224 matches
-
și fracțiunea "nestîngistă" a credincioșilor. Din această categorie mai fac parte: conservatorii suedezi din Moderata Samlings Partiet (Partidul Moderat Unit) și finlandezii din Adunarea Națională. Conservatorii norvegieni se deosebesc de omologii lor danezi, finlandezi și suedezi printr-un aspect mai "centralist". Anii '80 și începutul anilor '90 au fost de bun augur pentru conservatorii scandinavi care au cunoscut o ascensiune față de rivalii lor liberali și radicali. Liderii lor, Paul Schlüter în Danemarca și Carl Bildt în Suedia, au condus guverne de
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
două familii provenite din clivajul Biserică / Stat au dat culoare vieții politice în majoritatea țărilor catolice. Doar Islanda și Québec au făcut excepție de la acestă regulă din cauza unei lungi dominații engleze. CLIVAJUL CENTRU / PERIFERIE: PARTIDELE DE CENTRU ȘI STATO-NAȚIONALISTE Familia centralistă regrupează partidele născute din procesul de edificare națională. Aceste partide diferite par să fie, prin chiar originea lor, cel mai greu de încadrat într-o tipologie europeană: nu transpun ele realitatea națională în ceea ce are ea ireductibil? Cu toate acestea
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
prin chiar originea lor, cel mai greu de încadrat într-o tipologie europeană: nu transpun ele realitatea națională în ceea ce are ea ireductibil? Cu toate acestea vom încerca, dincolo de diferențele de cultură politică, să desprindem cîteva constante care disting partidele centraliste de cele de dreapta, unde avem tendința să le situăm cu prea multă ușurință. Apoi vom schița profilul particular al principalelor partide care compun această familie. În final ne vom ocupa de cîteva forme extreme. I. Trăsături distinctive În ciuda originalității
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și anume: poziția de dreapta, o anumită înclinație spre stînga, caracterul popular și attrape-tout și programul politic. 1. Poziția de "dreapta". Partidele de centru împart numeroase poziții particulare ale liberalismului economic. Mai mult chiar, în urma confruntărilor cu privire la tipul de societate, centraliștii s-au plasat în tabăra apărătorilor capitalismului. René Rémond a stabilit într-o lucrare excelentă ceea ce leagă gaullismul de "dreapta bonapartistă"5. Expansiunea centraliștilor împiedic( fie formarea unui partid de dreapta liberal, ca în cazul Austriei, Irlandei, Islandei sau Maltei
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
împart numeroase poziții particulare ale liberalismului economic. Mai mult chiar, în urma confruntărilor cu privire la tipul de societate, centraliștii s-au plasat în tabăra apărătorilor capitalismului. René Rémond a stabilit într-o lucrare excelentă ceea ce leagă gaullismul de "dreapta bonapartistă"5. Expansiunea centraliștilor împiedic( fie formarea unui partid de dreapta liberal, ca în cazul Austriei, Irlandei, Islandei sau Maltei, fie slăbe(te puternic această tentativă, ca în cazul Franței. Dacă partidele de centru prezintă afinități incontestabile cu dreapta și chiar cu dreapta autoritară
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
faptul că aceste relații au fost rareori bune în timpul generalului de Gaulle. Abia sub președinția lui Georges Pompidou și mai tîrziu a lui Jacques Chirac partidul gaullist a cîștigat favorurile patronatului spre deosebire de giscardieni sau centriști. În ciuda legăturilor lor cu capitaliștii, centraliștii aveau și o aripă de stînga, mai autentică și mai radicală decît red Tories. De aceea nu este nici excepțional, nici surprinzător să constatăm că centraliștii au făcut coaliții guvernamentale cu partidele muncitorești. După război, generalul de Gaulle a guvernat
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
gaullist a cîștigat favorurile patronatului spre deosebire de giscardieni sau centriști. În ciuda legăturilor lor cu capitaliștii, centraliștii aveau și o aripă de stînga, mai autentică și mai radicală decît red Tories. De aceea nu este nici excepțional, nici surprinzător să constatăm că centraliștii au făcut coaliții guvernamentale cu partidele muncitorești. După război, generalul de Gaulle a guvernat Franța împreună cu comuniștii, iar SFIO a luat parte la primele guverne ale Republicii a V-a. În Irlanda, Fine Gael a guvernat cu laburiștii pentru a
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sau, pentru a folosi vocabularul leninist, ale burgheziei naționale au obținut un număr important de voturi ale muncitorilor. Ele pot ajunge, ca și creștin-democrații, pînă la păturile muncitorești organizate, dar într-o măsură mai mică decît acestea din urmă. Formațiunile centraliste corespund întocmai tipului de partid attrape-tout, format mai înainte de Otto Kirchheimer; ele își propun să adune întreaga populație în jurul unui proiect național, vag și unificator. Unanimismul lor a avut un mare succes și, în orice caz, o bază electorală socială
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
geografică ce poate fi denumită metropolă sau centru. Pe de altă parte, această susținere se poate repercuta uneori printr-un sprijin venit din zonele periferice cele mai nea(teptate, cum ar fi Bretania sau Alsacia. 4. Programul politic. Programul politic centralist a fost la început strict naționalist, anume acela de a făuri Statul-națiune. Pentru aceasta, toate diviziunile sociale, etnice sau religioase sînt prezentate ca antinaționale; însă, această trăsătură, le poate conferi un caracter destul de autoritar. Procesul de edificare odată încheiat face
