334 matches
-
lor o viață din ce în ce mai scurtă, replică și sancțiune a unei răspîndiri din ce în ce mai largi. Papirusul se conservă mai puțin bine decît argila; putrezește în pămînt (de unde și ulcioarele de protecție). Hîrtia se conservă mai prost decît pergamentul: constrîngeri higrometrice pentru biblioteci. Celuloidul se păstrează mai rău decît hîrtia: copia unui film color se conservă mai puțin bine decît una alb-negru: 20 de ani (de aici și dificultățile cinematecilor cînd trebuie să reia vechile benzi). O bandă video rezistă mai puțin timp decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dumnezeu, adaugă Hegel, sau începînd de la ce este lumea. În ambele cazuri, se ajunge la aceeași certitudine, și anume că știm unde ne aflăm". Or, nu e aceeași lume, ci una redefinită (Bernard Stiegler), după cum e suportată de hîrtie, de celuloid, de banda magnetică, de undele hertziene sau de blocurile de date numerice. De fiecare dată, de aici rezultă o altă certitudine și un alt sens al orientării. 6. Evoluția tehnică a mijloacelor de transmisie materială oferă un fir director succesiunii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
3 minute. Temperatura mai ridicată de 250 scurtează acest timp, iar temperatura mai joasă îl prelungește. Timpul de priză este de 20 de secunde. Aplicarea în cavitate se face cu ajutorul spatulei bucale și a fuloarului, folosindu-se și matrici din celuloid pentru a se da forma dorită. În cazul glasionomerilor fotopolimerizabili se acționează cu lampa de fotopolimerizare timp de 20 de secunde pentru fiecare strat de 2 mm grosime. Finisarea se face cu freze diamantate, fine, sub jet de apă. Materiale
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
scurt la „Luceafărul” în 1959 și editorial cu volumul de versuri Teama de păsări (1968), după care se va dedica în exclusivitate literaturii dramatice. Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Tribuna”, „Teatrul”, „Contemporanul” ș.a. I se reprezentaseră deja două piese - Celuloid și Absența - pe scena unor teatre bucureștene când volumul Autostop (1969) îl impune drept un dramaturg redutabil. Unul dintre textele cuprinse în această culegere, piesa Întunericul (jucată la București sub titlul Gluga pe ochi), îl va aduce pentru un moment
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
criticului teatral („cel dintâi critic teatral profesionist” în spațiul românesc). Un generos montaj de citate sprijină o demonstrație în care însuflețirea își dă mâna cu rigoarea. Una din pasiunile lui O., în afară de teatru, este filmul. O probează volumele Statui de celuloid (1972), Filmul. Vocație și rutină (1974), Diorame cinematografice (1983), Stelele Oscarului (I-II, 1996-2002, în colaborare cu fiica sa, Anca-Maria Rusu), în care, axându-se pe criteriul tematic, întreprinde o meticuloasă și pertinentă analiză a unor pelicule românești și străine
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
în aprecieri, limpede și precis în formulări, analistul, care nu se laudă cu înclinația spre teoretizare, e mai întotdeauna convingător, fără să recurgă la artificii stilistice sau la speculații care iau ochii. SCRIERI: Balansoar pentru maimuțe, București, 1972; Statui de celuloid, Iași, 1972; Procesul manechinelor, Iași, 1974; Filmul. Vocație și rutină, Iași, 1974; Plus sau minus infinitul, Iași, 1978; Martor al Thaliei, Iași, 1979; Căderea păsării de seară, Iași, 1981; Diorame cinematografice, Iași, 1983; Din fotoliul 13, Iași, 1986; Chipuri și
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Iași, 1996; Stelele Oscarului (în colaborare cu Anca-Maria Rusu), I-II, Iași, 1996-2002; Eminescu, omul de teatru, Iași, 2000; Viața și dragostea într-o vilă stil, Botoșani, 2001; Harap Alb și alții, Iași, 2002. Repere bibliografice: D.I. Suchianu, „Statui de celuloid”, RL, 1972, 39; Al. Andriescu, „Balansoar pentru maimuțe”, CRC, 1973, 13; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 379-381; Cocora, Privitor, II, 104-106; Popa, Dicț. lit. (1977), 397-398; Carol Isac, Teatrul și viața, Iași, 1978, 85-86
