949 matches
-
de moment. O școală dură a vieții, la care copiii trebuie să învețe de la vârste foarte fragede să se descurce singuri în războiul pentru supraviețuire. Nici un element pitoresc nu tulbură acest peisaj sumbru, nici o rază de lumină nu străbate dincolo de cenușiul sepia al unei realități menite să împovăreze și mai tare sufletele. România este țara nefericirii perpetue și coșmarul început în anii '50 continuă, în alte forme și în postmodernitatea noastră bezmetică. În viața publică, terorarea fizică a fost înlocuită cu
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
se schimbă în ochii tăi și în slava șovăielnică a crudului april. În Jurnalul meteorologic din 1952 apar și trei însemnări din aprilie (zilele de 6, 10 și 19) : "Acoperit, cenușiu, tern, stătut, mort. Apoi fugă de nori cenușii pe cenușiu și, o clipă, o dulce, blîndă, caldă lumină evadată peste arbori". Sau: "Nori albi-cenușii în mișcare pe cerul întunecat, omogen, atît de adînc încît părea senin, seninul unui cer pentru întotdeauna cenușiu". Și, în sfîrșit: "Lungi șiruri paralele de cumuluși
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
vedete politice, mai ales, dar și artistice, fascinează mulțimile. Vedetele întorc spatele oamenilor, totuși oamenii le iubesc foarte tare, pentru că ele sunt un fel de reparator (iluzoriu) al frustrărilor imense, sunt o proiecție a setei universale de a țâșni din cenușiul existenței ... Am lăsat cândva catedra universitară pentru scris, dar mai ales pentru a trăi altfel. Să vorbim de împlinirea umană, - cea profesională fiind doar un aspect, un instrument de etapă. Adevărata împlinire o dă trecerea de la înrobitoare griji la eliberare
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu era prea departe, foamea însă se arăta a fi nespus de aproape de ei. Lăsară lucrul de izbeliște. Se așezară în jurul focurilor, în așteptarea străchinilor cu mâncarea ce urma să le facă viața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
succes și mai mare. Se vorbea deja despre un adevărat fenomen artistic. Gazetele Îl comentau În termeni foarte elogioși pe Grimmi, comparându-l cu o apariție meteorică pe cerul pustiu al micului lor oraș, care te făcea să uiți de cenușiul cotidian și-ți transmitea o stare pozitivă, aducându-ți tinerețea În suflet. De fapt, realizau cu toții că aveau printre ei, ca oaspete În orășelul lor, un om deosebit, cu un talent imens, ieșit din comun. Dacă cei mici vorbeau cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că nu observ vânătaia de pe pometul ei. Mi-a spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi dorit să mergem Împreună). I-am spus că tocmai m-am Întors
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oameni deștepți și talentați (și nu arareori bizari) și să dai "bunul de tipar" pe rodul muncii de o săptămână sau o lună. O revistă joacă în viața comunității rolul drojdiei în aluat: dă consistență, gust și o indescriptibilă savoare cenușiului trudei de fiecare zi. Ceva misterios iradiază din orice redacție, trecând prin ziduri și peste clădiri. Chiar dacă auzim tot mai des lamentări că au dispărut cititorii, că tirajele sunt mici, că mizeria din jur și vulgaritatea sufocă totul, cred că
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clădirile parcă-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat doar prin contururi incerte în cenușiu și cafeniu. Am pornit-o pe jos, inevitabil de-a lungul râului. Când am ieșit pe chei, în zona numită Victoria Embankment am observat că era vremea fluxului și că pe suprafața râului dansa o lumină caldă ce transforma culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Începea să mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care se mișca oblic și parcă dădea să se ridice, am zărit fațada cu coloane grațioase a Palatului Somerset. În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă chinezească, pluteau pe suprafața râului, în lumina incertă și apoasă, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sau nu. N-aș putea spune că gândul ăsta nu mi-a făcut plăcere. Am sesizat un zgomot ca un foșnet ce venea din spatele meu. Întrucât se intensifica, m-am întors. Începuse să plouă. Uitându-mă la cerul de un cenușiu gălbejit am putut identifica lumina zilei. M-am întors spre interiorul încăperii și spre chipul Antoniei îndreptat către