373 matches
-
nu e o ființă mediocră, chiar dacă uneori îmi inspiră compasiune. La urma urmei, unde e granița dintre "normal" și "anormal"? Theo e, în sine, un spectacol. Un spectacol mai interesant, oricum, decât cel de pe scenă. Recită poetul turc cu glas cavernos, care-și suge zgomotos buzele (mari cât două lipitori), când tace, și lasă scrumul să-i cadă din țigară unde se nimerește. N-a avut voie să coboare de pe vapor, la Istanbul, am auzit. Sau n-a vrut el să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mării! Marea e agitată și acum. Cerul, închis. Nu e, însă frig. Sunt 12 grade afară", ne anunță o voce feminini la difuzor. Iar a câștigat Ulici la poker. Theo are probleme cu bicicleta, se pare. Poetul turc cu voce cavernoasă zace bolnav. În rest, singura noutate e că nu vom merge toți la Efes. Cel puțin, așa rezultă din "comunicatul" auzit mai devreme: "Cei ce nu doresc să meargă la Efes sunt rugați să anunțe asta până la ora 10, la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și pentru bine. Orice vibrație avea acolo ecouri mici, iar uneori gâlgâieli de ape ce puteau deveni Cataracte. Erau acolo aluviuni și diguri, tot felul de chinuri pe care doctorul le reducea sumar la: - Azi avem în stânga un suflu cam cavernos! Erau, în adevăr, acolo caverne și abisuri, și precipitări de ape roșii și scocuri și vaduri, pe care Maxențiu, ca un turist tragic, le vizita cu de-amănuntul, în fiecare zi pe alte climate. Pe acalmii înșelătoare sau pe tempeste
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima, ci plămânul. Prin plămâni omul era sau nu era fericit... Și doctorul ce spunea: "Nimic nou! Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la vârf. Precauțiuni mari! . . . Aer . . . Sobrietate . . . supraalimentație și... Leysins . . . Leysins!" Atâta spunea doctorul despre chinul lui cel mare. Maxențiu se propti și mai tare în mâini. Picioarele păreau a patina pe nisipul lunecos al covorului și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acoperișurile de tablă, și vor să-și umple singurătatea cu un deșert. Nu e caraghios? Pentru mine, nu există decât două soluții, băiete. Să nu mai știi ce vrei ori să nu te mai intereseze nimic. Se auzeau acum bătăile cavernoase ale pendulei cu ramă de sidef, din perete. Julius se foi, o vreme, stânjenit. Ar fi vrut să spună că orice șansă dispare abia după ce te dai bătut. Până atunci, poți să mai speri. Nu găsea, însă, vorbele cele mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și ăi dă’l chinuiau ca pă hoții de cai...” “Ce e, tată, cu cine vorbești? Ah! Bună dimineața” “Bună dimineața, tovarășe Alexandrescu. Ce mai faceți?” “Foarte bine, domnule, nu mai pot dă bine! (Urmează un acces de tuse profundă, cavernoasă și plină de zgomot) to’mai am fost ieri la Sfatu’ Popular” și mi a zis că nu-mi poate da buletinu’ îndărăt, că n-a primit dispoziție de la regiune. Așa că, în or’ce minuțel, plutonieru’ Costandache poate să mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui Lanark de parcă ar fi fost agățat într-un cîrlig fixat în creier; zîmbea în gol, prostește; îi căzu falca, iar vocea care îi ieșea din gură nu era compusă din mișcarea limbii sau buzelor. Deși avea un ecou ușor cavernos, recunoscu vocea lui Sludden, care-i spuse volubil: — Ar fi timpul să ne întîlnim din nou, Lanark, în timp ce o voce mică, identică, din palma stîngă, striga ascuțit: îți faci prea multe griji pentru ce nu trebuie. — O! O! gemu Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi concentră reacția într-un singur cuvânt: ― X! ― pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îi concentră reacția într-un singur cuvânt: ― X! ― pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
