177 matches
-
una, un oraș fantomatic, de o urâțenie tristă, umilă, râioasă, cu cartiere ghetoizate, parcă ieșit de la reanimare. Oamenii nu sunt altfel decât arătările bolnave ale unui salon al canceroșilor, oameni de prisos însă fără nimic din blândețea și visătoria personajelor cehoviene, ci cu o agresivitate larvară care răzbate prin toți porii. Actorii intră în scenă rând pe rând, firul existenței lor se amestecă în același borhot puturos, fostul inginer textilist, Virgil Jderescu (Teodor Corban) are un post de televiziune local, o
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
Tudorel Urian). Sensibil, precaut, evitînd tonalitățile abrupte în favoarea acordului fin, criticul e un inadaptabil ce nu plonjează totuși în abisul incompatibilităților, în infernul sfîșierilor maxime. Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie cabrată, violent revendicativă. Dramatismul moderat, cehovian, pune în surdină decepția, păstrează o deschidere, fie și cu o marcă elegiacă, spre lume. Nutrind, în ciuda endemicelor dezamăgiri, încredințarea că "totuși viața merită să fie trăită", Tudorel Urian e doritor de modele, dar și de comunicare empatică, de o
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
vacanță la Azuga în valoare de 5 miliarde de leiť)" ș.a.m.d. Dacă Tudorel Urian evită refuzurile drastice,șarjele dure, "năduful", nu mai puțin aparatul d-sale negativ funcționează în permanență. Starea celui ce se simte uneori un erou cehovian, cuprins de tristețea difuză a efemerului, marginalizat față de "prietenii" ocupați cu "tot felul de chestii frivole", n-ar putea fi plauzibilă fără un resort al onestității, care să indice "unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
ci cu o adevărată furie a sordidului, care însă nu exclude ludicul [...] Esențial rămâne personajul, tipurile umane sunt de o cuceritoare diversitate, construind prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în eroismul banalității sale." Nici unul dintre fragmente nu ezită să recomande, binevoitor și abstract, antologarea disparată a câtorva dintre povestirile foarte unitare marca Dan Lungu. S-ar zice, privind actuala ediție a Prozei cu amănuntul, că mâna
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
doză de naivitate amestecată cu timiditate, felul în care primește vestea în măsură să deconcerteze pe oricine, și anume că amantul focos pe care-l întruchipează este de fapt steril, ceea ce ridică întrebări asupra paternității, aduce personajul la puterea melancoliei cehoviene a oamenilor de prisos. Dialogul și stările pe care le parcurge personajul relevă frumusețea tragică a comicului. I se ține lui George o lecție despre rasă, iar replica sa este sfâșietoare în umilința ei înjosită: „Dar ce, noi nu suntem
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
curge egal și care chiar în fața unor situații neprevăzute, precum Alzheimerul Valeriei, nu reacționează ca și când s-ar fi întâmplat ceva deosebit. Tocmai aici este miza cărții, în redarea acestui cotidian uniform, ea având, din acest punct de vedere, ceva aproape cehovian. Evghenie, la rândul său, este un bărbat de 40 de ani fără vreun țel în viață și care se simte foarte bine așa, „fentând existența”, cum singur spune: absolvent de litere fără prea mare entuziasm ori succes, a avut un
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
plecare al filmului se află în trei schițe ale lui Cehov. Aydan (actorul de teatru Haluk Bilginer) nu contrazice pe nimeni, nu are acest orgoliu, tot ceea ce vrea este să afle un răspuns la întrebarea «unde am greșit». Esență tipic cehoviană și, totuși, atât de diferită de ecranizările lui Mihalkov, bunăoară. Dacă ar fi să ținem seamă și numai de peisaj. Nimic rusesc în el, suntem în centrul Turciei, în pietrosul ținut al Cappadociei, al cărui pitoresc cineastul l-a estompat
Cannes 2014: Am auzit, deja, foșnetul unei Palme d Or by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62234_a_63559]
-
un Pirandello, Beckett sau Ionescu, ne-o arată și faptul că dramaturgul recunoaște în Cehov - într-o scurtă notă de la finalul piesei Mașinăria Cehov - pe "adevăratul precursor al teatrului absurdului" și mărturisește că a fost marcat de așteptarea personajelor "spectre" cehoviene înainte de a-i cunoaște pe Vladimir și pe Estragon. În fine, și în piesa care închide volumul, Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, avem de-a face tot cu o problemă
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