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Sensul joculuitc "Sensul jocului" Schopenhauer credea că am inventat politețea pentru a masca egoismul. Din ce rațiuni obscure s-a născut atunci sportul? Căror nevoi profunde răspunde nevoia de joacă? De unde fascinația tinereții pentru obiectul sferic din cauciuc, piele sau celuloid, numit minge? La ce anume invită fotbalul în războiul firii cu narcisismul contemplativ sau detașarea abstractă de legile gravitaționale? Ne invită jocul la pură distracție sau, dimpotrivă, avem motive să credem în forța paideică a întâlnirii cu darul presupus de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de tip jurnalistic tinde să minimalizeze importanța participării lectorului inteligent la actul creației. În fond, reprezentanții ambelor categorii au intuiția valorii, doar că nu posedă și instrumentele adecvate pentru a scoate la lumină bulgărele de aur ascuns în faldurile de celuloid. Lectura inadecvată este cel mai mare dușman al operei de artă. Schimbarea paradigmelor culturale din anii ’30 a favorizat - după cum se știe - pătrunderea în zona centrală a unor forme considerate până atunci marginale. În opinia lui Jacques Barzun, „înnobilarea” operei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Lefty“) Stephanides, Începuse să cânte Într-o engleză stâlcită, fără sens. ― Din zori și până-n seară, așa-i că ne distrăm, cânta Lefty, așezat În fața oglinzii din dormitor, ca În fiecare zi pe la ora asta, punându-și gulerul nou de celuloid la cămașa albă nouă, storcându-și În palmă un bulgăre de pomadă de păr (cu miros de lămâie) și Întinzând-o pe proaspăta lui tunsoare Valentino. Și continua: ― Între timp, pân-atunci, așa-i că ne distrăm. Nici lui Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fereastra de la mansardă, de unde priveam În jos Împreună, din cele două capete ale vieții, la cartierul nostru Înfrunzit. Curând am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele prime Crăciunuri de celuloid eram Înfofolit ca o infantă. Ahtiată să aibă o fiică, Tessie sărise puțin calul cu Îmbrăcămintea mea. Fustițe roz, manșete de dantelă, fundițe colorate În păr. Nu-mi plăceau hainele și nici pomul Înțepător de Crăciun și de obicei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pornografiei. Într-o după-amiază, când am venit iar pentru consultație la doctorul Luce, În biroul lui era un proiector de film. În fața rafturilor de bibliotecă fusese instalat un ecran, iar jaluzelele erau trase. În lumina siropoasă, Luce punea banda de celuloid În rola de ghidare. ― Aveți de gând să-mi arătați din nou filmul lui tata? De când eram mică? ― Astăzi am ceva puțin diferit, spuse Luce. Mi-am luat poziția obișnuită pe șezlong, cu brațele Încrucișate În spatele meu, pe pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde li se promitea că se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ochelari mici și rotunzi, care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme, cu câteva noduri. În ultimul compartiment, o parte din calota craniană păstra, ca un vas, o claviculă, câteva falange, o vertebră de delfin și gulerul, de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare, după șapte ani de la deces. Pe partea interioară a capacului era prinsă în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde li se promitea că se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de ochelari mici și rotunzi, care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme, cu câteva noduri. În ultimul compartiment, o parte din calota craniană păstra, ca un vas, o claviculă, câteva falange, o vertebră de delfin și gulerul, de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare, după șapte ani de la deces. Pe partea interioară a capacului era prinsă în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe străzile Londrei. „Iar ai dat-o-n bară“, mi-am spus eu când am ajuns în dreptul clădirii care îmi fusese menționată de Fielding. Era un zgârie-nori ai cărui pereți de sticlă se înălțau spre albastrul cerului ca șarpele de celuloid al unui film. Până la urmă am intrat și l-am întrebat pe bătrânul de la intrare. — Luați liftul A, etajul cincisprezece. Ce pusese Fielding la cale? Liftul m-a dus în viteză, fără să oprească la etajele marcate cu X. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că închisese ochii și își ținea respirația, ca să gândească mai bine la cine ce știa, ce spunea și ce mințea. Deschise ochii și văzu doi câini sfâșiindu-se unul pe celălalt și un roșu animat împroșcat în modele suprarealiste pe celuloidul alb-negru, dispărând și colorând sângele real în culoarea lui reală, apoi încețoșând obiectivul aparatului, care la început era gri, apoi deveni de un roșu de desene animate. Se gândi la un Walt Disney care își pierduse mințile. Ca un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz, fratele mai mic al nababului, care pocnește din degete către un servitor și-și face de lucru nemulțumit, cu gulerul de celuloid al cămășii confecționate la Londra. Vocile care exclamă: încântător! sunt primele pe care le aude Pran când Khwaja-sara îl conduce printr-o ultimă curte, la mushaira. Îl vei vedea imediat pe nabab, șoptește hijra. Indiferent ce se întâmplă, rămâi tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai ales acelea cu autori necunoscuți, și pentru care nu mai exista nici măcar o posibilitate vag teoretică, de rezolvare. Cel puțin, nu în viața asta. Fratele revăzu, în derulare, pe ecranul blurat al minții, ca pe o peliculă îngălbenită din celuloid, petrecerile, bairamurile și bețiile monstre, trase între acei pereți, pe șest, cu ocazia onomasticelor și a zilelor festive (mai mult ori mai puțin oficiale) sau însăilate pur și simplu așa, de-ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror norme și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să-și lege mai fercheș cravata verde la gât, nepăsător față de tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecând pe strada Venerei, am auzit un cântecel subțire, mecanic. Mi-am adus brusc aminte de scena aceea din copilărie, de casa aceea ciudată, de copiii cu sute de jucării. Era cântecul zdrăngănit, într-o gamă orientală, al mandarinului de celuloid. Sunetul venea de la o fereastră deschisă, aflată pe colțul unei case, deasupra unei marchize cu geamuri multicolore. Pe marchiză, în lumina incertă a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când cântecul păpușii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să revăd, să știu din nou și din nou să nu înțeleg. M-am ridicat de la birou și am smuls cu disperare husa de pânză de pe oglindă. Am privit. Apoi am început să țip. Am luat de pe birou mandarinul de celuloid și-am dat cu el de pământ. Când au intrat bătrânii în cameră (Maricu și Tanicu și apoi Penelopa, livizi, cu saliva curgîndu-le pe bărbii de spaimă), m-au găsit tăvălindu-mă pe jos, târând după mine toate covoarele, înfășurîndu-mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintr-una din orbitele craniului. După obiceiul alor ei, scuipa semințe peste tot. Prin acea orbită, care avea fundul spart, te puteai strecura, cu destulă greutate, în țeasta lui Rolando. Interiorul era neted și curat ca al unei păpuși de celuloid, înghesuite, eu și Garoafa puteam sta foarte bine acolo, ba chiar, la nevoie, ar mai fi încăput încă o fetiță. Izbindu-se de pereții lucioși, brăzdați ai țestei ,fiecare cuvânt suna mai aspru, mai concret, aproape material. Țin minte că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi apoi fixate. Niépce de Saint-Victor, o rudă a întemeietorului fotografiei avea să folosească un nou suport pentru negative Ț1847), placa de sticlă cu albumină și ulterior Ț1850) placa cu colodiu. Dar abia G. Eastman, prin inventarea peliculei fotosensibile de celuloid în bobină, avea să pună la dispoziția tuturor amatorilor tehnica fotografică. Emulsia fotosensibilă, ca factor tehnic primordial în stocarea imaginii pe filmul de celuloid a ajuns astăzi la capătul “vieții” sale. În prezent, prin tehnologia digitală, care începe de la aparatul
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]