1,171 matches
-
stat și care au înregistrat, în timp, diferențele de temperatură și rupturile de nivel. În fine, cei care au apărut în schemă în anii Epocii de Aur și erau încă tineri (sau chiar copii) în decembrie 1989, la ieșirea... din cavou. Pentru unii, ca și pentru alții, lectura cărții lui Dumitru }epeneag, Un român la Paris, mi se pare obligatorie. Amplul și substanțialul jurnal, aflat la a treia ediție (prima a apărut la Editura Dacia, în 1993), include un "capitol" inedit
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
din Lisabona, mănăstire aflată în imediata apropiere a Panteonului Portugaliei, amenajat în biserica Santa Engrácia - nu mai poate fi văzut mormântul lui Carol al II-lea, pentru că a fost adus acum câțiva ani în țară și reînhumat la Curtea de Argeș. în cavoul dinastiei de Bragança - amintind întrucâtva de mormântul regilor Spaniei de la Escorial - pot fi văzute sarcofage cu inscripțiile numelor străbunicilor monarhului român, Fernando al II-lea de Saxa-Coburg-Gotha și Maria a II-a da Gloria. De curând, Portugalia a fost prezentă
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
imagini care nu-i spun nimic. Viața însă, irumpe chiar și în formele ei larvare sau sordide, se transformă într-o cutie de rezonanță pentru cele mai banale evenimente, chiar acolo unde Julie și-ar dori liniștea deplină a unui cavou. Tînărul care asistase la accident, Antoine, îi aduce lănțișorul pe care și-l însușise, și cu el memoria ultimelor cuvinte ale soțului, " Încearcă să mai tușești acum", dintr-un banc scatologic, dar plin de umor; Olivier, se decide să continue
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de mână, se apropie de mormântul mamei ei. Citi cu pioșenie numele înscris pe crucea proaspătă: MARIA DELEANU 1928-1984 ,,Era încă tânără biata mea mamă" , gândi ea, ,,mai putea să trăiască. Poate și durerea pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ar fi În stare să te Împroaște cu tot felul de cuvinte izvorâte dintr-o minte Îngustă, dureros de Îngustă... Când ești singur, impresia de prizonier Într-un spațiu strâmt se accentuiază. Ți se pare că te afli Într-un cavou mai mare, În care Îți târăști pașii, asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa când suflu divin Își caută alt loc pentru sălășluire. ,,(...) „Original vorbind, există o voce a ființei care se adresează omului tocmai pentru ca, prin intremediul lui, ea să poată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sacoșe, de când a intrat în casa asta nimeni nu mai face cumpărături, nimeni din casă nu se mai sinchisește de nimic, i s-au urcat cu toții în cap. Se uită în jur. I se pare că a intrat într-un cavou. Nimic nu se mișcă în jur. Doar cele două televizoare. Unul la soacra și unul în sufragerie, unde bărbatul ei stă lipit de sticlă de cum vine de la lucru până pune capul pe pernă. Se roagă în sinea ei să nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ci așa, ca să vorbească, să poruncească, să domine pe cineva. Se ruga lui Dumnezeu să nu-i iasă în cale bărbatul, mereu supărat, nemulțumit, potrivnic la toate. Copiii erau mai tot timpul plecați, hotărât lucru, s-a îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor ca să nu afle ceilalți că a sosit. Nu are energie să afle și astăzi că e de vină pentru că s-a răcit mâncarea, e de vină că s-a rupt un scaun, e de vină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cerșitului. Prima zi a trecut extrem de greu. Nu o s-o uite niciodată. După ce a început să cadă înserarea s-a mai liniștit. A pornit printre morminte. A căutat o lespede de piatră, mai arătoasă, care să aibă, dedesubt și un cavou. A găsit. A pătruns în întuneric. S-a cuibărit într-un presupus colțișor. S-a ghemuit și a adormit. Noaptea nu a fost prea friguroasă; zorile au venit, parcă, prea repede. Dis de dimineață, a ieșit la aer curat și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu: doi ani și patru luni - dar ce sunt anii și lunile? Asta n-are sens pentru mine; pentru cine e închis de viu într-un mormânt, timpul nu are valoare - doi ani și patru luni de când camera asta era cavoul vieții și gândurilor mele. Neliniștea, tumultul, spectacolele oferite de existența acestei canalii, creată fizic și moral pe un model uniform, totul mi se părea insolit și lipsit de semnificație. De când mă îmbolnăvisem, mă trezisem într-o lume atât de străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