acestor texte pînă acum și aici intervine Ion Bogdan Lefter cu cîteva precizări pe care el preferă să le numească "modificări de accent". Nuvelele lui Liviu Rebreanu sînt grupate în 5 categorii (proză confesivă - la persoana I - , texte "caragialiene" sau "cehoviene", apoi "gorkiene", "rurale" și "de război"), în funcție de tipul narativ sau tematic pe care Rebreanu pare a-l explora în cadrul lor. La capătul analizei, concluziile sînt neașteptate: Rebreanu nu prea scrie bine proză scurtă rurală (Răfuiala și Proștii sînt singurele reușite
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
narativ sau tematic pe care Rebreanu pare a-l explora în cadrul lor. La capătul analizei, concluziile sînt neașteptate: Rebreanu nu prea scrie bine proză scurtă rurală (Răfuiala și Proștii sînt singurele reușite între numeroasele eșecuri), în schimb textele "caragialiene" (sau "cehoviene"), excelînd în umor sarcastic, la limita satirei, sînt în general piese de valoare (Strănutarea, Cearta, Soacra Sfîntului Petru, Ghinionul etc.). Cît despre prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, ruptura lor aparentă cu romanele "obiective" este contestată, identificîndu-se în schimb etapele
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
cu grijă, ca o mărturie peste timp a talentului ori a mediocrității unui critic. Mă uit la micuța doamnă care stătuse în timpul ăsta un pic mai departe, nevrând să mă stingherească, și care seamănă atât de bine cu un personaj cehovian, unul dintre acele personaje ce-și petrec viața îndeplinind conștiincios tot felul de sarcini aparent minore. Ca și acestea, ea aparține familiei ființelor "de planul doi", discrete, modeste, aproape umile, pe care Cehov le îndrăgea nespus. Micuța doamnă ce veghează
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
Ghenealoghia familiei Cantacuzinilor criticul reține „întâmplări cu tâlc” și trage concluzii pe măsură. De altfel, discursul din Simulacrele normalității construiește, în efigie, figura unui moralist pe invers. Fie că pledează pentru o poezie lipsită de rigorile purismului, pentru o retorică cehoviană în favoarea uneia inflamat romantice sau pentru privirea mai puțin încruntată asupra începuturilor literaturii române, e evidentă opțiunea lui Eugen Negrici pentru valorile contingente ale vieții și ale literaturii. În spatele poeticianului și a istoricului literar extrem de serios se ascunde un bon-viveur
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
care m-am dus destul de sceptică, cu serioase rezerve față de capacitățile unor actori americani de a ăntelege și reproduce acea euforie disperată a personajelor lui Cehov. Temerile mele s-au dovedit total neăntemeiate: nu numai că am regăsit acel spirit cehovian pe care mizam, dar am și descoperit ceva an plus, o ăntelegere a "Livezii cu vișini" ca metaforă a exilului și a dorului de casă, a plecării fără de ăntoarcere. Cu atâtea ecranizări și montări teatrale după Cehov, purtând semnătură unora
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
eveniment minor din război este transfigurat cu ajutorul imaginației de pensionarul visător. Netzer își lasă personajul să fluctueze între stări diferite, mândrie, mirare, incredulitate, revoltă, disperare etc. și mai ales să- și forjeze o nouă imagine. Însă agitația disperată a acestui cehovian om de prisos nu mai are loc în registrul comic bazat pe jocul dintre esență și aparență, ea vădește o dimensiune dramatică. Obiectul simbolic construiește o altă ipostază lui Ion I. Ion, nu doar a eroismului pe câmpul de bătălie
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
întocmească un splendid ferpar ș...ț La câteva zile după decesul lui Ivanov, pe porțile stațiunii experimentale Suhami ies proletari care, văzuți din stația de autobuz de peste drum au trăsăturile urangutanilor sau de chimp. Nouă ne rămâne numai să oftăm cehovian: vai, dacă Ivanov ar fi folosit în experiențele sale tantricii bonobo...” (pp. 7 - 8). Nu m-aș grăbi însă să calific volumul drept o antiutopie. (Conceptul a fost vehiculat recent, în legătură cu întreaga generație tânără, și plasat, în mod arbitrar, pe
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
de rânduri și o sută de lumi "Trebuie să scriu o sută de rânduri și nici un cuvânt în plus" scria Anton Pavlovici redactorului șef al publicației " Cioburi" despre colaborarea lui la acea măruntă revistă umoristică, devenită celebră abia datorită scrierilor cehoviene. "Și nu-mi pot permite să câștig mai puțin de 150-180 de ruble pe lună." O tentație a regulei de trei simple: o mie cinci sute, o mie opt sute de pagini lunar. Așa se face că A.P. Cehov (deși a
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