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
care apără periferia. I. Trăsături comune Din marea diversitate care afectează partidele ce apără periferia se desprind cîteva trăsături constante. Caracteristicile lor majore sînt: răspîndirea geografică, orizontalitatea și anti-centralismul. 1. Răspîndirea geografică. Dacă se poate determina zona de răspîndire a centraliștilor metropola și ariile dependente sarcina este mult ușurată pentru determinarea zonelor cu formațiuni periferice. Electoratul lor se află în zone precise și limitate. Mediul lor transparent poate veni în sprijinul sociologilor pentru a localiza regiunile care constituie periferia, căci aria
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Succesul lui în rîndul păturilor modeste ale populației irlandeze a făcut să scadă din puterea Partidului Laburist. Anumite sindicate, mai ales cele din Vest, au sprijinit puternic Fianna Fail. În Estul urbanizat al Irlandei, partidul trebuie să facă față concurenței centraliștilor și laburiștilor; el reprezintă aici partidul țăranilor săraci și al claselor de mijloc, în timp ce în Vest dispune de un monopol care face din el un partid dominant, pentru a nu spune un partid unic. Dintre toate partidele politice ale țărilor
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
existau, prețurile agricole nu numai la o cotă superioară cursului pieței mondiale, dar și față de cel practicat în interesul CEE. Astăzi, presiunea GATT amenință acești agricultori nelăsîndu-le o marjă de manevră în viitor. Suedia și Finlanda au optat pentru Europa, centraliștii fiind mai rezervați, în timp ce în Norvegia ei au preluat conducerea mișcării împotriva aderării. Celălalt punct forte al agrarienilor îl constituie politica privind mediul. Este suficient să te plimbi prin Finlanda, Islanda, Norvegia, Elveția sau Suedia pentru a observa că aceste
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Dacă a fost adus cu camioanele armatei sovietice sau dacă a fost rezultatul unei lovituri de forță a PC, regimul democrației populare a constituit rezultatul unei veritabile revoluții. Au fost instaurate o economie fondată pe capitalismul de Stat și planificarea centralistă, colectivizarea mijloacelor de producție care, în Polonia de exemplu, proteja sectorul agricol; de asemenea, protecția socială cuprindea toate aspectele legate de sănătate, educație și cultură, de petrecere a timpului liber, în vreme ce o dictatură a proletariatului, din punct de vedere teoretic
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
acel loc, este vorba de un frigider de tip sovietic, adică, se strică repede și bine. Doar Polonia mai oferă azi, ca și altă dată, o traducere completă a clivajului, prin KPN, moștenitor al naționalismului teritorial al lui Pilsudski din partea centralistă, iar din partea periferiei prin național-catolici, urmași ai lui Roman Dmowski și ai endicja, sau ai național-democraților. În fenomenul de redeșteptare a naționalismelor în Europa "Central-Răsăriteană", acordăm un loc aparte KPN-ului Konfederacja Polski Niepodleglej Confederația pentru o Polonie Independentă. În
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
această opoziție concentrată pe recucerirea independenței naționale pierdute exprima ireductibilitatea naționalismului polonez "istoric" față de eforturile regimului pentru a-l distruge, a-l supune sau a-l recupera. KPN procedează bine folosindu-se de clivajul centru / periferie dar pe latura lui centralistă, în timp ce ZChN, Partidul Creștin-Național, apăra un etno-naționalism bazat pe un catolicism identitar. În Republica Cehă și-a făcut apariția un partid moravian, în timp ce în Slovacia, Partidul Național Slovac, SNS, este urmașul lui Mgr Tiso, principalul partid fiind " Mișcarea de Opoziție
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Trăsăturile comune .............................................. II. Tipologia partidelor muncitorești ....................... III. Partidele aliate .................................................. Apărarea capitaliștilor: partidele patrimoniale .... I. Trăsăturile comune .............................................. II. Tipologia partidelor patrimoniale ...................... III. Dreapta protestatară .......................................... Clivajul Biserică / Stat. Partidele clericale și anticlericale .............................................................. I. Democrația creștină ............................................ II. Partidele anticlericale ........................................ Clivajul centru / periferie. Partidele centraliste și stato-naționaliste ................................................. I. Trăsături distinctive ............................................ II. Partidele de centru din Europa .......................... III. Centralismele extreme ...................................... Apărătorii periferiilor: partidele autonomiste ..... I. Trăsături comune ................................................ II. Tipurile de partide ............................................. III. Concluzii .......................................................... Clivajul sector primar / sector secundar și terțiar ....................................................................... I. Contra-mobilizarea antiproductivistă ................. II. Spre o