moșu' ăla că atunci când îi vine pensia, să treacă pe la el pentru operație. Las-o dracu', nici așa, mă!" "Ete, ba bine că nu! Față de moșii ăștia bagabonți n-am nicio milă. Dă-i în mă-sa, că-și fac cavouri d-un miliard, din banii pe care i-au strâns o viață sau din ce li s-a retrocedat, și vor să-i scapi, făcând medicină d-asta, socială. Îți dau după operație o sticlă de țuică, cică dreptu' tău
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ajunși în față încep să facă rău în jurul lor, încercînd prin orice mijloace să-și depășească condiția mizerabilă din care provin. Scîrnăviile astea seamănă cu niște lilieci, sau cu niște vampirași, cărora după o noapte îndelungă petrecută în grotele sau cavourile propriei lor frustrări li se oferă din nou șansa de a ieși în lume ca să facă prăpăd. Fusese nevoit să se ferească atît de ei, cît și de autorități, avusese casa pusă sub supraveghere imediat ce devenise comandant al unității, convorbirile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul Elefterie. Ține de urât unui avocat bogat și celebru, care s-a sinucis când au venit comuniștii la putere. Avea un singur fiu, care a emigrat acum treizeci de ani În America și, i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
are În țară, din moment ce nu se mai Îngrijește nimeni de sufletul lui. Antoniu a ajuns În cimitir după trei nopți petrecute sub cerul liber. Și-a amintit că citise Într-un ziar un reportaj cu cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit la viață, l-ar fi omorât , cu siguranță, răzbunându-se. A părăsit și intrarea metroului, de care criminalul știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
legi,, , pentru a nu avea probleme cu administrația cimitirului și i-a sugerat că ar fi bine să iasă cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe năucitoare și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc de mama și de tatăl meu, dar nu firesc, așa cum te gândești la cei dragi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe năucitoare și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc de mama și de tatăl meu, dar nu firesc, așa cum te gândești la cei dragi, pe care i-ai pierdut de mult, și vrei acum să-i revezi, ci cu un fel de cruzime, aș spune chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându-mi cum totul a fost un joc nevinovat și nicidecum o dorință de-a mă răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să nu-și facă griji. Când mama m-a lăsat jos, pe asfaltul Însângerat, eram Îmbrăcat ponosit, ca un cerșetor, iar mama se transformase din nou În pescărușul mort. M-am trezit, când prima rază de soare intrase pe fereastra cavoului și-mi gâdila plăcut nările. Mi-am dat dintr-odată seama, că bătrânul Kawabata intrase tiptil, pe nesimțite În ficțiunea mea. re vi ne În tot dea una fără să te În tre be și fă ră să te tră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din morminte nu iese nimeni să-i bată În fereastră. De fapt nu e singurul locuitor al cimitirului. La a doua alee pe dreapta, Într-un alt cavou părăsit, trăiește de patru ani o familie În care ieri, spre seară, s-a născut cel de-al doilea copil, o fetiță pe care a moșit-o lumânăreasa. Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei. I-au spus Maria. Așa vroiau să o cheme. Antoniu i-a implorat să-i mai pună un nume: Kawabata. N-au avut nimic Împotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se lupta cu el, le-a pus la treabă cum se spune, le-a supravegheat, și le-a ținut ca un paj, trena. A reușit! Cartea e darul pe care și-l oferă, acum, la 55 de ani. Prin fereastra cavoului, privește prima ninsoare de decembrie, ca un copil convalescent care nu are voie să iasă din casă, să se bucure de fulgii deși de zăpadă. -Totul e dar și suferință Kawabata. Nu poate nimeni să mă păcălească. Am terminat cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]