e vorba? Al-Shafi se uită spre ușă, ca și cum ar fi bănuit că ascultă cineva. E-mailul e trimis de un arab. Capitolul 11 Ierusalim, marți, 8.19 p.m. Maggie se întinse pe patul ei din hotelul Citadela lui David. Clădirea era cavernoasă, construită dintr-o versiune modernă, mai șlefuită a pietrei de Ierusalim - și, după câte își dădea seama, plină de americani creștini. Văzuse pe hol un grup de oameni care se adunaseră în cerc, ținând ochii închiși, în timp ce ghidul lor israelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau, cel puțin, i se făcuse ei frig. Probabil din cauza oboselii. O să se ducă la hotel, n-o să vorbească cu nimeni și, după ce o să doarmă, o să plece la aeroport. Și unde să se ducă? Habar nu avea. Intră în holul cavernos al Citadelei și merse cu capul plecat, hotărâtă să nu dea ochii cu nimeni. Era convinsă că nu avea nici un sens, dar se simțea de parcă toți știau ce i se întâmplase în ultimele câteva ore și nu suporta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
folosești de puterile mele pentru a obține o anumită informație? O șoaptă a scăpat dintre buzele ușor deschise ale mătușii Banu, Însă părea mai degrabă un geamăt decât un „da“ sau un „nu“. Se simțea atât de mică În mijlocul imense cavernoase a pământului, cerului, stelelor și a dilemei care Îi pulveriza sufletul. — Poți să-mi pui Întrebarea al cărei răspuns mori de curiozitate să-l afli din clipa În care tânăra americancă ți-a povestit toate lucrurile alea triste despre familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective diferite, mereu alte bolți cavernoase ce decupau prim-planuri asupra tenebrei. Acum, În dreapta lui, aproape jos, lângă orizont, spre nord-est, răsărise o seceră de lună. Când și când Turnul mi-o Încadra ca pe-o iluzie optică, o fluorescență a vreunuia dintre ecranele lui puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rog un preot să-mi deschidă. Mi-a arătat călimara de lemn a lui Torquato Tasso, masca mortuară și coroana de lauri pe care urma s-o primească pe Capitoliu și n-a apucat . Între zidurile reci, glasul preotului suna cavernos și trist. Oamenilor le place să se înduioșeze de nefericirile altora, ca să se arate simțitori, dar asta se întîmplă totdeauna după moartea celor plânși. În viață, Torquato Tasso a fost lăsat să se umple de păduchi. ― Nici pe Giordano Bruno
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă că voi l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dealul cu Cruci, murmura cuvintele rugăciunii. Insul din fața lui îl privea cu ochii holbați, foindu-se neliniștit pe canapeaua înțăncușată. Când popa dădu să-și facă și cele trei cruci de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea nici un dubiu: era unul dintre ăia care de dimineață se tot ținuseră după el. Avusese gură aurită presbitera Anghilina, când îi spusese să fie atent că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am povestit, cel puțin m-am gândit că o să povestesc, în așa fel, încât acum mintea mi-e suprasaturată cu imaginea ei. Deși, curios lucru, n-am putut niciodată să-i vizualizez în gând chipul. Adică figura umflată, cu ochi cavernoși, buze care îmi plăceau și bubițe pe obraz nu constituie decât o schiță care ar putea ține loc de orice. Dacă închid ochii și mi-o închipui, nu văd nimic decât niște esențe care plutesc, se întrepătrund și-i sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sa urmez mai degrabă clasa de dramă. Dramă! Sa fiu actriță, să am admiratori. Mi-au spus însă că nu prea am glas sonor. Tu ce zici? Otilia se ridică în picioare pe banca din chioșc și, întinzînd mâinile, declamă cavernos: Voi sunteți urmașii Romei, niște răi și niște fameni. De sus, zărise pe Marina în bucătărie. - Marino, țipă ea de departe, ai fier de călcat? - Este, este, confirmă femeia, morocănos.