mine. Locul în care ne aflam era mohorât, sinistru ca o celulă. — Poate că i s-a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tot ce se putuse face, așa că ieși să găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i răspund. — Am încercat asta și la birou, zice, cu oglinda de la trusă, și a fost ca și cum m-aș fi uitat la televizor printr-un microscop. În oglindă reflexiile noastre se încețoșează, formele plutesc laolaltă, reflexia se amestecă într-un cenușiu amorf. — Spune-ne, zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri. Arăți ca în poza din ziar. În poza de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și a fost ca și cum m-aș fi uitat la televizor printr-un microscop. În oglindă reflexiile noastre se încețoșează, formele plutesc laolaltă, reflexia se amestecă într-un cenușiu amorf. — Spune-ne, zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri. Arăți ca în poza din ziar. În poza de la nuntă. Totul este voalat. Nu știu ce văd. — Uite! zice Helen. Își ridică bărbia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
oare toate astea cu adevărat mai bune decât ceea ce am deja? Nu cumva sunt dresat să nu fiu satisfăcut de ceea ce am acum? Poate că sunt sub puterea unei vrăji care zice că nimic nu este vreodată suficient de bun. Cenușiul din oglindă se amestecă, se învârtejește, ar putea fi orice. Indiferent ce ar ascunde viitorul, în cele din urmă va fi o dezamăgire. Și Helen mă prinde și de cealaltă mână. Ținându-mi mâinile, mă trage spre ea și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi-a spus Mona. Că m-a vrăjit ca să mă transforme în sclavul ei nemuritor, care s-o iubească de-a pururi. — Mona minte, zice Helen. Dar eu cum pot să știu asta? Eu pe cine să cred? Poate că cenușiul din oglindă, viitorul, nu-mi este limpede pentru că în momentul ăsta nu mi-e limpede nimic. Și Helen îmi lasă mâinile să cadă. Face un gest larg spre șifonierele neoclasice, spre birourile în stil federal și cuierele în stilul Renașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
noi doi, vegheați de toate mobilele alea. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Și îi zic te rog. Îi spun să-mi dea telefonul ei. Cenușiul încă se mai mișcă și se scurge în oglindă, și Helen își deschide geanta și-mi dă mobilul. Îi deschid clapa și formez 911. Și o voce de femeie zice: — Poliție, incendiu sau medicală? Și eu zic medicală. — Locația? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
capul. Iute ca un râgâit, ca un strănut, ca un căscat din străfundul sufletului, descântecul îmi țișnește în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe spate pe podeaua barului, mă uit la fumul gras și cenușiu care linge tavanul. Încă se mai aude cum se frige fața individului ăluia. Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vieților noastre - amintiri și lucruri intime rămase intacte scoase parcă din portiere și aranjate de o echipă de demolatori - făcea parte din aceeași reconstituire a banalității pe care, într-un fel tragic, o provocasem odată cu moartea lui Remington. V-ul cenușiu al mânecii hainei sale, albul gulerului cămășii... toate erau captive pentru eternitate în acel accident. Dinspre vehiculele blocate pe autostradă se auzeau claxoane, un cor al disperării. Privind țintă petele de ulei din spațiul meu de parcare, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o pădure la Fontainebleau? - îi spun eu, pornind mașina, lui Bernadette, care se așezase la loc lângă mine. Spune-mi pe unde s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre carpeni, la fel cu trecutul meu; de data asta s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl văzu intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după ani În care a rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton liniștit, cu privirea ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează la o imperioasă nevoie de a mă ști posedată, ocrotită și dominată. Tot răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul dat în humă după dorința expresă a lui Mihai Mihail, ca să-i aducă aminte, se spunea, de anii copilăriei, cînd era flămînd, dar fericit, spre deosebire de starea actuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
colonel în retragere, că era colonel se vedea după uniformă, iar că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]