9,103 matches
-
cu sabia Și inima se bate pe tăiș. Frăgezimea victoriei îl pândește înaintea celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua dar cât împlinită hrană, Doică fericirii căzute, Chiar dacă s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat Lacrimile începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea ca puii căzuți din cuib tăcuse, Cerul abia mai lăsa câte o
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
pir, lângă dune. Și azi se mai tem în livezile de măslini, să nu se cuibărească, în fructele uleioase, puful de dacos, Catifeaua insectelor distrugătoare Ce azvârle rodul în haos. Toate sunt rânduite în nemărginitul ocean, picătura mică și mare, Cenușa ne împarte averea, s-o strângem, nepăsătoare la lauda sfinților din tropare. Numărătoarea Numărătoarea s-a terminat Cinci degete de la o mână, cinci degete de la mâna cealaltă, Coastele țin în coșul lor de calciu gălbui făptura nu prea înaltă. Deasupra
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
încă se mai tăvăleau din când în când în fânul aspru din șopron, în amintirea tinereților pierdute. Între timp baba-i murise, șopronul arsese într-o noapte fără stele, de nu mai rămăseseră din el dimineața decât câteva movilițe de cenușă fumegânde, iar băiatul plecase pentru totdeauna cu familia peste mări și țări, departe de tot, de partea cealaltă a pământului, într-un loc unde se pare că vacile alergau ca armăsarii, cu cozile în vânt, pe câmpii întinse, fără hotare
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Ziua se joacă de-a moartea cu răbdare ironică Și o iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
Marea Călătorie în care amândoi vom zbura pe spate cu ochii măriți de cât a fost să învățăm prea târziu și mâinile împreunate ca și cum ne-am fi trăit viața în altă parte și am fi venit aici doar să împraștiem cenușa. n India, 2008
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
întunericului cu adieri de mușchi verde Te-ar duce spre lacrimi ce sapă în stînci, nu spre-o apă). Rămîi în cetate, prins în mrejele ceții eterne Și-n zăpada neagră a cîmpului ars. Iarba a fugit de mult din cenușă, S-a ascuns în pămînt și așteaptă să crească cu firul în jos, Pe cealaltă parte a lumii. O pădure cu rădăcinile-cer Nu i se poate arăta decît Celui ce crede. Portret tărziu Pe ochii mei se așează O plasă
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
Până și bețivii din rahova intonau cântece patriotice. Pe atunci bucureștiul se numea ceaușima. Semăna cu o groapă comună, iar în visele tale începea să apară un bărbat obosit și aproape bătrân cu o carte subțire sub braț și puțină cenușă pe reverul sacoului. îi scoteai cu degetele tale bondoace de copil răsfățat pământul din gură. Era pământul galben al ceaușimei cu duhoarea lui acră de hoit. Totul a devenit pe urmă confuz. îmi amintesc de exemplu de scena aceea când
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
nu și-a pus încă problema, chiar dacă vine la astfel de spectacole și este cititor al lui Cioran! Soția sa adaugă un amănunt care îmi era necunoscut: s-a adoptat în Elveția o lege permițând să dispui după voie de cenușa cuiva care ți-a fost apropiat, să aduci urna acasă, s-o răspândești în grădină sau în alt loc (peisaj) preferat al decedatului. Este, desigur, mai puțin complicat decât să urmezi altă tradiție elvețiană, aceea de a urca coșciugul pe
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
înălța către siderele lui animus: „Iată în carne sufletul cum arde/ din cupa ei dorindu-se afară./ Și zilele se spulberă departe/ spre stele, cu o flacără amară.// De unde, cum, de ce mă căutară/ aceste patimi și aceste arte?/ Rămîne doar cenușă dintr-o carte/ pe fluviu risipită, într-o vară.// Rămîne pas de anotimpuri lente,/ umblînd pe zările indiferente,/ și vis, și-un nume tulbure-n memorii.// Eu sufletul mi-l văd cu lungă pace/ cum din răgazul orei se desface
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Dar pînă la urmă nici unul din elementele fundamentale ale lumii (apă, aer, foc, pămînt) nu-l satisface pe bardul care oscilează între peisajul fizic și suferința eului său imponderabil. Pămîntul se mărunțește, se preface în praful care „tot crește-n cenușa vieții purtată cîndva de puternica undă”, aerul e asemuit cu un „înec”, focul arde ființa „pe dinăuntru”, ajungînd o „văpaie rece” și chiar apa capătă înfățișarea unui hoit: „Din albia fluviului se înalță vîrtejuri/ de praf; nu privi, nu privi