a regulei de trei simple: o mie cinci sute, o mie opt sute de pagini lunar. Așa se face că A.P. Cehov (deși a trăit doar 44 de ani) a apucat să-și vadă tipărite operele în 10 volume. Galeria personajelor cehoviene este, în ciuda celor o sută de rânduri, imensă - "polițiști, actori, croitori, deținuți, bucătari, sectante, pedagogi, moșieri, arhierei, circari, funcționari de gubernie, generali, bancheri, ingineri, hoți de cai, angajați la mânăstire, soldați, pețitoare, acordori de pian, pompieri, judecători de instrucție, diaconi
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
ar umple o stradă largă și ar produce o teribilă înghesuială" (criticul literar Kornei Ciukovski). În orice caz, ar umple un tren personal, fiecărui personaj și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând parcă, sinucigaș, o revoluție/ călătoresc, recognoscibili pentru cititorul român, în acest tren. Șansa lor e că peisajul prin care călătoresc nu
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
îndoială, culoarea colților, stacojie, ca și cum ar avea bijuterii în gură, nu dantură! Periculozitatea este dată, cred, tocmai de alcătuirea de o frumusețe stranie a animalului. Telefonul lui Dinescu! A venit la capătul unei zile gri. Tamara Nikolaevna, în plină intoxicație (cehoviană!) cu ciuperci, la 38 gr., stă lățită suav în pat. A trebuit să umblu, să evoluez printre oameni, nu personaje, ca să-i fac rost de medicamente etc. (mă simt de o mie de ori mai bine cu personajele decît cu
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
o înaltă coafură rococo"? Desideriu care transcrise "cu cerneală vișinie într-un caiet îmbrăcat în mătase neagră versuri". "Casa asemeni unei ființe (s.n.) inconștiente și oarbe..." Mărirea și decăderea "mătușei Valeria, a unchiului Rubin și-a spațiului" lor! Amănuntul formidabil, cehovian, al strângerii cioburilor pozei sparte de ofițerul beat în chipiu! O, ce strună lungă a vibrat în mine la această simplă, sfâșietoare, grațios-grotescă întâmplare capitală! Supa fierbinte liniștește..." Da, liniștește ceva imposibil de descris, poate trecerea, trecerea, trecerea trăsuricii timpului
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
Crimă și pedeapsă, că personajul principal nu-i Raskolnikov, ci Svidrigailov. Oricum, acesta are mult mai mult bun simț decît primul. Și, deși Dosto afirmă mereu că-i antipatic, mie îmi este foarte simpatic. Svidrigailov, într-o anumită măsură, e cehovian. Plictiseala, urîtul lui, dezabuzarea, faptele bune (autentic bune) îl fac mai uman decît pe încrîncenatul R. Cu stimă și afecțiune, 18-VIII-1980
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
propuse de regie. Două povești de amor este un spectacol pentru marele public, cu respect cultural față de Cehov (...).” Ileana Lucaciu “Mici bijuterii ale construcției dramatice, cele două piese într-un act produse de ArCuB sunt partituri în care geniul comic cehovian explorează cu voluptate natura surprinzătoare, și totuși mereu aceeași, a relațiilor dintre bărbați și femei. Calitatea producției regizate de Mircea Cornișteanu se bazează pe cele două ingrediente de bază ale oricărui spectacol: un text genial și actori pe măsura lui
Vara începe cu două poveşti de amor, la ArCuB () [Corola-journal/Journalistic/69859_a_71184]
-
cu câțiva ani în urmă) cred...fără să știu prea bine că iubește împreună cu muzica, natura. Adică tot ce este natural, scenografia celui de sus, tot ce este pur, cu desăvârșire despuiat de artificiu. Am auzit-o rostind câteva propoziții cehoviene: alunecare a gândului la ce va fi - altfel - neștiut de noi, pește multă vreme (a spus... "o sută de ani?"). Cu toata fragilitatea aparentă, intuiesc un caracter puternic, un temperament năvalnic, care conduce lansări în necunoscutul vieții, al imaginației și
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
mai ales o corespondență despre corespondență. Impiedicați de marea lor iubire pentru teatru să-și trăiască laolaltă marea iubire dintre ei, își reproșează mereu reciproc că nu scriu deajuns sau deajuns de repede: „Ambele lor personalități pot părea aproape prea cehoviene pentru a fi adevărate. Fiecare îl sfătuiește pe celălalt să nu se lase pradă depresiei, dar prea adesea, dominanta vieții lor emoționale comune este apatia. Când Cehov suspină « Dacă am putea măcar să aranjăm lucrurile în așa fel încât să putem
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
scandalos al actualității planetare; ființe familiare și importante erau cuvintele, dar marile cuvinte ale marilor firme de logocrație publică nu Îl interesau deloc. Iau din raft primul volum pe care mi l-a dat, În 1973. Sunt povestiri de atmosferă cehoviană despre oameni simpli și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]