În curând, Otilia călca în fața lui Felix, pe care nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te-ai găsit să-mi faci scene? Ai și tu dreptate, vom discuta acasă. Cei trei ajunseră în curtea casei lui moș Costache, fiindcă Stănică ținuse să-l conducă pe Felix. În dreptul casei auziră un pârâit grozav și o șoaptă cavernoasă, care-i făcu să tresară: - Ei! Ce s-a întîmplat? Era moș Costache, care împinsese ușa gotică și întreba. Stănică intră numaidecât înăuntru, gata să se sustragă reproșurilor Olimpiei. - Ce s-a întîmplat? I-a venit rău puțin, dar ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe unde oi fi voiajat, maică-ta, tuberculoasa, ți-o fi cumpărat și lui matale vreun dormitor... Vorbea torențial, învîrtindu-și palele limbii, scuturîndu-se de senzația violentă de greață sub care îi dăduseră brânci pupilele celuilalt. Străinul avea ochii inexpresivi, cleioși , cavernoși, ca de statuie înverzită de fontă ori ca de pește fiert. Globurile oculare albe i se foiau pervers prin lichidul alb înconjurător. Bodogăni. - ...C-are mandea acasă un gen de viraj. Când îl ia, simți precis că ți s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el, pe lângă propria singurătate, un dar la fel de prețios era singurătatea celorlalți. Nu trebuia să o caute, căci Vocea se auzea pretutindeni. Așadar : Cosmina. Iacob Zevedei încuviință, adâncindu-se în fotoliu. Își aprinse țigara și, prin fumul ei, Vocea se auzi cavernoasă : Vârsta, 28 de ani. Înălțimea, un metru șaptezeci. Greutate normală, vreo cincizeci și cinci de kilograme. — E frumoasă ? întrebă Iacob, fiul lui Zevedei. — Ce înseamnă frumoasă ? — Adică atunci când o privești... Cum e ? — Nu am nicio rubrică pentru frumusețe... — Nici n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uși sau așteptau cuminți la coadă să le vină rândul. A doua oară, la deschiderea Târgului de Carte de la București, în mai 2001, când, tot așa, s-a întrupat pe neașteptate în fața Regelui și i-a spus, cu vocea lui cavernoasă și cu privirea de St. Bernard epuizat după o lungă misiune alpină: "Majestate, sânt profesorul Radu Bogdan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleș după plecarea Majestății Voastre din țară! Eu sânt Majestate! V-am scris, Majestate! Inventarul de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
respirația, digestia, circulația, cât și diversele mirosuri emanate de corp și de gură. Auscultația poate fi realizată cu urechea sau cu stetoscopul. Zgomote respiratorii Observații Interpretări Rezonanță amforică (comparabilă cu zgomotul produs atunci când suflăm într-o sticlă vidă) Ral surd, cavernos Crepitație Vid de energie sau vid de Yang în plămâni Tabel de plenitudine Tabel de plenitudine-umezeală Zgomote digestive Observații Interpretări Clapotaj gastric persistent Zgomot peristaltic important Vid de energie în stomac Vid de energie în splină asociat cu tabel de
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
uniformă. Eram odată la restaurantul Prahova, lîngă teatru. Lupu se duce la toaletă. La întoarcere, vede-n salonul alăturat o masă festivă, la care erau mulți militari. Se-oprește în ușa salonului, îi privește lung și spune, cu vocea-i cavernoasă: "Vă veseliți, ai? Vă fac eu rost de-un război, să vă treacă buna dispoziție!". Vă dați seama că bieții ofițeri n-au mai avut nici un chef de... chef... Altădată, Lupu este chemat la învățămînt politic, dimineața la 10 (oră
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de transmitere către periferie și organele efectoare (vasele de sânge). Astfel, în plăcutele momente ale masturbării, stimulii produși prin frecare ajung la centrul sacral din măduva spinării, iar de acolo se trimit impulsuri nervoase către rețeaua de artere din corpii cavernoși ai penisului; acestea se relaxează și aduc tot mai mult sânge care va umple corpii cavernoși. Din cauza presiunii sângelui, venele locale sunt pur și simplu gâtuite și nu mai permit plecarea sângelui, care astfel se acumulează la presiuni tot mai
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]