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
grabnic încheiate/ zvîcniri, că nu ies niciodată/ din laturile umbrei mele.” (Febră). Pulverizate, înfățișările vieții se risipesc, se adîncesc în neființa trecutului devenit ficțiune metaforizantă: „Absență a timpului pe un țărm de fluviu oprit./ Și praful tot crește se spulberă/ cenușă a vieții purtată cîndva de puternica undă./ Ne scufundăm în uitare/ și lacrimi de pulbere curg/ din foștii noștri ochi pe fostele chipuri” (Uitare). Solitar „în pustiul rațiunii”, țipînd pentru a se sprijini „de zările genunii”, poetul își rememorează viața
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
altele. Sensul pe care îl dă Cuviosul de la Putna, scrisului, tălmăcirii, cărții. Reproduc un exemplu, cu substratul său de o mare profunzime a simbolisticii gestului: „Prea Sfințitul se opri din scris. Șterse pana cu o subțire pielicică de căprioară, presară cenușă pe cele din urmă rânduri umede, ridică spre lumină hârtia, o privi, făcu ușor cu două degete darabană pe spatele ei, până ce toată cenușa prinsă de litere căzu pe masă, după ce Prea Sfântul o suflă ușor spre fereastră.” Sau, sensul
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
gestului: „Prea Sfințitul se opri din scris. Șterse pana cu o subțire pielicică de căprioară, presară cenușă pe cele din urmă rânduri umede, ridică spre lumină hârtia, o privi, făcu ușor cu două degete darabană pe spatele ei, până ce toată cenușa prinsă de litere căzu pe masă, după ce Prea Sfântul o suflă ușor spre fereastră.” Sau, sensul tălmăcirii: „Prea Sfințitul muie pana în călimară și, urmărind șirurile cărții grecești, începu să tălmăcească, cufundându-se cu totul în arcanul neștirii.” E vorba
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
strădanii de-a corija în plan lumesc o biografie pe fondul unui destin incorigibil. Mai aproape decît de genitorul său, avem impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe nume. în pofida eleganței sale elocutorii, a mondenității dezabuzate ce-o pune în scenă, a piruetelor galice pe care le alcătuiesc vorbele de duh urmărite cu o fină pedanterie, Barbu Cioculescu avansează cu pași moi
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
nu-i gata... Așa e: Marko Bela zice la televizor că ar vrea, și-o hălcuță, oricât de mică, din serviciile de securitate - pentru liniștea poporului, ceea ce nu e rău deloc, dacă avem în vedere că jarul secuimii mocnește în cenușă, iar serviciile românești necunoscând limba maghiarăăăăăă... În concluzie, domnul Bela are dreptate. -Că fix din cauza asta românul are insomnii, iar dacă adoarme are coșmaruri, tresare în somn, sare din pat, se ascunde pe sub masă, reflectează Haralampy, deci, habar n-are
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
numi simplu "ravagiile timpului". Dicționarul e un cimitir al romanelor mai ecologic decât o bibliotecă. El le înregistrează, le descrie în spații tipografice mici (trei-patru sute de pagini se păstrează în zece-douăzeci de rânduri laconice), echivalente ale unor urne de cenușă. Să parcurgi un dicționar al romanelor poate fi la fel de trist ca o vizită la cimitir. Respectul tradiției ne impune o astfel de datorie. Dar poți să ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e impecabilă, parcelele bine organizate astfel încât să
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
poți să ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e impecabilă, parcelele bine organizate astfel încât să găsești repede și ceea ce nu cauți. Pentru specialiști conservarea unei tradiții nu are conotații mohorâte. Ceea ce pentru mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului oferă "cea mai fidelă imagine a evoluției genului romanesc și a receptării lui critice pe teren național", cum se
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
bate vântul sfârșitului. Râsul, vechiul antidot carnavalesc împotriva spaimei! Diminețile, ni se fac daruri; Odin ne dăruiește un concert cu cântece și vechi bucăți muzicale ce par extrase din frizele "stâncii" cioplite cu grijă în timp - dansul lui Catherine din Cenușă și multe altele - sau spectacole pentru copii, de care se ocupă un tânăr pe nume Kai, intrat de curând în rândurile trupei lui Odin, căreia îi aduce o energie proaspătă; sau proiecția, nespus de emoționantă, a unei performanțe daneze din
