe, injecții după fel, etc. Din discuțiile celor mari, am înțeles că din cauza apei băute când nu trebuia, mi-au apărut câteva pete la vârful plămânului stâng și dacă acestea nu aveau să dea înapoi ci se vor transforma în caverne, nu mai e rost de vindecare. Mergeam la radiografii și tot pe cei mari îi auzeam că omul se poate îmbolnăvi și din cauza radiațiiilor la care este supus, că razele alea care scot pozele cu plămânii sunt prea tari și
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
avea deci dușmani naturali iar natalitatea era controlată. Sprijinit de religie, dar în fapt ca urmare a uneltelor și utilajelor create din ce în ce mai masiv, omul începe așa numita civilizare care nu reprezintă decât îndepărtarea de la natură. Focul i-a permis încălzirea cavernelor în care locuia, în dauna normalei rezistențe la frig a tuturor celorlalte viețuitoare. Treptat a pierdut similar aproape toate adaptările pe care natura le crease pentru el. Inițial omul era matur, adică apt pentru procreare la vârste foarte fragede, probabil
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
cutremurul cauzat de turtirea pungii golite de tine, nicidecum de Dumnezeu. Ce are omul comun cu celelalte animale? Omul, cică, nu este animal. Poate uni oameni, modești, drepți și sincer să fie departe de oamenii normali și mai aproape de locuitorii cavernelor din epoca de piatră. Poate. Majoritatea oamenilor trăiesc ca animalele, gândesc ca animalele, se tratează reciproc ca animalele. Ce au acești oameni în comun cu animalele? Pe scurt, toate! Chiar și omenia? În special ea. Câinele este mult mai omenos
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
construite într-un cadru pitoresc care îți încântă privirile și-ți aduc în suflet liniște sufletească. Este necesar de amintit biserica din adâncul Salinei de la Ocnele Mari, în care pereții acesteia îl constituie chiar masivul de sare în una dintre cavernele subterane. Urmând cursul bătrânului Olt, undeva pe munte, intrând prin localitatea Muereasca, descoperi două mănăstiri, una de femei și alta mai sus, de bărbați. Ultima este Sfânta Mănăstire Frăsinei ctitorită de Sfântul Calinic de la Cernica, unică în România de acest
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
post de salut jucăuș din lumea lui Hades. Dealtfel, locuințele subterane nu sunt deloc un fenomen rar nici pe teritoriul Spaniei continentale. Atracția magnetică pe care o exercită terenul stâncos și găunos din Extremadura sau din vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun de locuințe departe de luxul celor din Lanzarote, dar dotate cu tot confortul necesar, comode și igienice, nelipsindu-le apa, telefonul sau televiziunea prin satelit. De încălzire nu duc lipsă, temperatura din rărunchii pământului fiind aproape constantă
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
ateismului occidental. El critică Occidentul ateu pe care îl consideră vinovat de crearea unui stat monstru, URSS. Criticile sale față de Occidentul care abdică de la morala creștină sunt și astăzi de actualitate, ca un izvor de apă vie ce curge printre cavernele bombelor islamismului terorist. Istrati a fost considerat un Maxim Gorki al Balcanilor, care apoi după critica adusă URSS-ului să fie apelat de scriitorii francezi de stânga ca ”inspector al Siguranței” și să aibă parte de un necrolog batjocoritor în
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]
-
cum au făcut alte imperii cu fostele lor colonii? La câte crime are pe conștiință, Federația Rusă ar fi trebuit demult să se autodizolve. Gorbaciov a încercat ceva, dar nu a avut cu cine. Mai să fie linșat de kremlinienii cavernelor. Acum, Putin agită securea războiului! Asta să fi înțeles Putin din toți anii petrecuți în lumea civilizată? Am primit direct de la Uniunea Europeană Alegerile europene, din mai 2014, vor oferi alegătorilor șansa de a influența viitoarea orientare politică a Uniunii Europene
TABLETA DE WEEKEND (65): CURS SCURT DESPRE CORUPŢIE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350558_a_351887]