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de societate pe acțiuni, în care președintele juca rolul directorului, iar șefii filialelor teritoriale pe cei ai acționarilor. Acesta va fi deci viitorul PNL o organizație politică funcționând după principiul profitului. Totuși Theodor Stolojan nu poate fi acuzat de tendințe centraliste și cu atât mai mult dictatoriale din moment ce noul statut transfera asupra organizațiilor locale atribuții importante, precum cea a desemnării componenței listelor electorale, ceea ce reprezenta o premieră în politica românească. În fapt, în ciuda întăririi autorității președintelui, noile prevederi statutare făceau din
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
mai târziu, în Banat, Oltenia și Serbia prin schimbarea dominației turce cu aceea habsburgică. Evident că ritmul imprimat de aceste metamorfoze în plan politic și, desigur, ideatic, este diferit de la o regiune la alta. Oricum însă, forma statală de tip centralist francez câștigă teren, și Boemia, Austria, Ungaria, Serbia, Banatul, Transilvania sunt exemple cât se poate de edificatoare. Unele detalii sunt absolut necesare și o abordare paralelă, chiar și schematică, ne-ar învedera o realitate mai complexă. O voi face din
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care nu puteau să-1 respingă fără să-i slujească drept modele (Stat sau Biserică). Considerat în el însuși, opus-ul marxist era de origine renană și de impact luteran; însă marxismul instituit a devenit roman în aval: idolatru sau imagistic, centralist, clerical. Austria, Portugalia, Italia, Spania, Franța, Belgia. Cînd nu a fost impus prin forța armelor, ca în Estul european după 1945, marxismul occidental s-a propagat prin propriile sale mijloace în rîndurile protestantismului, fiindcă era el însuși o Reformă întîrziată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care afirmase că nu le putuse lichida dar cărora le pusese gând rău În continuare. Chezaș Îl propusese pe „...tov. Kuperman dela C.D.E. Iași” ce poposise În orașul dintre vii pentru „muncă de lămurire”, cel mai sigur. m. Intelectuali versus „centraliști” Așa sărac cum era În membri și simpatizanți, comitetul hușean mai fusese infestat (din oportunism) și cu unele elemente considerate de Terdiman a fi „nedemne” aici intrând, la grămadă, foști țărăniști sau liberali ori chiar anticomuniști, care Începuseră să ia
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În teritoriu la jumătatea anului 1946. Continuând pe același diapazon, Terdiman lămurise chestiunea astfel: „Sunt ambiții net personale și cari nu Își au o corectă justificare, ci sunt pur și simplu niște certuri depe vremea Centralei, certuri Între intelectuali și centraliști, primii Încercând să-i compromită pe secunzii”. Raportorul propunea ca acest conflict să fie tranșat de comitetul executiv al BPD (Blocul partidelor democrate, alianță electorală eterogenă constituită și dirijată din umbră de partidul comunist În vederea alegerilor generale din 19 noiembrie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
conturarea ideii cooperatiste și a principiilor sale este Philippe Buchez, care preconiza necesitatea reorganizării vieții economice și sociale a societății printr-un nou creștinism. Buchez a imaginat sistemul său social ca pe un nou socialism de stat cu o organizare centralistă, condus de "căpitani industriali" aleși democratic de către membrii asociați. În sistemul imaginat de Buchez proprietatea individuală nu este înlăturată, dar el considera că dreptul de moștenire trebuie să revină statului. Repartizarea beneficiului net la sfârșitul anului trebuia să se facă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
care, în calitate de manager școlar, trebuie să dea dovadă de un tact, de o responsabilitate și de o pricepere maxime. Vroom stabilește trei atribute vitale ale deciziei: a. nivelul de calitate: are în vedere, după opinia specialistului susmenționat, nuanța autoritaristă sau centralistă a deciziei, fundamentată pe informația relevantă și cu consultarea personalului; b. acceptarea și aproprierea de către personal a deciziei: impune adeziunea întregului colectiv la decizie; c. alegerea deciziei care ia cel mai puțin timp. Ullich (1995) arată că principalele modele și
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
avere, în forme lacome și insolente. Toată lumea vorbește de corupție și nimeni nu o neagă, corupția însă e o boală veche românească, ca și birocrația care-și trage rădăcinile nu numai din vechiul sistem comunist, hipercentralizat, dar și din tipul centralist al statului român modern. Acelei „baze” demagogice a sutelor de mii de „strămutați” din vatra lor țărănească, psihologică, instalați „la bloc” și folosiți la munci de joasă calificare profesională, s-au adăugat în ultimul deceniu ceaușist și cei, destul de numeroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
periferie. Minoritățile naționale formulează revendicări periferice care sunt susținute de partide specifice; acestea reclamă un statut derogatoriu sau o autonomie locală care le-ar permite să lupte cu mijloacele proprii împotriva influenței puterii dominante. Celelalte partide le impun un discurs centralist, afișând atașamentul lor pentru un cadru juridic unitar. Acest clivaj e amplificat atunci când "patria mamă" este ea însăși așezată în rândul marilor puteri sau afișează o dependență mai mică decât țările în care minoritatea este implantată. În perioada interbelică, antagonismele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]