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
ci și în arta detaliilor apte să capete dimensiuni și înțelesuri copleșitoare, colcăitoare de adevărul vieții; o senzualitate a amănuntelor, am zice, pe care doar talentul o girează, talentul naratorului de a traversa, sobru și emoționant, în numele personajelor, imperiul de cenușă al războaielor, lagărelor și granițelor, dar și insulele de normalitate, frumusețe și iubire. Scris înainte de 1989, romanul se abține esopic să precizeze denumiri geografice (cu excepția unor străzi din București) sau evenimente politice din țară sau din lume (comunism, securitate, armata
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
de factori imposibil de anticipat, ceea ce îl transformă într-un teritoriu ideal al falșilor profeți. Încercînd să ghicească evoluțiile la scară planetară, pînă și nume de rezonanță precum Francis Fukuyama sau Samuel Huntington au ajuns, în final, să își toarne cenușă în cap. Silviu Brucan este unul dintre puținii profeți care trăiesc satisfacția de a-și vedea împlinită măcar una dintre previziuni. În ianuarie 1990, într-un interviu acordat cotidianului ,Le Figaro" a făcut celebra afirmație ,pentru a deprinde democrația, românii
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
Mircea Mihăieș Demisiile în lanț, grămezile de cenușă puse în cap de liderii pesedei au înviorat peisajul politic al ultimelor săptămâni. Nu e de colo să-i vezi pe ditamai Dan Ioan Popescul, pe Victor Hrebenciucul, pe Doru Ioan Tărăcila, ba chiar și pe Sechelarie și Iacubov, admițând
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
E. Lovinescu deplînge "dezertarea" celui mai înzestrat "critic de generație" din arena publicisticii, unde și-l plăsmuise intrat viguros "pentru a pocni din bicele severității și ale independenței morale". Pînă tîrziu, cînd ecoul polemicii dintre ei mai stăruie doar în cenușa din "epoca primului Sburător", regretă cu înțeleaptă resemnare hotarîrea fostului colaborator de a se destina unei activități "impersonale". T. Vianu începe să-și manifeste vizibil tendința spre abstract, spre ideea bine așezată într-o ecuație filosofică, într-un sistem marcat
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
pe marginea raportului dintre individ și destinul lumii manifestat în literatura lui Shan Sa. Personajele ei sînt consumate de vina tragică pe care mersul istoriei o actualizează mereu pregnant. Ceea ce le-ar putea salva, dragostea, rămîne în sufletul lor ca cenușa după incendiu: împrăștiată de o meteorologie intempestivă, ea le unește dincolo de hic et nunc, în absența lor, și numai astfel prind ele rădăcini unele în altele - prin procura memoriei. Shan Sa ne dăruiește ceva deosebit de tot ceea ce literatura occidentală pregătește
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
l Observatorul cultural din 19-25 octombrie revine la Scandalul Catedralei Mîntuirii Neamului. Și bine face. Cronicarului începe să i se limpezească încăpățînarea ierarhilor B.O.R. de a clădi Catedrala pe locul Monumentului de veci al eroilor comunismului românesc (de unde cenușa sau osemintele le-au fost între timp mutate). Capul B.O.R. este singurul cap important care n-a căzut după Revoluție. Prea Fericitul garantează continuitatea dintre cele două Românii. Și unde, dacă nu pe rămășițele celei comuniste, putea visa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
lingvistic, scriind: "am păstrat formele gramaticale și ortografice caracteristice lui Arghezi, și în primul rând oltenismele: formele de perfect simplu (făcui, văzui) și de mai mult ca perfectul (am făcutură, șsic!ț am plecatără), ori forme substantivale nearticulate regionale (mătușe, cenușe), ori cuvinte transcrise învechit (advocat, tot-tu ș?!ț) toate integrate structurii prozodice și semantice argheziene inconfundabile" (subl. G. P.). Dacă prefața îngrijitorului, nesemnată, rămâne, deocamdată, "opera" unui anonim, și dacă antologia poate fi rodul unei colaborări între succesoarea biologică
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]